Preacinstitei Doamne,
Domniei Sale Mărioara,
A logofătului Ilie preacredincioasă soaţă şi fată bună a Juraşcului, biv vel vornic, închinăciune
Adecă io, Costandachi vel pitar, ot Dăbjeşti, Coviltirească, Catalandeşti şi Prigor pe Crasna, carele asudă și tremură pe supt straiele cele de obște, de n-au mai priimit nice o veste de la domnia ta. Ci nu mă uita din trufie sau de vreo fereală, boieroaico Măriucă, ci mai bine m-ai sugruma cu mânurile tale, că aleanul mă pustiește mai ceva decât fiiarele aiestea de lifte și streini după care ieșim ca la căprioare.
Mai pică vreunul și di pe la noi, că de aia să chiamă luptă, dară nice lor nu le iaste chiar cu ușurință. Numai eri ce m-au prinsu pe când dormeam supt un plopu la margine de satul Cotrobonțăști, la o făntână, trei puișori de leică și m-au legat burduf și m-au lăsat fără cisme în picere, iar apoi m-au atinsu cu peana de cucoș ce purta unul la tichia lui blăstămată tucma la talpe de chiuiam și hohoteam de toată rușinea. Numai ce m-au oblăduit în ultima clipă, că mi se umflase burdihanul și deja deduse pre dinafară, zic, dintr-ai noștri dărăbani Lupul de la Glafira, din Fălciu, apărut cu încă unul de-al lui, bat mort, dară iute de jungher, Todinca, și mi ți i-a pus pre fugă pe căzacii aceia cu mustețile căzute în gură și mucii zbiciți la nasuri. L-am răsplătit cu nește pâni și animale ce-au rămas de la masă, dară cisme nu mai am. Ș-am zâs să nu mai încalț nemică, nice chiar în fața lui Vodă, fie ce-a fi, până când oi lua, odată cu capul, și cismele vreunuia dintre năpăstuitori. Iaca așa!
Ci nu părăsi gândul dă bine pentru Costachi, doamnă preabună…
Ovidiupecican's Blog 