Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (5)

Text fără dată, în limba română, cu alfabet chirilic, grafie cu cerneală neagră pe pergament: Datare aproximativă: primele două decenii ale sec. al XVII-lea.

Provenienţă: Arhiva Turanu, fond documente familiale Moşoniu – Apăvăloaie

 

 

Domniei Sale, preacinstita doamnă Stănica ot Bărșești, ce-au fost după Ivașco clucerul de-al triilea, sân Dumitru ot Fălceni,

Zâc vouă, den gând curat, numai frumsățe a vieții și pâne pe masă, io, Vasilie sân Timofte, ot Cricalau, cu plecăciune pănă-n pământ. Aflați că gândul de cu sară nu să potrivește cu acela din zoriorii de zuă, mai cu samă când vremea e fără de vreme, ca acmu. Iar Surioara mea dulce, Maricuța, fiindu ea la ananghie, mă trimite grabnic după oastea lui Vodă să aflu veste de bărbatu-său, Ilie logofăt, căruia i-au perdut urma. N-am dară cum plini ce-au fost vorba, nu doară noaptea ce vine, ce nice alalte nopți au poate nicicând… Că nu știm unde șade podghezul tătărăsc în câmpii noștri și la ce cetate de-a țării s-a oprit leșii, au dacă nu-mi aține-vor calea mustăcioșii de unguri.

Știe dumneta bine din cale afară că meșteșugul meu nu e tăișul sabiei, ci mai bine potrivala poeticească și ghiersul însoțit de alăută. Numai cât din atâta lucru socot că nu mă poci trage să nu încalec spre a sări pentru Măriuca ce m-au avut la suflet den primele zile ale ceștii vieți.

De-ați puté a nu mă uitare, slăvită doamnă Stănițo, bine mi-ar ține cald la inemă în drumul ce mă abate de a veni cu muzichiia mea în fața obrazului tău cu libov învălit.

Ci io mă duc, sărutând urma ce lași și dorind să nu mă lași uitării,

Vasilie

Published in: Fără categorie on 21 mai 2011 at 9:38 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , ,

Alexandru JURCAN: Jurnal de Jojolica: LUPUŢA ŞI PĂPUŞELU

     Tulai, griji-vă norocu, d’apoi n-am mai scris de mult, că am şi io griji nesocotite. Viaţa trece ca apa… minerală, musai să profităm adânc. M-o sunat văru Păpuşelu, că o avut năcaz. I-o luat nevasta unu de pe deal. Şi ce-o făcut Păpuşelu meu? S-o dus la ala pă deal şi i-o spus: „Tulai, ce mi-ai putut lua de pe cap, să te ţie Dumnezo!” Apoi Păpuşelu ş-o gâsit altă muiere. El venea cu trenu şi Lupuţa – că așè o cheamă- mânca de zor zacuscă. S-o cunoscut bine şi cu spor. Ea îi femeie de serviciu la un doctor de părţi păroase şi repede i-o gâsit servici la Păpuşelu aproape de spital, la închiriere de scule metalice. Că fata îi deşteptă, nu i să scutură apa în cap, că o scris şi în ziar de ea, cum că o rezistat chiar la un viol colectiv. D’apoi io n-aş rezista?!

     L-am dus pă Jojolu la consult gratis la spitalu ei. Doctoru l-o întrebat dacă i să mişcă ciucuru, numa că am răspuns io, că îs mai în drept, ca victimă. Prostu de Jojo şi-o scăpat proteza, de ne-am aplecat toţi s-o recuperăm. Poate că atunci mi-o văzut doctoru sânii rafreşizaţi cu silicon ilegal, procurat de nepoata Fely.

Published in: on 21 mai 2011 at 3:57 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,