Prin intermediul unui comentariu postat pe acest blog, domnul Georg Schoenpflug von Gambsenberg din Ulm/ Soflingen (Germania) trimite la o discuţie purtată pe un forum sibian de discuţii cu circa doi ani în urmă pe tema Paftalei de la Argeş.
Vez: www.sibiul.ro Sibiul vechi Rebus – Labirint Istoric – Pentru Oricine
Domnul Schenpflug von Gambsenberg a efectuat o cercetare aprofundată a pieselor fotografice de care dispunem, ajungând la mai multe concluzii importante:
Paftaua de la Argeş a fost elaborată într-un atelier de giuvaergiu din Sibiu. Tot acolo ar fi fost făurit şi inelul cu doi lei, faţă în faţă, susţinând un diamant negru, inscripţia GOTH – HILF („Doamne ajută!”). Dovada că paftaua a fost elaborată la Sibiu este „semnătura” de meşter inclusă pe obiect, plasată în zona turnului. „Semnătura” este frunza de nufăr trilobată. Dl. Schenpflug von Gambsenberg este de păere că ar putea fi vorba chiar despre însemnul atelierului meşterului aurar sibian Kunz, menţionat în 1346.
Cele două figuri din turnuri îi reprezintă pe epitropi, în cazul de faţă Regele şi Regina. Figura bărbatului este încadrată de barbă. Figura femeii este identică cu aceea – umană – a lebedei din centrul paftalei. Blazonul cu o lebădă cu potcoavă în cioc este tipic pentru linia nobiliară lituano-polonă. Dl. Schenpflug von Gambsenberg îi identifică pe cei doi cu regele Ludovic de Anjou al Ungariei şi soţia lui – poloneză – Elisabeta Kotromanics. Regina era fiica banului Bosniei şi se trăgea pe linie maternă din linia ducelui Kasimir de Kujava, fiind nepoata lui Wladislaw Lokietek. Tot ei sunt înfăţişaţi şi pe obiectele preţioase din tezaurul capelei maghiare din domul de la Aachen. Blazonul cu lebădă cu potcoavă în gură este al reginei, cel cu flori şi câmp barat aparţinând lui Ludovic.
Prezenţa paftalei în mormântul princiar de la Argeş este un însemn al vasalităţii celui înhumat acolo faţă de regele maghiar. Către aceeaşi concluzie conduce şi grupul de litere R – O -Y, care dă cuvântul francez roi (rege), de pe nasturii personajului ilustru înmormântat în biserica argeşeană. Acesta este un catolic, după cum lasă să se întrevadă începuturile de rugăciune legate de două dintre inelele lui („Doamne ajută” şi începutul unei rugăciuni către Fecioara Maria: „Ave Maria Dominus te[cum]”). Alt inel poartă inscripţia AL MA, descifrat de dl. Schenpflug von Gambsenberg ori ca inel de căsătorie – AL[exandru] – MA[ria] -, ori ca trimitere, după moda occidentală, la un faimos simbol al cavalerismului, AL[exandru] MA[cedon].
Paftaua de la Argeş putea fi dăruită cu prilejul cununiei personajului îngropat acolo de către seniorul lui, regele Ungariei. În centru se află imaginea cuplului de îndrăgostiţi – care, totodată, e şi dublul portret al familiei regale de pe tronul Ungariei -, lebăda fiind portretizată cu chipul reginei, dar altminteri simbolizând iubirea cavalerului pentru domniţă.
Dl. Schenpflug von Gambsenberg a identificat şi cetatea reprezentată pe pafta. Ar fi vorba despre cetatea Vişegrad, reşedinţă regală, a cărei imagine revine în reprezentarea grafică mai recentă după stema oraşului pe care o postez alăturat.
Prin toate aceste sugestii şi prin fineţea analizei, dl. Schenpflug von Gambsenberg face un sensibil pas înainte în direcţia elucidării situaţiei paftalei de la Argeş şi, în general, în descifrarea întregului mormânt. Celelalte consideraţii – despre lespedea de mormânt şi gulerul de hermelină al personajului figurat de gisant, despre piatra neagră a inelului cu lei şi semnificaţia culorii respective – pot fi găsite la adresa indicată.
Ovidiupecican's Blog 