Există oameni care se află în treabă. Nu toți au contract cu firma Rosal, dar mulți se comportă de parcă ar avea. Dl. Alexandru CIOLAN, dicționarist și publicist cu studii la bază – dar nu necesarmente și la vârf – are mâncărimi filologice. Domnia Sa crede că știe scrie și citi. Mai are, Domnia Sa, și mâncărimi epidermice, semn că pielea „nu putea să-l mai încapă”. Drept care se exprimă, cel mai adeseori neîntrebat, dar și nechemat. Nimeni nu spune că nu ar fi voie. Există oameni care, fără a fi șarmanți sau sclipitori pot, totuși, stârni reacții empatice. Din această categorie fac parte, orice s-ar crede, și cei care, stând pe treptele unei biserici și întinzând rutinier mâna înainte, izbutesc să nu ne lase indiferenți.
Un pic mai interesant este, însă, numitul Ciolan Alexandru. Domnia Sa are o educație fantezi. În ea se amestecă indefinibil ciocoismul cultural, folosirea intuitivă și cu diplomă specializată a limbii în care noi vorbim și dânsul predică, sofistica în deghizamentul unei gândiri ce se recomandă drept logică și insinuarea ce poate fi citită ca subtilitate cu iz antisemit. Ambiția Domniei Sale este pedagogia înalt patriotică sau măcar luarea lui în seamă.
Cu asemenea atribute, cu mine i-a reușit. Iată, îl iau în seamă fiindcă atunci când, la bâlci, ți se oferă mai multe mingi pentru a le arunca la țintă – cu speranța câștigării unui Muțunache de pânză -, cineva sau ceva ți se oferă și ca țintă. Nu este deloc sigur că Muțunachele oferit drept premiu este altcineva decât cel care se pregătește să îți încaseze proiectilele de cârpe între urechi.
Una peste alta, iată că, după un atac puțin cam penibil – după care tot ce îți vine să spui este: „Atâta e tot ce poți, meșterică?” -, vine rândul de a semnala apariția răspunsului meu din aceeași revistă. Îl fac accesibil cititorilor prin link-ul ce urmeazăȘ
http://www.revista-apostrof.ro/articole.php?id=1625
Nu am de gând însă să publicitez și gargarele dlui Alexandru Ciolan. N-are decât să și le popularizeze și singur, căci dumnealui s-a dorit în centrul atenției și mă gândesc că nu ignoră adevărul că va trebui să își facă singur campania de marketing la care se consideră îndreptățit. De altfel, trasul de mânecă pe care mi l-a rezervat nici nu necesită pierderea timpului. Din răspunsul meu se pot deduce și calitatea și cantitatea și, mai cu seamă, conținuturile puse în joc de nărăvașul polemist.
Eu, cum am promis, îi voi acorda aici, pe blog, la vedere, câteva grațioase răspunsuri cu părerea sinceră că orice om, indiferent de vârstă, se mai poate descăpăci, nefiind nicicând prea târziu să te deștepți. Nu că ar fi important pentru cultura noastră ca dl. Alexandru Ciolan să cunoască o asemenea folositoare preschimbare. Socot însă că micșorarea îngustimii poate aduce mai multă larghețe pe lumea asta.
Drept care vă doresc, dragi prieteni, numai bine și bun venit la Alixăndria domnului Ciolan, cunoscător și vorbitor de cuvinte, în proză românească de dicționar, nu alta…
Ovidiupecican's Blog 