Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (22)

Mării Sale Jupânesii Noastre de fală și osăbire, Maria a lui Ilie logofăt,

 

Cea cu aplecare de bine a supusului Nicoriță, ficior în casă, ot Burmuzăni, care la grea năpastă șade. Că ungurenii aiștea a găsit în migiloc de potecuță și un leah scupit în gură ce numai șuguiește și mereu n-ar mai tăcé, ș-au dzâs că numai bun iaste pintru aiasta să vie cu noi. Ș-amu ne-am pominit în cuscrie și cu șleahticul ista cârpit la suman care pe lângă zarurili ce-am durigălit în cupă cea di piele pănă acmu, au adus la batai și cartea. Cum poati fi că nici de-a moarta nu-mi intră vro rigă ori o cniaghină, iar slujile de bâtă ori de șpangă să duc tot la umflații iștealanți nu e de priceput, numai de n-o hi ghiara lui Nefârtatu. Ci rămăsăi fără cușmă și suman, iar pre urmă, când n-am mai avut ce pierde, m-au suit în stegiar, sus la vârv, și m-a pus să fac ca brehnacea și ca buha tucma când trecia pe sub mine un pâlc de oaste turciască.

Pănă la urmă am scapat nevatamat, iar Micăuș ungureanu cel vrednic la snoave și gâlceve mi-a adus un mundiraș turcesc ce-au luat de pre unul din cai când busurmanul s-au dus cu iataganul a mână după un guițat de godac sălbatec.

De m-ai vedia, jupăneasă, cum m-au ars soarili în creștet, rău ț-ar păré. Iar triaba mi-oi faci-o negreșit cum scap din prinsoare la razboinicii iștea,

 

Nicoriță, sărutăm driapta

Published in: Fără categorie on 22 iunie 2011 at 8:41 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , ,

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (21)

Text fără dată, în limba română, cu alfabet chirilic, grafie cu cerneală rădăcinie,  pe pergament: Datare aproximativă: primele două decenii ale sec. al XVII-lea.

Provenienţă: Arhiva Turanu, fond documente familiale Moşoniu – Apăvăloaie

 Preacinstitei Jupânese,

            Domniei Sale Mărioara,

                        La moșiie la ea, închinăciune

Adecă io, Costandachi vel pitar, zâc domniei tale ce te țân a fi inema mea că de când m-am tupilat iar la poală de codru pre lângă măria sa Domnul, spre a sluji în harț ba contra păgânului, ba a leahului, ba a ungurului, numai la măria ta mă ațin cu gândul. Iară sara ce-au fostu rămâne și nu se preschimbă în zâua ce-au vinit, că numai o dată în traiul de muritoriu pre pământ așa ceva poate fi. Și iară mă duc cu sufletul cătră frâmseța măritei mele stăpâne ce-au pus denaite flămândului coșarca cu alivenci și burdușelul cu vinișor den podgoria ce ai pre dealul de dupi căși, care cui nu i-ar fi de trebuință. Care am fulecat toată cuprinderea și am stăvilit foamea așa chip de au trebuit să mă ațân de-ntors numai pin ierbișuri nalte și să mă cat de pântecarai cu brusture gros. M-au pedepsât sveti Marcolea că n-am țânutu în cumpăt foamea de dzina mea de la suflet și m-am cuprins tot cu libov și n-am mai vrut a știre de alta, ce numai de alivencile ci-ai facut cu mânile aiastea drage.

Ș-aș mai fi mâncatu, de nu se gătau, așe calde cu abur cum era,

Constandachi

Published in: Fără categorie on 21 iunie 2011 at 9:03 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , ,

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (20)

Text fără dată, în limba română, cu alfabet chirilic, grafie cu cerneală neagră, mai înghesuită și cu litere mai mici, pe pergament: Datare aproximativă: primele două decenii ale sec. al XVII-lea. Marioara, soția logofătului Ilie, către Costandache. Succesiune stabilită cu probabilitate, conform logicii interne a textului.

Provenienţă: Arhiva Turanu, fond documente familiale Moşoniu – Apăvăloaie

 Costandachiță, Costandachiță,

Trecut-au noaptea ceea au numai o părere au fost și nice că ar fi venit încă? Șed ici în cerdac și nu mă mângăi a ști dacă fost-au cu adevărat au ba.

Ci iar pus-am oamenii mei să plimbe mânzacul cel drag pen ogradă, ca să știu că nu e altmintrelea decât au fost.

Când strânsu-m-ai în brață credeam că mă rup toată și nice aer în peptu nu mai intra. Unde mi-ai fost până acmu Costandachiță și unde mi te-ai dat dus iară?

De Iliuță nu mai știu nemică, iar dacă el de mine nu mai vrea să știe, de ce aș vrere eu?

Nu sta departe, nu te fă și tu nevăzut, haida numai,

Marica ce te țâne în suflet

Published in: Fără categorie on 19 iunie 2011 at 8:34 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , ,

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (19)

Jupânesei Marghiolița ot Prăjăști, a Todiresii cuviincioasă fată,

 

Cu vrere de bine și sanatate de la Safta, sluga cluceresei Stănica ot Bărșești, ca să afle de la domnia ta când te-i putea tâmpla la curtea dumneai cu zor mare. Nu e de așternut pe gânduri, că jupâneasa Stănica se usucă pe picere de dor. Ci e de legat și dezlegat, de făcut și nefăcut, amu pân ce nu-i pré târdzâu.

Iar la prelegiul acela să-mi vezi și mie coconii, că unul se vaietă de rău la gură și mai că nu poate mânca, iar Grigoriță cel mic arde tot.

De-i veni iute nu ț-a păré tocma rău, auzi-mă ghine. Ci nu face să nu-mi vii.

Și mai află că pre baba Anișoară din Câmpulung la Bahlui au spurcat-o trii leși beți care mai pre urmă s-au dat cu capetele în nește tei și s-au zvârlit în Tăul Ursului de unde n-au mai eșit. Ca să știi.

 

Hai iute, nu sta.

Published in: Fără categorie on 16 iunie 2011 at 6:24 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , ,

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (18)

Text fără dată, în limba română, cu alfabet chirilic, grafie cu cerneală neagră, mai înghesuită și cu litere mai mici, pe pergament: Datare aproximativă: primele două decenii ale sec. al XVII-lea.

Provenienţă: Arhiva Turanu, fond documente familiale Moşoniu – Apăvăloaie

 

 

Domniei sale boier Costandachi, ot Dăbjești și Coviltirească, Catalandeşti şi Prigor pe Crasna, vel pitar,

 

Care să știe în mare taină că am aflat în cerdac, de cu zori, priponit cumente, un murguț cu șeua coperită cu toate florile pamântului. Tare am mai suspinat de la inemă la vederia lui și m-am tihnit că în toată napasta ce vine asupra noastra, altu feliu de sageată m-au săgetat pe mine, pacatoasa.

Auzim pe aice ca vâltoarea aiasta nu au pornit-o la porunca Stanbului, din voia veziriului nesațiosu de galbeni, ci den driapta stăpânului nostru domnul de scaon. Că nu îi mai satură lacomia ci fiiul nu-și stâmpără foamea pănă ce nu prăvălește pe tatal său, voitoriu de bine. S-ar crede că în norul ista ce întunecă ceriul beizadea Costachi ar fi ațâțătorul. Iar câte vite, oi și omeni au murit pănă acum nici să mai pune la socoteală.

Am trimes în codrul Folciului la un schimonahul ce-l știu den pruncie, cum ar veni un fel de unchiu al meu dupa buna noastra mama, prăpădită când cu tumultul țării asupra lui Vodă ce s-au zis Puhă, repezit de groază până în Țarigrad. El au îmbrățoșat rantia și s-ar numi nebun după liubov de Dumnezdău. Și mi-au dzis voroavă cu înțălepțâie, ce nu să înțăleage de mințile noastre proaste și netrebnice, dară aduce veaste de mare întristare.

Ce hai dumneta cum ăi ști după miezul nopții ca pe un apărătoriu. Iar de Iliuță al meu n-aș știre nemic.

 

Măriea, logofeteasa

Published in: Fără categorie on 15 iunie 2011 at 8:36 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , ,

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (17)

Text fără dată, în limba română, cu alfabet chirilic, grafie cu cerneală rădăcinie ștearsă, litere lăbărțate și inegale, cu rândurile relativ neregulate, pe pergament. Datare aproximativă: primele două decenii ale sec. al XVII-lea.

Provenienţă: Arhiva Turanu, fond documente familiale Moşoniu – Apăvăloaie

Adică eu, Todie, megieșul jupânesei Mariea, ot Dârbănești ot Hăruna, ot Părgălaț, cu plecăciune viu ca să spui cum e triaba ce mi-a încredințat măria ta.

Cât ce m-am întors de la conacul ce ține dumnealui logofătul Elieș al nostru stăpân și priiatin, de la vederea cu domnia ta, m-aș și ostenit mai dăparte, lăsând toate în urmă spre a sluji cu credință. Luat-am dară urma codrului Fălciului, dând ocol prin belți și ținând seamă la vaduri, ca să nu mă dau prins nesâlit la vreun dușman ce-ar eși la lumină, și m-am purtat în goana murgului cătră cum e voia domnii tale. Zâc că era de-amu noptiu și soarele nu mai lumina nice de-o frânghie pe ceriu, care bine a fost, ferindu-mă de poghiazurile de leși ce foșgăia pe-aproape. Nu-i vorbă că știu și eu un pic de leșască, de când am slujit la Sandomir, în dobândă, ci poate c-oi mai hi uitat și nu-i bine la vremea care au venit…

Am gonit fără preget sau trezâie la obosală, ca să fie ghine, ci m-am întâmplat în multe și înfiorate locuri fără pic de umblare de cal ori om, cum n-am crezut că la țeara Moldovii ar puté fi. Nu perd vreme cu voaroave deșarte, spui numai că în noaptea morțâie, fără lună, numai trecea pe la obrazul meu dihănii de babe cu farmece în zbor ghiavolesc și am primit în lumina ochilor cal cu corn și șerpe cu picere, nu m-ar ajuta Maica Sântă de-aș șugui cu pacat.

Mai pre urmă, când s-au luminat prejur, numai vulpile și râșii râdé la mine, și într-un loc am avut de săgetat un lup ce oștea înfruntea haitii, care trăgea la grumazul murgului meu.

Dară cee noapte, cându am agiunsu la locu șederii lui Pafnutie, mai că eram pare că pre alte pământuri. Lasasem și iezerul Cuhuiului deoparte cu ominii ceia ce mai grabnic ț-ar lua gâtul decât să te primască la vatră și și pajiștile ceale cu ierbă grasă și plecată în țărână ca ațâpită. Mă purtasăm și preste nesfârșirea de copacii groși cât doauă au trii sulițe, ce la parte noastră de țarâ, mai cătră ungurime, nu să veade… La urmă am dat și de moș Pahomir, pe care rasa zâceai că amu pică zdremță, ce bolborosa cum știam de la domnia ta, jupâneasî Mărieca.

Ci au zâs și io zâc ca să afli și domnia ta întocmai: „Fi-va volbură de steale și pică-va vulturii den noriu cel de aur de-acum într-o mii de șteie. Culca-să-vor stârvurili unul pre altul la o groapcă sângură ce șiroi-va dă lacrime că n-are ce îmbuca. Aurul deveni-va floare de mătrăgună iară peatra lucitoare s-a scurge în ape împetrite. Logofeteasa să știe că mersul roții pe urma soarelui s-a plini.”

Ertare de vorbele aiestea deșarte care n-au înțăles. Ce călugărul nu băsnăluia, că avé lacremi în ochi. Dară nice capul nu-mi pare că ar fi fostă la el.

Poate fi că ai înțăleje, ci eu spun cum a tunat el în poiană.

Mă închin în fața domniei tale, cu megieșiie și bine că am plinit porunca,

Todie, sân Costa, ot Căpităști

Published in: Fără categorie on 14 iunie 2011 at 3:39 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , ,

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (16)

Text fără dată, în limba română, cu alfabet chirilic, grafie cu cerneală rădăcinie, litere mărunte și cu „a”-urile mult alungite, cu rândurile egale, pe pergament: Datare aproximativă: primele două decenii ale sec. al XVII-lea.

Provenienţă: Arhiva Turanu, fond documente familiale Moşoniu – Apăvăloaie

 

La părintele Agachie de la schitul cu hram de Bunăvestire din munte de la Burău,

 

Scrie Safta sluga măritei clucerese Stănica ot Bărșești, ce-au fost după Ivașco clucerul de-al triilea, sân Dumitru ot Fălceni, carele apoi s-au răposatu când cu năprazna cea mare de-amu îs doi ani. Din porunca cluceresei voi a ști de s-ar puté face oareșcum la cine trebuie pentru ca lucrul ce va să se tâmple să nu se mai tâmple, iar ce ar voi domniia sa să hie, cu adevăr și chivernisală să hie. Că zâce că sfinția ta știe la ce vine vorba aiasta. Iar de s-ar tâmpla unde și cum a face ca să nu iasă voroabe nesocotite. Ci cu a doulea nacaz, cum poate orândui Domnul, prin ruga sfinției tale, să nu se treacă amintre.

Ci mai multe nu dzâc, să nu hie în urmă că am zâs și, neștiutoare cum e hirea omului cea lumească, să zâc nezâsa și să fac nefăcutul.

 

Cerșund binecuvântare,

 

Safta

Published in: Fără categorie on 14 iunie 2011 at 7:25 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , ,

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (15)

Text fără dată, în limba română, cu alfabet chirilic, grafie cu cerneală neagră, litere mari și egale, cu rândurile egale , pe pergament: Datare aproximativă: primele două decenii ale sec. al XVII-lea.

Provenienţă: Arhiva Turanu, fond documente familiale Moşoniu – Apăvăloaie

Preacinstitei surori a mé Măruca, a vel logofătului Ilie soaţă,

Îți scrie Vasilie, frate al tău bun, sănătate și numai bine! Ci m-am prilejit grabnic, cum m-ai îndemnat, a lua urma lui Iliuță al nostru, spre a curma suferire de neștiință ce juruiești. Dară dintru început s-au bulucit sămne cum că n-am ce întrebare de domniia lui, fiind tainic și iute trimăs de însuși vodă la triabă. Iar unde îi triabă a voievodului teamă de pierdere a capului vine pentru oricare ar întreba mai mult.

Io totuși nu mă las, ci mă bate gândul că vei fi fost știind ceva de la Ilie, pe când au plecat de la curtea voastră, ci m-ai vrut scăpa de ibovnica mé Stăncuța, care nu mă mai rabdă nice să suflu de poftitoare ce-i. Iar io, cum știi, nu poci zâce nu, că-i fomee plină dă frânsețe și știe desmierda că l-ar scoate den minte și pe Iona cel hăpăit dă chit.

Amu mărg mai departe, că se poate să dau de Ilie al tău și să-i cad cumva într-agiutoriu, macar că mai bun mă arăt de gură și scrisoare decât la iatagan. Dară nu-i vorbă, când cade țara la primejdiie, o gură face cândva mai ceva ca dzeace iatagane.

Te-oi înștiința cum vine ceva asupră-mi, să aflu or să nu, ca să stei tu în linește, dară…

Vasâlică, den lunca Siretiului, la un popas lângă cal și burdușelul cu Cotnărel

Published in: Fără categorie on 13 iunie 2011 at 6:13 pm  Comments (2)  
Tags: , , , , , , , , , , , ,

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (14)

Text fără dată, în limba română, cu alfabet chirilic, grafie cu cerneală roșie, litere pătate pe alocuri, poate de lacrimi (în orice caz, de picături lichide, acum uscate),  cu rândurile inegale , pe pergament: Datare aproximativă: primele două decenii ale sec. al XVII-lea.

Provenienţă: Arhiva Turanu, fond documente familiale Moşoniu – Apăvăloaie

La Vasilie sân Timofte, ot Cricalau i Mașnița, sub Sarău, cămăraș de-al triilea,

Ce te-ai dus fără veaste în slujbă la Măriuca sora dumitale și m-ai lăsatu sângură la lătratul cânilor să păgâni sau dă vântură-lumea ce bat țeara pre toate drumurile. Vai, Vasâlică al mieu, cum nu gândești tu la sufletul meu înfocat care și eri noapte au bocit la marginea cerdacului, și cu spaimă și cu credința că te-ai puté doară înturna iute…

Ci parcă aș simți la peptu meu fâlfâitură și așa ca o veaste că vine un cocon sau o coconiță. Iar atunce ce m-aș face? M-a scupi lumea și n-aș mai scoate obrazul în lume, ci monastirea Sfintei Paraschieve de pe dealul Cornarilor m-ar coprinde și ascunde sub obrocul ei să nu mă mai știe ai mei în veac, ori doară m-aș avânta într-o râpă la Prut de rușine, lăsând pruncul pe sama ta… Care soru-ta nice nu mă vrea cunoaște, macar că i-am trimes vorbă de sanatate. Au oare cui mă lași ca să faci ce îi face pe unde te-au tremes?….

Dă-mi știre pin carte, Vasâlică, dorul meu, care în liubov te-am învălit și acolo te țân unde nice o sâneață au înțăpătură de jungher nu te poate atinge, numai peste capul meu

Îndurerata ta Stănica, ce-au fost cluceriță

Published in: Fără categorie on 12 iunie 2011 at 9:42 pm  Comments (2)  
Tags: , , , , , , , , , , , ,

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (12)

Preacinstitei Doamne,

            Domniei Sale Mărioara,

                        A logofătului Ilie preacredincioasă soaţă şi fată bună a Juraşcului, biv vel vornic, închinăciune

 

Adecă io, Costandachi vel pitar, ot Dăbjeşti, Coviltirească, Catalandeşti şi Prigor pe Crasna, carele asudă și tremură pe supt straiele cele de obște, de n-au mai priimit nice o veste de la domnia ta. Ci nu mă uita din trufie sau de vreo fereală, boieroaico Măriucă, ci mai bine m-ai sugruma cu mânurile tale, că aleanul mă pustiește mai ceva decât fiiarele aiestea de lifte și streini după care ieșim ca la căprioare.

Mai pică vreunul și di pe la noi, că de aia să chiamă luptă, dară nice lor nu le iaste chiar cu ușurință. Numai eri ce m-au prinsu pe când dormeam supt un plopu la margine de satul Cotrobonțăști, la o făntână, trei puișori de leică și m-au legat burduf și m-au lăsat fără cisme în picere, iar apoi m-au atinsu cu peana de cucoș ce purta unul la tichia lui blăstămată tucma la talpe de chiuiam și hohoteam de toată rușinea. Numai ce m-au oblăduit în ultima clipă, că mi se umflase burdihanul și deja deduse pre dinafară, zic, dintr-ai noștri dărăbani Lupul de la Glafira, din Fălciu, apărut cu încă unul de-al lui, bat mort, dară iute de jungher, Todinca, și mi ți i-a pus pre fugă pe căzacii aceia cu mustețile căzute în gură și mucii zbiciți la nasuri. L-am răsplătit cu nește pâni și animale ce-au rămas de la masă, dară cisme nu mai am. Ș-am zâs să nu mai încalț nemică, nice chiar în fața lui Vodă, fie ce-a fi, până când oi lua, odată cu capul, și cismele vreunuia dintre năpăstuitori. Iaca așa!

 

Ci nu părăsi gândul dă bine pentru Costachi, doamnă preabună…

Published in: Fără categorie on 30 mai 2011 at 9:01 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , ,