Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (10)

Text fără dată, în limba română, cu alfabet chirilic, grafie cu cerneală rădăcinie pe pergament: Datare aproximativă: primele două decenii ale sec. al XVII-lea.

Provenienţă: Arhiva Turanu, fond documente familiale Moşoniu – Apăvăloaie

 

 

Preacinstitei Doamne,

            Domniei Sale Mărioara,

                        A logofătului Ilie soaţă cu credință şi fată bună a Juraşcului, biv vel vornic, închinăciune

Adecă io, Costandachi vel pitar, ot Dăbjeşti, Coviltirească, Catalandeşti şi Prigor pe Crasna, iată că aștept în zădar acuma, de când cu blestemul aista căzut pi capetele noastre, verice sămn de la domnia ta, care nu mai vine. Nu că mi-au căzut la mâna nogaiului or sub cizma leahului mă bate grija ceia mare, numai să nu să fi tâmplat că nu mi-au mai scris domnia ta den vreo suparare de zi ori de noapte. Ci noaptea supărările împresoară mai bine, știe ele de ce, pân ce nu mai deslușești alta, și crește iale și să umflă ca pânza caicului pe Dunăre la vreme de vânt. Dară cine are nevoie de iele, blăstămatele? Iaca, io nu, ci tot mai bine la mine ele să vie, nu la curtea domniei tale, că de nicio triabă n-ar fi.

Iar io stau la corturi când nu iau armasarul în alergare și nu ies la stropșeală, că urmăm tocma porunca domnească și nu facem pe pohta inimei. Când e de dat, dăm, iar când e să tăcem chitic, de s-aude numai pitpalacul, atunce tăcem chitic. Au și nebleznicii veniți la noi în dobândă iscoadele lor, ci nu ne lăsăm. Că până să apună soarele am prins și io un țânc cu iminei și coada după felul nogailor, iar când l-am smotocit și l-am tras mai la umbră, să aflu câți omini ar fi cu ficiorul hanului și ce mai au de gând a face, odată l-am văzut că e fată, Doamne iartă-mă, iar când au scos la mine peptul de sub chimeșă, io cu buzduganul i-am dat învățătură , de-a râs în hohot mai pre urmă Apostolachi sân Dobrei ot Felegeni șuguind că n-ar hi ghini să facă la o vreme un ficioraș.

Iaca, doamnă Mariucă, cum trecem noi timpul, rugându-ne moartea, ci trimite o vorbă, Cerule, că îmi pierd toată snaga cu iscoadele istea blăsătmate, cu ochi verzi,

Costandachi, az

Published in: Fără categorie on 26 Mai 2011 at 10:04 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2011/05/26/document-scrisori-boieresti-din-moldova-sec-al-xvii-lea-10/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: