Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (12)

Preacinstitei Doamne,

            Domniei Sale Mărioara,

                        A logofătului Ilie preacredincioasă soaţă şi fată bună a Juraşcului, biv vel vornic, închinăciune

 

Adecă io, Costandachi vel pitar, ot Dăbjeşti, Coviltirească, Catalandeşti şi Prigor pe Crasna, carele asudă și tremură pe supt straiele cele de obște, de n-au mai priimit nice o veste de la domnia ta. Ci nu mă uita din trufie sau de vreo fereală, boieroaico Măriucă, ci mai bine m-ai sugruma cu mânurile tale, că aleanul mă pustiește mai ceva decât fiiarele aiestea de lifte și streini după care ieșim ca la căprioare.

Mai pică vreunul și di pe la noi, că de aia să chiamă luptă, dară nice lor nu le iaste chiar cu ușurință. Numai eri ce m-au prinsu pe când dormeam supt un plopu la margine de satul Cotrobonțăști, la o făntână, trei puișori de leică și m-au legat burduf și m-au lăsat fără cisme în picere, iar apoi m-au atinsu cu peana de cucoș ce purta unul la tichia lui blăstămată tucma la talpe de chiuiam și hohoteam de toată rușinea. Numai ce m-au oblăduit în ultima clipă, că mi se umflase burdihanul și deja deduse pre dinafară, zic, dintr-ai noștri dărăbani Lupul de la Glafira, din Fălciu, apărut cu încă unul de-al lui, bat mort, dară iute de jungher, Todinca, și mi ți i-a pus pre fugă pe căzacii aceia cu mustețile căzute în gură și mucii zbiciți la nasuri. L-am răsplătit cu nește pâni și animale ce-au rămas de la masă, dară cisme nu mai am. Ș-am zâs să nu mai încalț nemică, nice chiar în fața lui Vodă, fie ce-a fi, până când oi lua, odată cu capul, și cismele vreunuia dintre năpăstuitori. Iaca așa!

 

Ci nu părăsi gândul dă bine pentru Costachi, doamnă preabună…

Anunțuri
Published in: Fără categorie on 30 Mai 2011 at 9:01 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , ,

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (11)

Text fără dată, în limba română, cu alfabet chirilic, grafie cu cerneală rădăcinie pe pergament foarte deteriorat și pătat: Datare aproximativă: primele două decenii ale sec. al XVII-lea.

Provenienţă: Arhiva Turanu, fond documente familiale Moşoniu

La diacul Zamfir ot Cordăni, din ținutul Niamțului,

Voie bună și sănătate de la Iosâv a lui Gângă, de la curtea lui Ilie logofăt. Scriu dumitale den partea stâpânei Maria logofeteasa și zâc: dumitale diacule vorbești cam cu fereală de lucruri care nu bine se deslușesc. Ci fă bine de le spune pe îndelete, că cam aduc a snoavă necugetată și bine n-ar hi de aș trimite după domnia ta să mi te aducă la curte să te iau dentru ale tale și să te fac a-mi spune, de-i vrea au nu îi vrea, toate câte îmi pare că le-ai ști și nu le dzici. Nu pregeta, dară, ci pune mâna pe calimară și să nu faci să nu fie bine.

Iosîf a lui Gângă, care m-am prilejit a scrie mânat de logofeteasa Maria, milostiva mea stăpână. Și ce-au zis au zis!

Published in: Fără categorie on 29 Mai 2011 at 8:26 pm  Comments (6)  
Tags: , , , , , , , , , , , ,

LE CHEF (15): Lucian POP: Salată de cartofi Lucien

Întors din delegație – de pe coclaurii existențiali, care va să zică – prozatorul se drege cu o rețetă. Îi stă de minune și așa, păcat că nu i-a adăugat, după regula rubricii, și o poveste. (O.P.)

   Două condiţii esenţiale trebuie respectate la salata de cartofi. Unu. Cartofii se fierb separat de ouă. Doi. Tentaţia este mare să completăm salata şi cu alte legume în afară de ceapă. Salata va fi însă simplă. Cartofi, ceapă verde, ouă , o lămâie, ulei de floarea soarelui şi sare. Atât.

    Vom fierbe în coajă cartofi roşii, nu exagerat de mari, fără capac pe oală şi fără să punem sare în apă. Odată fierţi, înlăturăm apa şi-i lăsăm pe balcon să se răcească, nu forţăm nota  să-i răcim  cu apă de la robinet. Ouăle, trei, patru, le fierbem bine, să fie gălbenuşul tare.  În vasul în care preparăm salata – este bine să nu  fie metalic – tăiem un strat de cartofi rondele, groase de aproape un cm, presărăm sare, apoi un ou, tot rondele. Avem două cepe, la care le-am lăsat cozile verzi exact de aceeaşi lungime cu cât se prelungesc măciuliile cu cozi albe. Cele două măciulii sunt mari cam cât oul de prepeliţă, dar  alegem cepele cele mai  lungi din piaţă. Iarăşi mai punem un rând de cartofi, sare, ouă şi cealaltă ceapă, acestea  tăiate cu o idee mai grosier decât cartofii. Mestecăm de două ori cu lingura mare de lemn şi apoi punem ulei, trebuie să fim generoşi şi să avem răbdare, amestecăm rar şi mai turnăm ulei dacă vedem că salata nu sclipeşte. Stoarcem la sfârşit lămâia, ultimele rotaţii de lingură, şi punem capac.

O lăsăm să stea cel puţin un ceas înainte de mâncare. Farmecul salatei este dat de un minim de surplus de ulei ce are, datorită componentelor, o aromă unică; bun de încins pâinea în el…

Published in: on 27 Mai 2011 at 8:36 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Cărțile mele (41): PRIN PĂDUREA ÎNTUNECATĂ. DIALOGURI DESPRE DANTE

 LASZLO Alexandru și Ovidiu PECICAN

 PRIN PĂDUREA ÎNTUNECATĂ.

 DIALOGURI DESPRE DANTE

 București, Ed. Vinea, 2011

 Coperta și ilustrațiile: Alexandru PECICAN

 Lansarea volumului va avea loc 

sâmbătă, 28 mai 2011, orele 17,

în cadrul Târgului de Carte “Bookfest”, Bucureşti, la Romexpo.

 

http://www.mesagerul.ro/2006/12/18/conferinta-cosbuc-dante-toarsa-la-uap

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (10)

Text fără dată, în limba română, cu alfabet chirilic, grafie cu cerneală rădăcinie pe pergament: Datare aproximativă: primele două decenii ale sec. al XVII-lea.

Provenienţă: Arhiva Turanu, fond documente familiale Moşoniu – Apăvăloaie

 

 

Preacinstitei Doamne,

            Domniei Sale Mărioara,

                        A logofătului Ilie soaţă cu credință şi fată bună a Juraşcului, biv vel vornic, închinăciune

Adecă io, Costandachi vel pitar, ot Dăbjeşti, Coviltirească, Catalandeşti şi Prigor pe Crasna, iată că aștept în zădar acuma, de când cu blestemul aista căzut pi capetele noastre, verice sămn de la domnia ta, care nu mai vine. Nu că mi-au căzut la mâna nogaiului or sub cizma leahului mă bate grija ceia mare, numai să nu să fi tâmplat că nu mi-au mai scris domnia ta den vreo suparare de zi ori de noapte. Ci noaptea supărările împresoară mai bine, știe ele de ce, pân ce nu mai deslușești alta, și crește iale și să umflă ca pânza caicului pe Dunăre la vreme de vânt. Dară cine are nevoie de iele, blăstămatele? Iaca, io nu, ci tot mai bine la mine ele să vie, nu la curtea domniei tale, că de nicio triabă n-ar fi.

Iar io stau la corturi când nu iau armasarul în alergare și nu ies la stropșeală, că urmăm tocma porunca domnească și nu facem pe pohta inimei. Când e de dat, dăm, iar când e să tăcem chitic, de s-aude numai pitpalacul, atunce tăcem chitic. Au și nebleznicii veniți la noi în dobândă iscoadele lor, ci nu ne lăsăm. Că până să apună soarele am prins și io un țânc cu iminei și coada după felul nogailor, iar când l-am smotocit și l-am tras mai la umbră, să aflu câți omini ar fi cu ficiorul hanului și ce mai au de gând a face, odată l-am văzut că e fată, Doamne iartă-mă, iar când au scos la mine peptul de sub chimeșă, io cu buzduganul i-am dat învățătură , de-a râs în hohot mai pre urmă Apostolachi sân Dobrei ot Felegeni șuguind că n-ar hi ghini să facă la o vreme un ficioraș.

Iaca, doamnă Mariucă, cum trecem noi timpul, rugându-ne moartea, ci trimite o vorbă, Cerule, că îmi pierd toată snaga cu iscoadele istea blăsătmate, cu ochi verzi,

Costandachi, az

Published in: Fără categorie on 26 Mai 2011 at 10:04 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , ,

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (9)

Text fără dată, în limba română, cu alfabet chirilic, grafie cu cerneală rădăcinie, litere de mărime inegală, asimetrice,  cu rândurile inegale și pline de meandre, pe pergament: Datare aproximativă: primele două decenii ale sec. al XVII-lea. 

Provenienţă: Arhiva Turanu, fond documente familiale Moşoniu – Apăvăloaie

Mării Sale Jupânesii Noastre Bune ca Sfânta Ficioară, Maria a lui Ilie logofăt,

Lumina curții noastre boierești și făcătoare de bine a supusului Nicoriță, ficior în casă, sân Ioachim ot Burmuzăni,

Ca să se afle despre mine că am mărs unde grabnic m-a trimes, care și straiele pe mine alerga la drum înaintia mé, de-ai fi zâs că ajunge ele mai digraba pre urma lui boier Costandachi, și macar de era așé, ca să dăm oaricum de el. Că numai ce-am agiuns la un loc cu fag mult, care s-ar zâce bucovină, și m-am tupilat la vreme să-mi văd de nevoia orișicărui om di pi lume. Ș-apoi, la două sulițe de mine, numai ce s-a spumegat la gură nește cai de oșteni ungurești ce m-a chitit și m-a dus oleacă mai la o parte și, dân vorbă în vorbă, pănă ce să prinz io de veste, iacătă că mi-a pus sânețele în pept și mi-a luat șipul cu vinișor de la domnia voastră ce era ca să îl beie Costandachi boierul. Care după ce trecu un pic de vreme nu rămase fără răsplată, că doar nu era să las nespălată rușinea mea și a boieriei tale, stăpână, așa că nu mă prigoni, când oi vini acasă, că le-am beut și io șipurile de la oblâncul bidiviilor, care aspre și secătuitoare la inimă se arată, de ne-am așternut unii preste alții, cum a tunat. Ci pun ungurii iștea, care unii din ei și frați cu noi pare că ar fi, vorobind limba noastră ca moldovenii, numai că mai strâcat, nește foc în șipuri și burduhuri, că tragi o arsură de te dă dura și te pleoscăie la pământ cât ai îngăima „Aleluia!”. Ci la urmă am prins laolaltă niște godaci de-ai nogailor, mânați de prin case și uitați la o posadă de prinși la fo nevoie ce or fi fost ei cumva, și ne-am luat la trântă cu godacii trecuți de partea păgânilor. Iar când i-am dovedit, că doară nu era să mă las de fire în fața ungurenilor cu vorbă înblătită, să aduc rușine lui boier Ilie și dumitale, preacinsteșă boiereasă, și eram io ca și ei la strai și ei ca și mine, la glasuri, numai glod, așe că li-am arătat io ce-ar cam fi pe la noi la Moldova porcu-ngropat și dat la cărbune, de i-am trimes mai pre urmă pre toți în tufișe, cu nestăpânită pântecaraie nestânsă, ce n-au mai putut să se țină de mine și li-am luat și un cal.

Milă, stăpână, că până la urmă tot ți-oi plini voia,

Slugă de credință, Nicoriță, care-am fost și este…

Published in: Fără categorie on 25 Mai 2011 at 4:23 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , ,

Lansare de carte: Zoe PETRE & Co.: DICȚIONAR DE MITOLOGIE GRECO-ROMANĂ

 Zoe PETRE, Alexandra LIȚU, Cătălin PAVEL (coord.)

 

 

DICȚIONAR DE MITOLOGIE GRECO-ROMANĂ.

 ZEI, EROI, MITURI

 București, Ed. Corint, 2011

Autori: Valentin BOTTEZ, Alina PASCALE, Florica MIHUȚ-BOHÎLȚEA, Raluca TĂNĂSESCU, Cristian OLARIU, Alexandra ȚÂRLEA

Lansarea cărții va avea loc la București, în cadrul Târgului BookFest, ediția 2011,

vineri, 27 mai, orele 16.30

prezentarea fiind făcută de prof. univ. dr. Zoe PETRE și prof. univ. dr. Alexandru BARNEA

Un instrument indispensabil de cultură generală și specialitate; o cale directă către arhetipurile mediteraneene ale civilizației Europei

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (8)

Text fără dată, în limba română, cu alfabet chirilic, grafie cu cerneală rădăcinie, cam ștearsă,  pe pergament: Datare aproximativă: primele două decenii ale sec. al XVII-lea. 

Provenienţă: Arhiva Turanu, fond documente familiale Moşoniu – Apăvăloaie

La Măria Sa, logofătul Ilie, la Efimești pre Cuzla

Aciastă carte, au scris diacul Zamfir ot Cordăni, din ținutul Niamțului, după porunca logofătului Ilie, ci-au fost trecut pi la noi, care s-au închinat la schitu cu Hram Sântu Nicolae din gura satului, ci, mergând în calea domnii sale, poruncit-au în milostivirea domniei sale, încă și dăruind la schitu și păcătosului de mine pentru demâncare, să fac știre la Măria Ta, cu plecăciune, că au fostu și pe aice și s-au rănduit de drum mai departe, cu gând cătră Țara Leșască. Iară io mai zâc de la mine că leșii porniți după logofătul Ilie nu l-au agiuns, ci s-au dat duși dupa ci-au jertfit godacii și gainili satului, căce vitele era amu duse la mlaștină și dosite bine de pruncii noștri.

Să se știe, carea cine ar primi aciastă carte, cum logofătul Ilii îi bine și încă sanatos.

Voia Domnului!

Published in: Fără categorie on 25 Mai 2011 at 8:13 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , ,

Alte cărți: INTELECTUALUL ROMÂN FAȚĂ CU INACȚIUNEA

 Mircea VASILESCU (coord.)

 INTELECTUALUL ROMÂN FAȚĂ CU INACȚIUNEA. ÎN JURUL UNEI SCRISORI A LUI G.M. TAMAS

 București, Ed. Curtea Veche, 2002, 156 p.

 autori: Theodor BACONSCHY, Bela BIRO, Pavel CÂMPEANU, Andrei CORNEA, Paul COSTIN, Sorin IONIȚĂ, Mircea IORGULESCU, Claude KARNOOUH, Alina MUNGIU-PIPPIDI, Victor NEUMANN, Z. ORNEA, Ovidiu PECICAN, Andrei PLEȘU, Cristian PREDA, Zsuzsa SELYEM, Sorin VIERU, Sever VOINESCU

 copertă: Dan STANCIU

 http://www.curteaveche.ro/Intelectualul_roman_fata_cu_inactiunea_in_jurul_unei_scrisori_de_G_M_Tamas_-3-87

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (7)

Text fără dată, în limba română, cu alfabet chirilic, grafie cu cerneală neagră, mai înghesuită și cu litere mai mici, pe pergament: Datare aproximativă: primele două decenii ale sec. al XVII-lea. Răspuns la scrisoarea numerotată mai sus cu nr. 3, fapt stabilit prin conexiunile de conținut.

Provenienţă: Arhiva Turanu, fond documente familiale Moşoniu – Apăvăloaie

Domniei sale boier Costandachi, ot Dăbjești și Coviltirească, Catalandeşti şi Prigor pe Crasna, vel pitar,

Sănătate! Cum mă mai porți cu vorbă mieroasă și învăluită, șuguind ori amorțiș, de n-aș mai ști ce e părelnic și ce e cu adeverire deplină… Zici dacă că dumnealui, Ilie, s-a învârtejit după o leahă, dar cine să te crează? Și mai zici de un mânzuc ce mi-ai trimite, dară trecură zile și nu-l văz încă în ogradă. Sigur ești, boierule, că știi ce vorbești, au vremea pierdută departe de casă îți tocmi aleanul cât să-l pui numai bine pe hrisov? Te pomenești, Costandachi vel pitar că măria ta ești stihuitor sau scornitor de basne… Te vei fi molipsit de la Urechie vornicul și sastisit de depărtarea de moșie, bătând codrul cu oamenii dumitale urniți la bataie, pui mâna pe pană și cerneluri ca să îți faci o jucărea… Apăi nu zic să n-o faci, ci de ce pe seama mea, socotind că de m-aș perpeli mai bine ți-ar hi? Uite, buha de pe cuhnia noastră tace de câteva zile și eu nu mai știu ce-aș pricepe, să fie de bine sau să fie împotrivă?

Îți trimet prin olăcarul ce mi-ai așternut la drum, să-mi bată în poartă, Simion, burdușelul cu roșu învolburat, să te lecuiască de zbucium,

Dea Domnul Dumnezeu și toți sfinții martiri de la Nicheia viață lungă cu sănătate,

Maria, după Ilie logofeteasă

Published in: Fără categorie on 23 Mai 2011 at 8:41 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , ,