Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (7)

Text fără dată, în limba română, cu alfabet chirilic, grafie cu cerneală neagră, mai înghesuită și cu litere mai mici, pe pergament: Datare aproximativă: primele două decenii ale sec. al XVII-lea. Răspuns la scrisoarea numerotată mai sus cu nr. 3, fapt stabilit prin conexiunile de conținut.

Provenienţă: Arhiva Turanu, fond documente familiale Moşoniu – Apăvăloaie

Domniei sale boier Costandachi, ot Dăbjești și Coviltirească, Catalandeşti şi Prigor pe Crasna, vel pitar,

Sănătate! Cum mă mai porți cu vorbă mieroasă și învăluită, șuguind ori amorțiș, de n-aș mai ști ce e părelnic și ce e cu adeverire deplină… Zici dacă că dumnealui, Ilie, s-a învârtejit după o leahă, dar cine să te crează? Și mai zici de un mânzuc ce mi-ai trimite, dară trecură zile și nu-l văz încă în ogradă. Sigur ești, boierule, că știi ce vorbești, au vremea pierdută departe de casă îți tocmi aleanul cât să-l pui numai bine pe hrisov? Te pomenești, Costandachi vel pitar că măria ta ești stihuitor sau scornitor de basne… Te vei fi molipsit de la Urechie vornicul și sastisit de depărtarea de moșie, bătând codrul cu oamenii dumitale urniți la bataie, pui mâna pe pană și cerneluri ca să îți faci o jucărea… Apăi nu zic să n-o faci, ci de ce pe seama mea, socotind că de m-aș perpeli mai bine ți-ar hi? Uite, buha de pe cuhnia noastră tace de câteva zile și eu nu mai știu ce-aș pricepe, să fie de bine sau să fie împotrivă?

Îți trimet prin olăcarul ce mi-ai așternut la drum, să-mi bată în poartă, Simion, burdușelul cu roșu învolburat, să te lecuiască de zbucium,

Dea Domnul Dumnezeu și toți sfinții martiri de la Nicheia viață lungă cu sănătate,

Maria, după Ilie logofeteasă

C. Rădulescu-Motru: METAFIZICA DESCÂNTECELOR BĂBEȘTI

„Fiecare pasere pe limba ei piere, sau: fiecare cultură prin slăbiciunile ei piere. Cultura română stă pe un fond tradițional, în bună parte refractar la cerințele timpului nostru. Rădăcinile ei se întind prea adânc în primitivitatea magiei și în mlaștina imaginației dezordonate; nu mai este nevoie să o mai ajutăm și noi pentru a se adânci mai mult. Când în jurul nostru activitatea științifică face atâtea progrese, este să ne tăiem noi singuri craca de sub picioare, lovind în prestigiul științei și încercând să înlocuim filosofia bazată pe știință cu o metafizică ieșită din interpretarea descântecelor băbești. Comandamentul suprem al neamului nostru este astăzi să intrăm în istoria lumii, iar nu să persistăm în preistorie.” (Revizuiri și adăugiri. 1943, p. 229 )