EVENIMENT! DRUMUL SPRE INDII o premieră iminentă la Teatrul Naţional din Cluj

Echipa de actori alcătuită de regizorul VADAS Laszlo şi de actorul Emanuel PETRAN a început repetiţiile cu piesa DRUMUL SPRE INDII de Alexandru PECICAN şi de subsemnatul.

Iniţiativa are loc în contextul unui program excelent al Asociaţiei JAD, condusă de Emanuel PETRAN, în colaborare cu TEATRUL NAŢIONAL „LUCIAN BLAGA” din Cluj, condus de regizorul şi scriitorul Mihai MĂNIUŢIU, lansat încă de anul trecut, sponsorizat de Primăria oraşului de pe Someş. Obiectivul acestui program este acela de a oferi în decursul anului 2012 şapte spectacole pe şapte texte scrise de autori clujeni în viaţă.

Piesa DRUMUL SPRE INDII, plasată într-o Moldovă fabuloasă medievală aşezată, ca în istorie, la răscruci de dominaţii străine şi invazii, a fost scrisă în 1984 şi completată în 2012. Versiunea iniţială a apărut în volumul ARTA RUGII semnat de cei doi autori, carte premiată de filiala Uniunii Scriitorilor din România în anul 2007 cu premiul Mongolu.

 

Vă invit, dragi prieteni, de pe acum, în sala Studio a Teatrului Naţional clujean la premieră sau la spectacolele următoare, evenimente pe care toamna ce se apropie le va oferi iubitorilor scenei.

Anunţ, totodată, că întreaga salbă de spectacole cu cele şapte piese clujene actuale va face obiectul unui festival de teatru al TNC programat pentru aceeaşi toamnă 2012.

 

M-aş bucura ca emoţia mea să fie şi a celor dintre dvs. care iubiţi teatrul şi pe excelenţii artişti care îl reprezintă astăzi în capitala Transilvaniei!

 

Voi reveni cu detalii despre echipa de actori şi cu postarea afişului.

Reclame

Cărțile mele (44): 999 de minciuni

 Ovidiu PECICAN

 999 DE MINCIUNI

 Ed. Tribuna, 2012

 coperta de Alexandru PECICAN

ACTA: Un antentat la libertate

Către europarlamentarii români: elena.basescu@europarl.europa.eu ; theodordumitru.stolojan@europarl.europa.eu; monica.macovei@europarl.europa.eu; traian.ungureanu@europarl.europa.eu; cristiandan.preda@europarl.europa.eu; marian-jean.marinescu@europarl.europa.eu; iosif.matula@europarl.europa.eu; sebastianvalentin.bodu@europarl.europa.eu; petru.luhan@europarl.europa.eu; rares-lucian.niculescu@europarl.europa.eu; oana.antonescu@europarl.europa.eu; adrian.severin@europarl.europa.eu ; rovana.plumb@europarl.europa.eu; ioanmircea.pascu@europarl.europa.eu; silviaadriana.ticau@europarl.europa.eu; dacianaoctavia.sarbu@europarl.europa.eu; corina.cretu@europarl.europa.eu;
victor.bostinaru@europarl.europa.eu; georgesabin.cutas@europarl.europa.eu; catalin-sorin.ivan@europarl.europa.eu; ioan.enciu@europarl.europa.eu; norica.nicolai@europarl.europa.eu; adinaioana.valean@europarl.europa.eu; renate.weber@europarl.europa.eu; cristiansilviu.busoi@europarl.europa.eu;
tudorcorneliu.vadim@europarl.europa.eu; george.becali@europarl.europa.eu; laszlo.tokes@europarl.europa.eu; iuliu.winkler@europarl.europa.eu; csaba.sogor@europarl.europa.eu; vasilicaviorica.dancila@europarl.europa.eu;

Domnilor și Doamne mandatați/ mandatate să reprezentați România în Parlamentul European,

Prin prezenta vă informez, în calitate de cetățean al României și în calitate de cetățean al Uniunii Europene, de opțiunea mea în legătură cu Tratatul Comercial Anti-Contrafacere (ACTA – Anti-Counterfeiting Trade Agreement).

Acest tratat, va avea ca efect distrugerea dreptului meu și al concetățenilor mei români și europeni de a accesa liber și nestingherit Internetul și de a schimba fără opreliști – altele decât cele de natură etică – informații și opinii.
Menționez că sunt, de asemenea, împotriva deciziei Consiliului Uniunii Europene din 28 septembrie 2008 care susține acest proiect.
Dreptuul meu la libera exprimare precum și celelalte drepturi fundamentale de natură umană și cetățenească vor fi puternic restrânse și, dacă ACTA va fi adoptată de Parlamentul European, chiar și drepturile dumneavoastră, din punct de vedere politic și social, vor putea fi încălcate din cauza acestui Tratat.
– ISP-urile (furnizorii de servicii internet) vor fi responsabili din punct de vedere legal pentru ceea ce fac utilizatorii lor pe Internet,
obligați să acționeze ca o veritabilă Securitate Comunistă (după modelul sistemului de cenzură comunist din China)
– Medicamente generice care ar putea salva vieți ar putea fi interzise.
– Interesele deţinătorilor de drepturi de proprietate intelectuală sunt puse mai presus de libertatea de exprimare, viaţa privată şi alte drepturi fundamentale.
– Prevederile din versiunea finală a Acordului, al căror înţeles nu va fi clarificat înainte de ratificarea ACTA, sunt vagi şi riscă să fie interpretate în moduri care ar putea permite incriminarea unui număr mare de cetăţeni, pentru delicte triviale.

Modalitatea în care s-a realizat negocierea Acordului îl privează de credibilitate democratică şi de claritate juridică.
Dacă va fi ratificat, Acordul va avea implicaţii majore pentru libertatea de exprimare, accesul la cultură şi viaţa privată, va afecta comerţul internaţional şi va reprezenta un obstacol în calea inovării.

Deși văd necesară apărarea drepturilor de autor, nu pot fi de acord cu posibilitatea încălcării drepturilor fundamentale și libertatile cetățenești ale cetățenilor români și europeni, așa cum sunt ele stabilite de Tratatul de la Lisabona, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, Tratatele Uniunii Europene și Constituția României.

Având în vedere asta și faptul că probabil doriți să participați și la următoarele alegeri pentru Parlamentul European, vă solicit expres să nu susțineti acest proiect de Tratat. În caz contrar, nu doar că nu voi vota numele Dvs. la proximele alegeri, ci îmi rezerv dreptul de a protesta în oricare dintre modurile constituționale împotriva deciziei Dvs. referitoare la ACTA. Adaug că voi face tot posibilul pentru a atrage atenția asupra modului în care ați contribuit la anihilarea dreptului la liberă exprimare în Uniunea Europeană, militând activ împotriva oricăruia/ oricăreia dintre Dvs. care aduce un asemenea atac la demnitatea omului și cetățeanului din UE.

Cu speranța că acest lucru nu se va întâmpla,

Prof. univ. dr. Ovidiu Pecican,

Univ. Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca,

membru al Consiliului Național al Uniunii Scriitorilor din România,

jurnalist

Alături de mine și-au exprimat poziționări similare – le transcriu în ordinea sosirii – și:

Alexandru PECICAN (regizor, scriitor și plastician);

LASZLO Alexandru (profesor dr., critic literar și polemist)

Livia COROI (profesor dr., istoric)

Lista semnăturilor rămâne deschisă!

***

Consecințe ale aplicării ACTA

Companiile private sau chiar persoane private  vor putea, cu ajutorul furnizorului de internet și pe baza unei  simple suspiciuni sau plângeri ce vizează faptul că  utilizatorul de internet descarcă materiale protejate de drepturi de autor să:

– închidă site-uri de internet suspectate că oferă conținut protejat de drepturi de autor sau link-uri către alte situri cu astfel de conținut;
– monitorizeze activitatea tuturor pe internet (să verifice un istoric al siturilor accesate și  al descărcărilor) în scopul prevenirii sau identificării unor fapte ce privesc conținut protejat;
– vă încalce intimitatea și dreptul la viață personală prin monitorizarea conținutului e-mailurilor sau mesajelor de messenger, al descărcărilor pe care le-ați realizat, pentru a verifica dacă ați trimis sau primit conținut ilegal sau link-uri către vreun conținut ilegal. Vor putea accesa astfel și datele bancare.
– vă verifice telefonul mobil, laptopul, sau stick-ul tot pe baza unei simple reclamații sau suspiciuni, la aeroport sau în gări, în scopul găsirii de fișiere „piratate”.
– folosească informațiile pe care le vor obține de pe urma spionării așa-zis  legale  (și perfect etice) a utilizatorilor de internet în scop comercial.
– vă oblige la plata unor amenzi usturătoare sau chiar să vă trimită la închisoare, ca pedeapsă exemplară, în cazul în care ați  comis teribila crimă de a descărca  o melodie de pe internet.

Toate acestea se vor realiza:
– pe baza unei simple suspiciuni sau  plângeri, și fără niciun fel de explicații;
– fără mandat judecătoresc;
– fără să fiți  informat(ă), în prealabil, că sunteți cercetat(ă) și lipsindu-vă astfel de dreptul de a vă apăra.
– călcând în picioare drepturile fundamentale ale omului, în scopul protejării privilegiilor unei categorii despre care s-au spus multe lucruri ce tind să se adeverească.

Vezi textul ACTA: http://www.minind.ro/acta/ACTA_ro_01022012.pdf

Vezi cum poți protesta împotriva adoptării ACTA de către europarlamentarii români (tot acolo și lista celor care au/ nu au votat Acta): http://www.salvatiinternetul.info/

Din goana trasului cu ochiul: Heidegger la noi acasă

Nici n-a venit bine decembrie că ne-am și trezit prin librării cu noi traduceri heideggeriene. Este vorba despre texte fundamentale fără care poporul și cultura noastră nu ar putea supraviețui, cu drepturi egale, în republica veșnicei filosofii (dacă există așa ceva!). E și pentru ageamii precum subsemnatul un prilej de mândrie patriotică să poată da nas în nas cu ifosele firoscoase ale magistrului neamț, întors pre rumânie de adulatorii săi loco.

Întrebarea filosoficească de bază rămâne, și de această dată, „De ce este de fapt ființare și nu, mai curând, nimic?”

Pricep grija lui M.H. de a distinge între ființă, ființare, fiind, existență, strarea-de-a-fi, în-ființare ș.a.m.d. Totuși, însă: să stea adevărul filosofic și secretul filosofiei în jucărele de limbaj? Merg, mai degrabă, pe mâna lui Ludwig Wittgenstein: „Fiecare propoziție care are un sens are un sens COMPLET, iar ea este o imagine a realității în așa fel încât ceea ce nu este încă spus în cuprinsul ei nu poate pur și simplu aparține sensului ei. (…) Dacă o propoziție ne spune ceva, atunci ea trebuie, așa cum este ea, să fie o imagine a realității, și anume una completă”.  

Oricum, vine vremea sărbătorilor și – deși nu i-am neglijat deloc, orice s-ar crede, pe prietenii mei din Grupul HAH (ba din contră: am dat curs rugăminții lor imperative, trecând de pe blog în spațiul public și scriind despre ei în serial, vreme de luni în șir, în prestigioasa revistă Timpul, din Iași) -, le ofer un cadou de sărbători, ca dovadă că lecția de ridicol a lui Heidegger poate fi urmată și prin traduceri mai fidele decât traducerile fidele, măcar în măsura în care spiritul limbii este siluit cu duioșie, de acasă.

Propun deci, tuturor pasionaților de turbulențe filologico-filosofice, câteva conjugări la prezentul absolut, continuu și dezistoricizat, ale verbelor conexe Ființării, Ființei, Existenței, Fiindului ș.a.m.d.

A FIIRE: eu fiireș, tu fiireși, el/ ea fiirează, noi fiirăm, voi fiireți, ei/ ele fiirează;

A FIIND: eu fiind, tu fiinzi, el/ ea fiindă, noi fiindăm, voi fiindați, ei/ ele fiindează;

A FIINDA: eu fiindez, tu fiindezi, el/ea fiindează, noi fiindenăm, voi fiindenați, ei/ ele fiindenează;

A FIINȚARE: eu ființerez, tu ființerezi, el/ ea ființerează, noi ființerăm, voi ființerați, ei/ ele ființerează

A FIINȚÂND: eu ființândez, tu ființândezi, el/ ea ființândează, noi ființândăm, voi ființândați, ei/ ele ființândează

A FOSTA: eu fostez, tu fostezi, el/ ea fostează, noi fostăm, voi fostați, ei/ ele fostează;

A ESTERE: eu estez, tu estezi, el/ ea estează, noi estăm, voi estați, ei/ ele estează

Desigur, limba nostră glosează – și fără noi (aviz, cu un drum, și guguștiucului Al.Ciolan) – pe tema dată, ceea ce Constantin Noica nu ignora (dar nici nu – foarte – îndrăznea, făcând concesii orizontului de așteptare plebeu). Grupul HAH și liderul său, dl. Gabriel Liiceanu nu mai au însă de ce se formaliza, căci cenzurile au căzut între timp iar bunul simț nu mai folosește nici măcar drept paradox, vorba lui Al. Crăifăleanu.

Rămâneți dară cu bine, sfânte firi vizionare, limba română să vă îngăduie și pe mai departe cu umorul ei dintotdeauna!

 

imagine de Alexandru PECICAN fără nicio legătură cu vreo realitate

Cărțile mele (42): BOKIA

 Ovidiu PECICAN

 BOKIA.

 București, Ed. Tracus Arte, 2011, 260 p.

 coperta: Alexandru PECICAN

 prefață: Ion Bogdan LEFTER

Lansarea romanului la Târgul de Carte bucureștean va avea loc sâmbătă 26 noiembrie 2011, orele 13. Va vorbi criticul Ion Bogdan LEFTER.

Socotește-te invitat(ă) de pe acum!

Radiografiată fără cruţare, umanitatea „bokiotă” etalează un triumf al decadenţei, al ticăloşiei, al depravării. După ce-şi ia avînt în primele secvenţe, autorul şarjează din ce în ce mai dezinvolt şi mai caustic. Politica locală e demagogică şi coruptă, munca e dispreţuită, afacerile sînt forme de jaf, relaţii umane sînt pervertite, toată lumea încercînd din răsputeri să profite de toată lumea. (…) … Totul stropit cu umor din belşug: caracterologic, după cum s-a dedus; de situaţie, fiecare personaj fiind prins în posturi eminamente caraghioase, rezumate rapid, deopotrivă cu sadism auctorial şi cu un zîmbet tandru-concesiv; de limbaj, pe multiple planuri, de la cel onomastic şi toponimic la permanentele distorsiuni şi jocuri de cuvinte, traduceri sau doar transcrieri fonetice glumeţe din alte limbi, parafraze parodice şi cîte şi mai cîte, cu explorarea uneori minuţioasă a anumitor straturi lexicale, cu precădere cele conexe tematic şi etic, în nota de răspăr comic a cărţii. (…) Ovidiu Pecican e extensiv, fluvial, are plăcerea povestirii deviate şi ramificate, în limbaj colorat, mucalit, ceea ce face necesară şi trimiterea la descendenţa din Creangă.

Ion Bogdan LEFTER

http://www.agentiadecarte.ro/2012/01/%e2%80%9cbokia%e2%80%9d-de-ovidiu-pecican/

http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/Tribuna_p.8-9.pdf

 

 fotografie de Mariana GORCZYCA 

„… virulent-satiricul şi ultra-parodicul „Bokia” al lui Ovidiu Pecican (Tracus Arte), primul experiment de gen dezvoltat la noi în serial pe un blog (al revistei clujene „Tribuna”). (Ion Bogdan LEFTER, „Ce nu vor spune bilanțurile literare/ editoriale ale anului 2011”, în Cultura, 13 ianuarie 2012)

 http://www.gofree.ro/2012/03/29/bokia-a-prozatorului-ovidiu-pecican-lansare-de-carte/

http://ziuadecj.realitatea.net/cultura/bokia-roman-semnat-de-ovidiu-pecican-lansat-la-book-corner–87323.html

foto de la lansare de Diana Câmpean: http://jdd.ro/2012/03/29/lansare-de-carte-bokia-de-ovidiu-pecican/diana-campean-ovidiu-pecican-bokia/

http://reteaualiterara.ning.com/photo/lansare-volum-bokia-autor-prof-univ-dr-ovidiu-pecican

 

AMEDEO (6): Cum să gândim, să vorbim, să scriem și să acționăm incorect. Un posibil manual de știința comunicării cu succes

Avantajul de a fi deștept într-o lume unde limitele istețimii, deșteptăciunii și inteligenței se fac simțite la tot pasul, nu este menit să aducă gloria și fericirea, ci mai curând consolarea, stoicismul, surâsul amar în colțul buzelor, în cele mai multe dintre cazurile pe care le cunosc. Nu totul este educabil, nu orice circumstanță se pretează la un tratament (răspuns) bine educat și inteligent, iar în fața consecvenței pline de forță a prostiei multe minți suple și agile cedează pasul.

Iată de ce, fără a fi amărât din pricina asta, am ajuns să socotesc că în lumea în care trăim ar putea fi mai folositor să alcătuim manuale în sprijinul neadaptaților la atmosfera de îmbâcseală, limitare și derizoriu pe care o majoritate necuantificată precis, dar pregnantă, accesibilă intuirii instantanee și repetitive, o minte bine mobilată și o sensibilitate pe măsură o pot decela împrejur. Nu spun că manualele de logică și de argumentare, modelele euristice de ascuțire a minții ar fi inutile. Dar nu mai puțin interesantă ar fi o carte destinată inteligențelor care vor să păstreze o relaționare neconflictuală cu cretinismul dominant, fie el jovial sau încruntat, trufaș ori modest în manifestări. Câți dintre cei care învață gândirea cu Aristotel o și practică înafara orelor din școală sau facultate? Iar cei care o practică, ce succes agonisesc? Pentru o comunicare izbutită, cei implicați în procesul schimbului de informații trebuie să fie nu doar compatibili, ci și să folosească un cod comun. Or, care este compatibilitatea dintre o minte strălucită și un boulean? Și ce cod ar fi accesibil ambilor, mediind o bună înțelegere fără suspiciunile inevitabile instalate între ei de conștiința ori intuiția asimetriei dintre sclipire și bornare?

Ideea nu este chiar atât de nouă cum ar părea și, fără ca ea să fie formulată pe față în maniera pe care o pun aici în pagină, a preocupat – tacit, subînțeles – și pe alții înaintea mea. Unul dintre cei ce s-au străduit în această direcție cu rezultate până astăzi omologabile a fost Arthur Schopenhauer, autorul inestimabilei contribuții Arta de a avea întotdeauna dreptate. În același secol al XIX-lea, în Franța, Gustave Flaubert repertoriza clișeele, prefabricatele gândirii contemporane cu el, în Dicționar de idei de-a gata. Mai recent, Occidentul transatlantic a inventat colecții de carte pentru nătărăi, cu un real succes de public. Nu mă gândesc doar la ciclul (Cutare subiect) pentru idioți/ dummies, ci și la excelentele prezentări de curente de gândire și de filosofi sub formă de benzi desenate.

Și totuși… În general, aceste cărți păcătuiesc prin aceea că, deși se adresează unui public cu un anume grad de instrucție și cu o măcar medie dotare intelectuală, nu izbutesc să coboare discursul până la situațiile de viață cele mai variate și mai utile unei simplificări a evoluțiilor sociale cotidiene ale „albatroșilor” neajutorați și descoperiți în fața agresivității, trivialității și tâmpeniei atotputernice. Practic, toate aceste recolte de carte trag cu ochiul complice, ținând morțiș să arate că, în ciuda coborârii în vagonul de marfă plin cu obtuzi și borfași, autorii își păstrează jobenul ,redingota și monoclul; ceea ce îi face și nesuferiți un pic, nu doar inutili pentru nivelul jos de care avem nevoie.

Mult mai aproape de atingerea scopului mărturisit aici s-au dovedit, cred, avangardiștii și literații adepți – de voie sau de nevoie – ai jdanovismului/ proletcultismului. Primii au mizat pe aleatoriu, utilizând în compunerea poeziei lor hazardul. Tot așa fac în viața de zi cu zi și inșii cărora accesul la o ideație coerentă, mai înaltă, le este interzis prin naștere sau neglijare a educației. Ceilalți, în schimb, aliații de nădejde ai totalitarismului stacojiu, au fost – precum Vladimir Maiakovski – producători zeloși ai propagandei grețoase, clișeizate în lozinci, premergând marketingului agresiv de astăzi, în care SUA și cultura ei managerială se dovedește experta universului. Lozinca sau sloganul se imprimă stabil și obsesiv pe fundalul minților dezvoltate sau ba, înlocuind cu ritmul lor înmugurirea unei gândiri autentice, propunând răspunsuri de-a gata.

Am încercat, odinioară, și eu să contribui la mărirea continentului literar al sabotării sarcastice a gândirii, propunând un volumaș în ediție limitată – doar cincizeci de exemplare – intitulat Clipuri. Vulva macroscopic reprodusă dintr-o fotografie obscenă până la limita irecognoscibilității (ori a identificării ezitante) avertiza, în viziunea mea, asupra conținutului inflamat al cărțuliei. În interior am așezat – cu modestia împăcată a geniului sigur de sine în anonimat – mai multe pseudo-aforisme, gândeme anamorfotice aducând a înjurături, promisiuni, proclamări și înțelepții nebunatice…

Atât nu ajunge însă și treaba se cuvine dusă mai departe. Mă încurajează în această direcție și mirificul manual despre vorbirea doctă pe seama cărților necitite vreodată, deși, iarăși, la mijloc este o miză cu debușeu intelectual, și nu o coborâre în arena cu porci, politicieni, escroci superficiali și noi îmbogățiți.

 

Sigla Amedeo este creația lui Alexandru Pecican

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (33)

Dumnealui boier Andrușco, sân Manoilă sân Lisandru ot Cuteica, ot Stredeni pe Hâlhuia,

De la Costandachi fiul, închinăciune. Și cum am fost eri, de cum să rădincase pâcla, în trap mărunt la câmp, în slujba lui Vodă, cu alții de-ai noștri, ca Bumbu i Moșniță i Ădirean i Ghiorghi de la Livant i pan Clisă, temniceriul, i alții, să prindem limbă dintr-ai ălora, ci tucma când să dăm pe dupe un făget numai ce ne-a eșit în cale hanul mărzacilor și cu ăl de-al nohailor cu căciulile lor de samur și cu cozâle lor de ărmăsari în vârvul lănciilor, care îi spun tui pe la împărățiia de la Bosfor. Și era pe cai d-ăi buni de la Astrahan și de unde ni era a plecare, acu ni să făcusă o pohtă de-am șezut la atac și am pornit asupră-le câț și cum eram. Care n-au fost cu înțelepție, că agasî al nohailor au scos și iatagan și jungher a mână, de l-am pus pe Florea den Târgul Flocilor, de-au vinit la noi când cu înverșunarea domnului muntean asupră boierilor lui să holbeze și să încrunte ochii și sprinceanele ca să-l bage la greu și spărieți. Iar umflând munteanul cela obrajii și arătându-i sămn dă buci și dă mădular cu mare spurcăciune, acela s-au nărăvit asupră-ne sărind fără greș, ca un hopintit la hire, derept în sulița unui dărăban ce-l am la mini, de-i zâcem Crăcea den Pișteuți. Ăstimp mă nemeream și io cu cușma sub brațul unui mărzac spurcat la sudoare, de-m muta nasul, care nu l-am ertat de-o spintecătură la grumazi, de-i eșea sângele ca apa den havuz la serai la ei… Și au fost luptă ca o nuntă, cu strâgături și giuruințe dă mamă și dă tătucă, și chemări dă neică și alahuri de n-ai fi știută dzâce de-i horă și gioc au cruceșare dă spăngi și tăișuri. Ce maica noastră Muldova au priimit sânge păgân bivșug, iar care n-au fugit de noi au trăpuit după noi. Ce daca limbă n-am prins, tăeri făcut-am și priimit-am dăstule, de-au fost să aruncăm gios la pământ și să ardem hainili di pi noi, așe dă rupticate și dă văpsâte în roș și puțând a moarte s-au tâmplat.

Ci găndit-am tăicuță să spui că n-aș ști câți i-am trecut în raiul lor de iznoavă și câți am pus pe fugă, că io fugeam mai tari ca ei și nu mă lăsam la ei, ce o apucam în celaltă parte, să nu stricăm socotelile și să ne dăm prinși la plasa soltanului.

Iaca așé au dzâs Vodă în fața corturilor că deacă mulți ar face cum am fost noi de-am făcut, n-am mai mânca numai capră de cerv și drochie prinsă cu căciula zvârlită dupe ea, ci dzâmbru și mâță den codru, sălbăticiie, au râs cu mustață jilavă, și n-am pohti unul la altul, ci ne-am înturna iute la conacele noastre unde stau la porunca noastră muierile den sălașele țigănești și altele de la megieși.

Adică fiiul tău, Costandin, sărutând dreapta în cuviință

Published in: Fără categorie on 27 iulie 2011 at 10:33 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , ,

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (32)

La Iliuță logofăt, veri unde s-ar afla, pre unde l-au purtat credincioasa slujbă,

Măriuca lui liubovnică de la suflet, care te pândesc de sară și până la ziorei de zuă și iar din cântatul cocoșilor pănă ce vini noaptea, care de alean mă usuc de pi picioare…

Ci cum șădeam și ieri ca-n verișcare zi în cerdac și cu luare aminte numai ce-m căzură de subt obroc Vâșca și chisoii ei Carul și Suliimen, ce-am zâs că i-oi boteza cu nume de crai nemțăsc și de împărat turcesc și dumneata ai zâs că nu iar în celi din urmă, ca să nu fie pe voia liubovnicului ce pliacă și lasă cășile pustii, tot le-am zâs cum am vrut eu. Mai-mai să-m cază în sân, nu alta, că sâ giucau așé di ghini de m-au podidit lacărimile. Și unde dădea unu cu lăbuța, iar celalat să împingea în dânsul cu botul și mi ți-l dădea d-a rostogol, să ti prapadești de dragul lor, nu alta… Iar Vâșca șădea și mai îndirepta ce și cum să putea, iar să îi disparță nu, că bag di samă că așé să învațî mărtanii di mici la volniciie.

Ș-apoi m-am zâs că poati că să fiie un sămn cum mi-a căzută toți de sub obroc asupra mé i m-au spăriet, că daca ar fi sămn atunce ar puté fi că și nemții să mișcă asupră turcului, iar Vâșcă să fie leahul gata la clipă de gâlceavă…

Ș-am zâs să-ți scriu digrabă, unde ai fi, că mai trece aleanul…

Măriua, cu frig de dor

Published in: Fără categorie on 25 iulie 2011 at 4:55 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , ,

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (31)

La Vasilie sân Timofte, ot Cricalau i Mașnița,

Safta sluga cluceresei Stănica ot Bărșești dă dzâuă bună. Și să să știe că la noi la moșâie toate ar hi cum să cuvine, dară e mare zbucuium și suparare. Că eri măria sa s-au perpelit și n-au mai voit a mânca și a bé nemică, ce cum am lasat în ietacu dumneei așa au și venit napoi tăvița cu toate pă ea. Ci m-au pus de au fost cu sâla să macin tăti și de post, și de dulce, eară dupe turtile di mei cu borș di pui au urmat terciul cu macriș și polpă di oae, care pentru nemică în lumea aiasta boieroaica mé n-ar fi lasatu altă cândva și ce să mai fie daca nice bahlavalilii și plășintili cu poale la brâu nu a-ncăpu decât la gura mé. Care au fost așé că m-am aținut pre urmă în dosul cășilor din fundul ogrăzii și am dat napoie totul de unde au vinit la un tofiș și m-au luatr cu frig și arsură la grumadz și la lingorică…

Au nu vedzi matale cum ni dam di ciasul morțâi ca sa nu ni-i uiț iar matali șădzi pân striini i nu mai vini la doamna noastră?

Să nu va fii cu suparari, boierule, că io ce dzâce, aia pun aici la scrisoare,

Safta

Published in: Fără categorie on 23 iulie 2011 at 10:53 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , ,

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (30)

Mării sale, cneaghinii Măriuca, a logofătului Ilie, stăpâna mea preabună,

 

Nicoriță, ficior în casă, ot Burmuzăni dorește sănătati. Și sunt binișor și n-am morit încă, iar oștile ungurești pline-s dă omini de limba noastră. Că m-au dus Ianăș și Miclăuș la cortorile lor, că zâceau că domnul lui Chirai Jicmon are de rostuit ceva ce numai io aș puté rostui dempreună cu iel, ci doară nu era să mă dau de rușine au să dzică de muldovenii noștri că n-au știință de vreo socotială.

Iar acest boier de prin părțile Bălgradului, ce dzâceau că ar avé multe și însămnate moșii și prin părțile Colojvarului, dară nu în cetate, că aceia are direpturi de la craii ungurești de dămult, are mustețe până sub ochi și când te veade să bulbucă la tine și râde gros, împingând burdihanul și scuturându-să ca dă rîie când și când, iar scuturătura și-o însoțeaște trăgând mucii pre nas și făcând oarecum cu ochii, ca împuns de ghivol…

Ci mi-au făcut întrebare de știu a spune cum e cu fomeile noastre de la satele den drumul lor, de le-au pus vodă să ridice poalilii pănă supt bărbiie au ba. Că i-au tâmpinat care pe unde și le-au dat zgău din belșug și o muiare tremură dă pe picioare între cinci și zeace oșteni, iar pe urmă și când vine vreun podghiez tătărăsc vine degeaba, că ungurii lor trag la culcare și mai ghine o ieu în fuga cailor până a doua zi. Crede Chirai, domnul aista la care îi îi zâc ișpan, că Vodă le-ar fi pus pe muiari să îi piiarză în felul acela și de-acum să gândea cum să gate triaba la care l-au triimes craiul lor și să să întoarne la casăle lui, că vine culesul viilor. Și să mai teame de boala frânciască. Iar de turci nu-i pasă, că tăișul lui n-au obosit.

La care am făcut ce am putut și cum mi-au vinit, că n-am voit nici să încurc treaba lui Vodă, dacă iaste, nici să dau nas la muiarile de pe la noi, că doară nice mulduvenii noștri n-au mărs la Aghiuță, ci am lăsat a să înțelege la fiecare ce i-ar fi mers la inemă să auză.

 

Care mă închin în credincioasă slujbă la măria ta,

 

Nicoriță.

 

stampă de epocă de zugravul Alisandru sân Valer sân Alexa ot Arad, dzâs Pecicanu

Published in: Fără categorie on 21 iulie 2011 at 7:32 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , ,