Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (2)

Text fără dată, în limba română, cu alfabet chirilic, grafie cu cerneală neagră, mai înghesuită și cu litere mai mici, pe pergament: Datare aproximativă: primele două decenii ale sec. al XVII-lea. Răspuns la scrisoarea anterioară, fapt stabilit prin conexiunile de conținut.

Provenienţă: Arhiva Turanu, fond documente familiale Moşoniu – Apăvăloaie

 

Domniei sale boier Costandachi, ot Dăbjești și Coviltirească, Catalandeşti şi Prigor pe Crasna, vel pitar,

Sănătate! Socot că vei fi fiind sănătos și cu firea vitejaște întoarsă către treburile alergării de cai în dobândă, iar capetele cele ce se împung contra noastră, la aciastă țară care din tați și moși noi o grijim, n-are a mai ședere mult pe grumazurile celora. Mare mulțămită că gândul la noi nu te-a părăsit, care de multă sastisală și dulcețuri de pus la păstrare în gropcanul de pământ din spatele ogrăzii, ca să fie și când vremea sosirii pe la căși a bărbaților noștri, care pe unde, când a voi Vodă și Domnul din ceriuri, nici că am mai prididi… Iar mânz negru, ce spui Domnia Ta, n-am văzut să vină, dar aiasta nu-i pricină, numai că înțeleg că-mi dai a știre cum aș pricepe că logofătul Ilie s-ar fi dus în lumea drepților sau să se înșiruie la rând și altmintreli cum să socotesc?

Ceriul să vă aibă în paza lui la bătaie, numai de mi-ar grăi și mie mai pre înțeles care e rotirea vremii, cătră ce parte, că amară-mi pare văduvia, pănă ce nici dulceața unei vânători a cerbului dimpreună n-am apucat a gusta cu dumnealui.

Și aice mai trimet o plăcintă cu marar făcută cu chiar mânurile ce scrie aciaste slove; care să fie de sufletul răposatului ce-am priceput că n-ar mai hi, ori de mulțămită pentru gândul mânzului dacă Ilie logofăt s-au întâmplat de e tot neclintit la treaba lui ce are a face,

Maria logofeteasa