Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (11)

Text fără dată, în limba română, cu alfabet chirilic, grafie cu cerneală rădăcinie pe pergament foarte deteriorat și pătat: Datare aproximativă: primele două decenii ale sec. al XVII-lea.

Provenienţă: Arhiva Turanu, fond documente familiale Moşoniu

La diacul Zamfir ot Cordăni, din ținutul Niamțului,

Voie bună și sănătate de la Iosâv a lui Gângă, de la curtea lui Ilie logofăt. Scriu dumitale den partea stâpânei Maria logofeteasa și zâc: dumitale diacule vorbești cam cu fereală de lucruri care nu bine se deslușesc. Ci fă bine de le spune pe îndelete, că cam aduc a snoavă necugetată și bine n-ar hi de aș trimite după domnia ta să mi te aducă la curte să te iau dentru ale tale și să te fac a-mi spune, de-i vrea au nu îi vrea, toate câte îmi pare că le-ai ști și nu le dzici. Nu pregeta, dară, ci pune mâna pe calimară și să nu faci să nu fie bine.

Iosîf a lui Gângă, care m-am prilejit a scrie mânat de logofeteasa Maria, milostiva mea stăpână. Și ce-au zis au zis!

Published in: Fără categorie on 29 Mai 2011 at 8:26 pm  Comments (6)  
Tags: , , , , , , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2011/05/29/document-scrisori-boieresti-din-moldova-sec-al-xvii-lea-11/trackback/

RSS feed for comments on this post.

6 comentariiLasă un comentariu

  1. Savuroasă şi curgătoare limbă de sec. XVII. Sunt texte inedite sau au fost publicate de Iorga? Dacă-mi este permis, aş avea şi o întrebare: într-un articol din Dilema demonstraţi opţiunea pentru „vlahizare” a diferitelor popoare perindate pe aici. Opinia vine în acord cu afirmaţia lui Al. Rosetti (pe care o credeam exagerată), după care slavii ar fi învăţat româna…datorită prestigiului romanităţii (asta în dezacord cu o oarecare ştiinţă moldovenească ce susţine că românii au învăţat slava, dovadă stând cazurile dese de transfer lingvistic). Mi-aţi putea recomanda cumva un studiu în care aţi dezvoltat această idee mai mult decât în Dilema? Vă mulţumesc.

    • Vă mulțumesc pentru amabilul interes. Textele sunt cât se poate de inedite, le scriu chiar eu în convenția lansată de romantismul de odinioară: a scrinului cu surprize, a cufărului uitat în pod, a manuscrisului păstrat într-o sticlă etc. Precedentele sunt sonore, intențiile mele sunt modeste, de divertisment, pentru mine și cititorii dispuși să accepte darul…
      La Dilema n-am mai scris de ani buni. Oare la ce articol vă referiți? Reveniți, eventual, cu detalii bibliografice, vă rog.
      Cum nu mă număr printre purtătorii trenei dlui Andrei Pleșu, și nici domnia sa printre binefăcătorii sau prietenii mei, colaborarea mea cu numita revistă a evoluat dinspre ceva înspre… nimic (spre folosul tuturor). Dacă, însă, ați reformula mai explicit întrebarea referitoare la conviețuiri și amestecuri lingvistice, aș fi fericit să pot răspunde.
      Deocamdată afirm doar că amestecul genelor mai multor rase și etnii, din care au ieșit românii, pare să ne asigure și diversitatea tipologică, și rezistența genetică și întârzierile în coagularea societală și națională.

      • Regret confuzia creată. Mi s-au amestecat în cap mai multe articole şi reviste, era vorba de fapt despre „A fi roman. O decizie politica a cumanilor?”, publicat în „Revista 22”, în care arătaţi că vlahii erau o comunitate politică, nu etnică. Scriu şi judec simplist acum, ca un nespecialist documentat pe ici-colo, dar voi cerceta suplimentar. Acest lucru mi se pare extrem de important pentru istoria limbii, el explicând perfect de ce limba a rezistat în condiţiile convieţuirii cu alogenii (dacă-i credem pe cuvânt pe istoricii care scriu că elementul românesc era foarte firav reprezentat…). Chiar am să verific ce zice Ivănescu, dar Rosetti avea o părere care mie mi se păruse forţată. S-ar părea că istoria o confirmă. Bilingvismul (urmat apoi de unilingvism, trecerea la română) a fost urmarea logică a unei opţiuni politice de identificare cu comunitatea vlahă.

        Textele mi se par fascinante. Învăţăceii sunt chinuiţi (numai) cu o limbă română – sermo altus, artificială, în forme slavone, când în epocă existau asemenea comori de limbă vorbită… Vă mulţumesc pentru postările dumneavoastră captivante şi pentru răspuns.

  2. Stimate Domn,

    De articolul acela îmi amintesc cum nu se poate mai bine. Argumentația mai amplă pe care o așteptați în legătură cu el poate fi găsită în volumele de autor MEDIEVALITĂȚI (a se vedea pe acest blog rubrica LIBRI) și ISTORIA ROMÂNILOR vol. I.
    Intervenția respectivă, din revista 22, s-a datorat apariției cărții despre Tocomerius și Basarabă a lui Neagu Djuvara, unde eu sprijineam aserțiunile autorului, printre altele și în virtutea unor elucidări ale lui Nicolae Iorga (referitoare la rolul cumanilor în istoria noastră). Nici B.P. Hasdeu nu uită să se oprească asupra acestei conviețuiri româno-cumane în OLTENEȘTILOR, carte reeditată și de mine, și de I. Oprișan, acesta incluzând-o în seria de OPERE care continuă să apară.

    Cât despre fascinația vechii limbi românești, ea refuză să se evapore și să dispară, după cum o dovedesc nu numai paginile lui Ion Ghica, Sadoveanu, Mateiu Caragiale, Al. O. Teodoreanu ș.a., ci și splendidele cercetări ale lui Tohăneanu asupra vorbirii din ȚIGANIADA.

    Cu respect și, din nou, mulțumiri pentru interesul dvs., O.P.

  3. Stimate Domnule Profesor,

    Vă mulţumesc mult pentru recomandările făcute (se pare că „Medievalităţi” s-a vândut mai bine în Iaşi decât în Bucureşti, nici urmă de ea pe-aici; i-am văzut cuprinsul, aşa că nu m-am lăsat până nu am găsit-o). Pe domnul Djuvara îl urmăresc consecvent, mi s-a părut „cutremurătoare” cartea lui în care reia sugestia lui Iorga. Ba chiar, într-un impuls studenţesc, voiam să-i scriu, căci identificasem un loc din jud. Bacău (Valea Trotuşului) cu interesante toponime şi hidronime altaice. Între timp un lingvist ieşean m-a potolit, arătând că pur şi simplu cumanii nu au avut ce căuta acolo. Cumanii nu, dar alte neamuri altaice? Întrebarea rămâne: cum s-au putut bulici taman acolo, într-o „silva blachorum”, toponime (Dârman), antroponime (Coge, Tatar), hidronime (Uz) – crezusem că şi pădurea „Bursuna”, dar apoi am aflat originea numelui, subst. com. „bursună” (tot turcic la origine).

    Ghe. Ivănescu a scris Istoria limbii punând la contribuţie rezultatele la care ajunsese cercetarea istorică. Cred că acest lucru ar trebui făcut acum, mai mult ca niciodată, când se schimbă niţel şi perspectiva asupra veacului întunecat.
    Cu stimă, I.C.

    • Distinse Domn,

      Dacă nu am putut răspunde până în acest moment interesantului dvs. comentariu este doar pentru că am lipsit ”din peisaj” în ultima săptămână și asta a presupus și distanța de calculator. Mă bucur că ați găsit cartea menționată și sper că nu vă va dezamăgi prea tare. Unii istorici scriu despre certitudini și adevăruri bătătorite. În ce mă privește, mă interesez mai curând de clarobscururi rembrandtiene, neconsiderând că meseria istoricului se reduce la anticărism sau retorici avântate. Cred că v-ar fi utilă și ”Istoria românilor”, prețul e e modic, fiind finanțată de la București.

      Evident, lecturile din prof. Spinei de la Iași v-ar putea ajuta mai mult decât modestele mele pagini la dibuirea locuirilor migratoare ale Moldovei în mileniul întunecat sau măcar către sfârșitul lui. Ipoteza dvs., pornită de la constatări lingvistice, nu trebuie abandonată înainte de cuvenitele verificări. Am avut în câteva seri ale acestui an privilegiul unor convorbiri telefonice cu lingvistul Alexandru Niculescu, partizan – în continuare – al lui Ovid Densusianu. Un lucru este sigur, și am căzut de acord asupra lui: lingviștii și istoricii trebuie să colaboreze.

      Sper să mai aud vești de la dvs.!
      Cu respect colegial, pe curând!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: