CRISTIANA ANGHEL

 Învățătoarea Cristiana Anghel este, în mod sigur, răspunsul cel mai net dat bâlbelor cinice ale ministrului Educației, devotat acțiunii lui de demantelare a școlii românești. La capătul a 60 de zile de greva foamei, această admirabilă doamnă, mânată de un curaj egal cu onestitatea ei profesională, și-a încheiat protestul care nu le-a putut scăpa decât inimilor de calcar sau nătărăilor iremediabili.

Greva foamei perpetuată de doamna Cristiana Anghel timp de două luni de zile ridică o întrebare legitimă: să fie domnia sa unica persoană din învățământul românesc capabilă să își apere cu prețul sănătății și chiar cu riscul vieții convingerile?

S-ar spune că nu, de vreme ce și alte două persoane, tot cadre didactice, au protestat în același fel împotriva lipsei de interes a statului față de cauza pentru care s-a mers atât de departe.

Ca unul care în tot acest timp m-am străduit după puteri, cu mijloacele celui care nu pierde speranța în posibilitatea dialogului de idei cu preopinenții, să combat în chip argumentat, prin publicații diverse – dar mai ales în România liberă – salut cu respect forța morală a doamnei învățătoare și a celor care i-au urmat exemplul, indiferent de rezultatele practice la care s-a ajuns. Uneori, exemplul personal contează mai mult în crearea unei exemplarități etice, despre care nu încetăm să le vorbim copiilor pe care îi educăm în școli, dar cărora le-o arătăm prea rareori, din păcate.

Orice s-ar crede, acțiunea doamnei Cristiana Anghel rămâne un succes și un reper vizibil în bătălia pentru demnitatea profesională a personalului didactic din România actuală și pentru calitate în învățământul românesc.

Cărţile mele (30):MITURI PUBLICE, MITOLOGII COTIDIENE

MITURI PUBLICE, MITOLOGII COTIDIENE

polemici

autor: Ovidiu Pecican

Sighetu Marmaţiei, Ed. Valea Verde, 2010

coperta: Alexandru PECICAN

Între respingeri şi puneri la punct, duelurile culturale din acest volum acoperă două decenii de viaţă şi răspund provocărilor unei vieţi publice în care lansarea unei problematici în dezbaterea publică înseamnă prea adeseori scandal şi ţipete. Chemări la ordine, trageri la răspundere sau deziluzii mărturisite, ele mărturisesc dezamăgire, dar nu şi resemnare. Autorul discută doar cu cei socotiţi parteneri demni de o abordare politicoasă și raţională. Fiindcă, dacă argumentaţia implică un anumit nivel al discuţiei, la care nu toată lumea are acces, politeţea rămâne o condiţie sine qua non a exerciţiului civic şi a respiraţiei culturale.

 

http://www.sighet-online.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13186:carte-ovidiu-pecican-qmituri-publice-mitologii-cotidiene-polemici&catid=37:cultura&Itemid=133

FOTO & VIDEO: Prima ediţie din „Dialogul Artelor” i-a adus împreună pe Amalia Lumei, Raluca Michnea, Ion Bledea şi Ovidiu Pecican (Dani Godja) 

http://www.sighet-online.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=13210:foto-a-video-prima-editie-din-qdialogul-artelorq-i-a-adus-impreuna-pe-amalia-lumei-raluca-michnea-ion-bledea-si-ovidiu-pecican&catid=70:importante&Itemid=27

Cărţile mele (29): CE ADUCE NOU TRATATUL DE LA LISABONA

CE ADUCE NOU TRATATUL DE LA LISABONA

studii de europenistică

Sergiu Gherghina, George Jiglău, Ovidiu Pecican & Flore Pop (coord.)

 Cluj-Napoca, Pesa Universitară Clujeană, 2010

Volumul analizează modalitatea în care se modifică relaţiile externe ale Uniunii – fiind, de altfel, prima dată când putem vorbi cu adevărat de o politică externă comună a Uniunii Europene -, dar şi felul în care noul tratat influenţează existenţa Uniunii la nivel de identitate. Capitolele cărţii cuprind ample analize ale schimbărilor introduse prin Tratatul de la Lisabona la nivel politic şi instituţional. Astfel, este un instrument util pentru profesorii care predau cursuri legate de UE şi de organizaţiile internaţionale în general, pentru studenţi, dar şi pentru funcţionari ai statului implicaţi în relaţia cu UE, care se pot familiariza cu perspective şi interpretări noi ale unor aspecte tehnice, precum şi pentru cititorii care îşi doresc pur şi simplu să capete mai multe informaţii despre UE.

PROTEST CONTRA INTERCEPTĂRILOR ŞI INTIMIDĂRILOR PRESEI

Asociaţiile şi organizaţiile semnatare ale acestui protest îşi manifestă public deosebita îngrijorare în legătură cu amploarea pe care au atins-o în societatea românească acţiunile ilegale de intimidare a jurnaliştilor, organizate şi exercitate de către instituţii ale statului. În loc să apere principiile de bază ale statului de drept, drepturile constituţionale ale cetăţenilor şi exercitarea liberă de orice constrângeri a actului jurnalistic, importante instituţii ale statului român se slujesc de pretextul legal al anchetării unor persoane – patroni ai trusturilor de presă pentru a invada spaţiul privat al ziariştilor care lucrează în aceste trusturi, le ascultă acestora convorbirile telefonice şi ambientale, şi îi urmăresc în viaţa lor cotidiană, în ciuda faptului că aceşti ziarişti nu au încălcat cu nimic legile şi ordinea de drept din România.

Nimeni nu contestă supravegherea şi anchetarea în condiţiile legii a unor persoane suspectate de acte ilegale, oricare ar fi poziţia şi averea acestora. Ceea ce ni se pare însă intolerabil este, pe de-o parte, extinderea acestei supravegheri dincolo de orice proporţii rezonabile şi implicând zeci de persoane care nu au nici o vină în cauza cercetată sau în vreo altă cauză identificată de anchetatori, iar pe de altă parte, modul în care transcrieri ale acestor ascultări abuzive ajung în presă, unde nu au ce căuta, în ediţii selectate, cu scopul evident al compromiterii unor jurnalişti şi al decredibilizării mass-media.  Suntem în faţa unei diversiuni de proporţii îngrijorătoare, în faţa căreia cerem atât Parlamentului României, cât şi organizaţiilor societăţii civile să ia cele mai urgente măsuri.

1.    Cerem Parlamentului României să solicite un raport urgent pe această temă din partea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI, Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului de Informaţii Externe, precum şi Comisiilor celor două camere pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi a celor pentru Cercetarea Abuzurilor, Combaterea Corupţiei şi Petiţii. Raportul presupune audierea conducerilor tuturor serviciilor de informaţii – SRI, SIE, STS, ale structurilor specializate din cadrul Ministerelor de Interne şi de Justiţie, ale Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DNA şi DIICOT, precum şi a SPP – în vederea stabilirii responsabilităţilor pentru urmărirea ilegală a unor cetăţeni români de profesie jurnalişti, pe de-o parte, şi pe de alta pentru transmiterea, inclusiv către parchet, a materialelor rezultate din această supraveghere ilegală şi care nu au nici o legătură cu obiectul dosarului în care s-a aprobat emiterea unui mandat de ascultare.

2.    Cerem acestor instituţii ca, în conformitate cu legislaţia în vigoare, să facă publice în termen de 30 de zile următoarele informaţii de interes public:

a.    Numărul mandatelor de ascultare solicitate în scris de către Parchetul General, DNA şi DIICOT  în cadrul anchetelor referitoare la persoana unor patroni de trusturi de presă, motivaţia şi data calendaristică a acestor solicitări.

b.    Numărul unor astfel de mandate aprobate de judecător conform legislaţiei în vigoare, şi data de la care aceste aprobări au fost acordate.

c.    Numărul cazurilor în care aceste ascultări s-au dovedit a fi relevante pentru ancheta în curs.

    3.  Anunţăm pe această cale că, după obţinerea informaţiilor relevante, intenţionăm să sesizăm Comisia Drepturilor Omului de la Geneva precum şi toate instituţiile internaţionale pertinente pentru apărarea dreptului cetăţenilor la informare, ca şi pentru apărarea ziariştilor  împotriva abuzurilor puterii politice. Chemăm toate orgnizaţiile societăţii civile să se alăture acestui demers, pentru apărarea democraţiei şi statului de drept în România.

 23 octombrie 2010

Solidaritatea Universitară

Preşedinte – prof. dr. Octavian Duliu

Fundaţia Română pentru Democraţie (FRD)

Preşedinte – prof. dr. Emil Constantinescu

Fundaţia Generaţia Europeană (FGE)

Director executiv – prof. dr. Nicolae Anastasiu

 

Asociaţia pentru Educaţie Cetăţenească (ASPEC)

Preşedinte – Mihaela Marcu

Institutul pentru Cooperare Regională şi Prevenirea Conflictelor (INCOR)

Director executiv – prof. dr. Zoe Petre

Fundaţia Ecomondia

Co- Preşedinte – prof. dr. Alexandru Ionescu

Fundaţia Română pentru Cooperare Europeană

Preşedinte – Adrian Dumitrescu

Consiliul Moral al Revoluţiei

Preşedinte – Constantin Aferăriţei

Grupul de Investigaţii Politice (GIP)

Preşedinte – Mugur Ciuvică

Fundaţia Culturală Condiţia Română

Preşedinte – Ion Barbu

Liga Pro Europa

Co-preşedintă Smaranda Enache

Fundaţia Horia Rusu

Preşedinte – Dorina Rusu

 

Dr. George Calalb

Presedinte 1994-2006 Conventia Medicilor Democrati din Romania

Sorin Platon

Preşedinte executiv Asociaţia Cafeneaua Politică

 

S-au asociat

Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România – Preşedinte Viorel Ene

Asociaţia Baricada Inter 1989 – Preşedinte Ion Iofciu

Revista AXA – Mugur Vasiliu

Grupul Ecologic de Colaborare Nera –  Preşedinte Cornel Popovici Sturza

Asociaţia Adevăr şi Dreptate – Vice-preşedinte Mihai Rapcea

Asociaţia Femeilor Antreprenor din România – Preşedinte Maria Grapini

Fundaţia Culturală „Erbiceanu” – Vice-preşedinte Filip-Lucian Iorga

Prof. dr. Ovidiu Pecican – Universitatea Babeş Bolyai Cluj  

 

Cei care doresc să se solidarizeze cu acest protest pot scrie la adresa de e-mail office-frd@frd.org.ro

 

LIVIU VLAD: Italii (Vernisaj: Cluj, 18 Octombrie 2010, ora 18)

Adică, vorba cronicarului, luni 18 octombrie 2010, între orele 6 şi 7 ale serii, Galeria Alianţa Artelor – pusă pe picioare, de ani de zile, de către criticul de artă şi inspectorul (de odinioară) de la Cultură, dl. Radu – din fundul curţii mateine a edificiului din Piaţa Unirii nr. 2 (unde şi Pizza Y funcţiona până deunăzi) găzduieşte vernisajul expoziţiei de grafică şi desen a pictorului Liviu Vlad.

Lumea obsedată de sănătate îl va fi cunoscând mai degrabă ca pe chirurgul Liviu Vlad, după cum universitarii îl vor fi ştiind mai cu seamă ca profesorul doctor cu acelaşi nume. Persoană agreabilă şi înzestrată în toate aceste domenii, domnia sa expune însă, de astă dată, piese grafice desprinse direct din sensibilitatea lui artistică aşa cum a apucat ea să se manifeste în sesiunile de lucru ale ultimilor douăzeci de ani.

Să nu ne amăgim: se lasă identificată aici o dublă mărturisire de dragoste. Cea faţă de cărbune, creion, cretă, culoare, pe de o parte, şi, nu mai puţin, cea faţă de Peninsula Italică, pe unde l-au purtat drumurile atunci când s-au deschis, în sfârşit.

Mărturisesc: deşi nu am avut până în prezent inspiraţia de a trece pe la saloanele – tradiţionale – ale medicilor-pictori, unde aş fi putut întâlni şi exponate semnate de Liviu Vlad, imaginile pe care le-a selectat la rugămintea mea pentru acest blog mi-au mers, din prima clipă, la inimă. Acurateţea desenului nu are de a face doar cu reproducerea unui peisaj. Ceea ce mă interesează mai mult decât să recunosc un crâmpei din natura pitorescă şi decorativă a Europei noastre – repetitivă în datele ei fundamentale, deşi niciodată aceeaşi – este să observ cum spaima de suprafeţe sau obsesia perspectivei nu grevează asupra libertăţii confesive a compoziţiilor, care îmi apar în primul rând ca nişte radiografii sufleteşti, aproape nişte confesiuni directe.

Mai îmi place, apoi, şi faptul că în aceste confesiuni întâlnesc un suflet pereche: deschis, senin, bucuros să ducă în perimetrul suportului de hârtie bucuria pură a unei dimineţi anume, evenimentul frust – şi totuşi, filtrat de o intuiţie a sinteticului şi de o rafinare cu exersate precedente a sensibilităţii – rotunjimea clipei, perfecţiunea stării şi jubilaţia transferului.

Nu ar trebui să fie prea rare întâlnirile cu artistul. Dimpotrivă, dacă ar depinde de mine, l-aş determina cumva să iasă în arenă cu orice prilej, fiindcă am impresia că acest mod de a înţelege arta ar face mult bine lumii de prea multe ori dezolate şi apatice care plăteşte un tribut provocărilor dizarmonice ale prezentului. Poate arta vindeca? Este ceea ce încearcă Liviu Vlad să facă? De ce nu, chiar dacă nu doar atât şi nu necesarmente în primul rând…

… Şi cu toate astea, o terapie subtilă, neintruzivă, poate de o aparenţă prea încrezătoare, pentru unii, însă în mod sigur una care funcţionează – de vreme ce o simt acţionând asupra mea – trebuie că se cere pusă în legătură cu desenele lui Liviu Vlad.

Nu ştiu de ce – de fapt ştiu prea bine -, ceea ce văd mă duce cu gândul la consulul francez Henry Beyle, retras în sine la Civitta Vechia, pregătindu-şi cu calm ieşirea de romancier în arenă (şi poate chiar pseudonimul de Stendhal, care l-a făcut glorios mai târziu), printre ruinele, curţile, grădinile şi curgerile de apă italice. Şi pentru el Italia a fost un centru spiritual, o axă definitivă a lumii, o bucurie perpetuă. Este clar că, voit sau întâmplător, Liviu Vlad face parte din aceeaşi familie de spirite, mânuind bisturiul cu pricepere, învăţându-i pe studenţi, dar, între timp, visându-se printre bisericile romane, între chiparoşi şi dale de piatră, dincolo sau dincoace de Tibru ori în Piazza San Marco.

Cum bucuria se transmite, nu se povesteşte, nu mai adaug nimic aici. Mare lucru când darurile cu care vii, nu rămân în buzunarele ascunse de la piept, ci le pui generos şi la dispoziţia celorlalţi.

Neezitând să o facă, Liviu Vlad se dovedeşte un spirit ales şi un senior.

FESZT LASZLO: Grafica la maximum (Luzeul de Artă, Cluj)

 Există tentaţii, precum cele din grafica lui Feszto Laszlo, artistul clujean, care nu pot fi trădate. Ele conduc către punerea lumii în cheia ce armonizează linia şi culoarea, trimiţând spre o radiografiere subiectivă a formelor realului şi, în acelaşi timp, către descoperirea hărţilor propriei sensibilităţi. Este o cale regală, un drum cotit care înaintează drept prin pădurea virgină a tentaţiilor şi efectelor, ghidându-se după steaua propriilor viziuni. Probabil că alt drum decât acvesta nici nu există pentru cel care vrea să ajungă la limanul descoperirii de sine sau la acela al dezvăluirii lumii dindărătul şi dinaintea sinelui.

 Astfel stând lucrurile, expoziţia unui artist precum Feszt Laszlo se dovedeşte un prilej nesperat de interogaţii şi ecouri, de prospectări şi evaluări pe cât de personalizate, pe atât de înzestrate cu o adresabilitate rară. O vizită în ambinţa unde artistul îşi expune, fără trufie, haltele din parcursul pe care l-a descris şi continuă să îl descrie în lumea formelor poate însemna pentru cel chemat marele eveniment al acestei toamne clujene.

Reproduceri obţinute prin bunăvoinţa domnului Călin Stegerean, directorul Muzeului de Artă din Cluj-Napoca