HIGIENA CONVIEȚUIRII: Câteva reguli de comportare publică pentru români

O vreme mi-am spus că e o fatalitate, că am fost sub ocupație atâta amar de istorie, că venim din sate izolate și că de vină este întreținerea de la guvern, cu deplină luciditate (nici măcar vinovată), a subnutriției școlii (aproape niciodată visatul procent de 6% pentru educație)…

De la un timp mi-am mai zis însă că, totuși, acestea și multe altele nu ajung pentru a justifica tăcerea unui profesor. Pisălog, poate, nesuferit, profesorul e profesor în măsura în care îi învață pe alții…

Deci:

1. A te opri în fața intrărilor publice, tu și prietenii tăi, a bloca circulația în capătul unei scări rulante, într-un intrând de pasaj subteran sau în fața începutului unei trecători înguste ce leagă două străzi nu este o chestiune șic, de spontaneitate. Fără excepție, atitudinea de care vorbesc arată nepăsare față de dreptul celorlalți de a accede la spațiul pe care tu și simpaticii tăi companioni îl blocați.

2. A te strecura pe trotuar pe stânga, stânjenind sau blocând înaintarea celor ce vin din față pentru că ai impresia că poți merge mai lejer (ori din alte motive) nu are nimic de a face cu moda, cu nonconformismul sau cu iconoclasmul juvenil, ci este o pură încălcare a regulilor elementare ale conviețuirii și, din nou, un mod de a spune: sunt rudimentar și needucat.

3. Când intri într-un local public, dacă nu este vară și ușa de la intrare a fost anume dată de perete, pentru a permite aerului să vină nestingherit în interior, închide ușa după tine, nu intra precum sub poala pădurii, fără să miști un deget. De ce? Pentru că s-ar putea că temperatura și zgomotul de afară să îi stânjenească pe cei dinăuntru. Și pentru că, nefăcând asta, subînțelegi ceva de genul: „Sunt născut pe maidan și mă comport ca atare”.