Proză: Cristian ROBU-CORCAN: Sinucigașul sau Glonte mic în tâmplă mare (II)

(urmare)

 

– Sigur că da! răspunse cu amabilitate domnul fără vârstă şi-i întinse o ţigară de foi, lungă. Numai că, dacă îmi permiteţi, fumatul dăunează sănătăţii. Nu-i bine să fumaţi, asta-i! Mai degrabă aţi mânca ceva. Am la mine un minunat măr care nu vă poate face altceva decât să vă prelungească viaţa.

– Lăsaţi mărul! Un foc, un foc aş dori…

Domnul fără vârstă scăpără chibritul, privind fascinat flacăra, până ce domnul V., enervat, îi smulse băţul din mână şi îşi aprinse ţigara.

– Da! mărturisi el, trăgând fumul adânc în piept. Da, am uitat de zvâcnitură… Zvâcnitura poate fi puternică sau slabă, astfel tâmpla devenind mai mare sau mai mică.

Domnul fără vârstă chicoti fericit, apoi îi şopti grav domnului V. :

– Iar dumneavoastră aveţi o zvâcnitură puternică. Haideţi, puneţi un pic degetul, o să simţiţi! Zvâcnitură puternică, tâmplă mare. Tâmplă mare… ehei, înseamnă că sunteţi domnul Vincent!

Şi tăcerea ce însoţea liniştea se coloră violent în roşu-verde, galben-violet, albastru- portocaliu, învăluind banca galbenă a domnului V., apoi pe el, apoi raglanul lui, se opri în dreptul domnului fără vârstă, îl ocoli cu grijă şi dispăru printre copaci.

– Într-adevăr, spuse încet domnul V., numele acesta pe care-l tot pronunţaţi neîncetat începe cu V. Dar asta nu înseamnă că mă cheamă Vincent…

– Ba nu, ba nu, eu nu greşesc niciodată! Sunt sigur, îl am în faţă pe chiar domnul Vincent… ah, atenţie la scrum!

Domnul V. tocmai scuturase ţigara, însă domnul fără vârstă, cu o repeziciune nebănuită, prinse din zbor scrumul în căuşul palmei.

– Ar fi păcat! se justifică el. Un parc atât de curat… Şi apoi, pe mine, nu mă deranjează dacă scrumaţi în palma mea. Aşadar, cum vă spuneam, sunteţi chiar domnul Vincent!

O haită de corbi traversă, în acel moment, cerul. Iar domnul V. se gândi că, dacă parcul, cu copacii şi băncile sale colorate, ar fi devenit o holdă de grâu din care să ţâşnească lumina spre negrul înălţimilor, el ar fi putut fi domnul Vincent. Şi poate chiar era, deoarece, dintre tufele ce năpădiseră pământul, începură a se ivi suliţe de grâu copt.

– Sunteţi domnul Vincent! continuă domnul fără vârstă, scobindu-se între dinţi cu un pai din grâul care abia apăruse. Dacă sunteţi domnul Vincent, aveţi o tâmplă mare. Iar dacă aveţi o tâmplă mare… Priviţi, am aici ceva mic!

Şi domnul fără vârstă deschise pumnul încet, sub privirile înmărmurite ale domnului V. Un glonte cu vârful auriu strălucea în lumina nopţii, aşezat pe palma domnului fără vârstă, în chiar punctul ce unea linia vieţii cu cea a norocului.

– Tâmplă mare, glonte mic! mai spuse domnul fără vârstă, începând să râdă zgomotos până ce se înecă în hohote. Mare, mic… teribil de amuzant!

Dacă ar fi mai avut ocazia, mult mai târziu, probabil că domnul V. s-ar fi gândit ce anume l-a determinat să se ridice furios şi să înceapă a-i căra după ceafă domnului fără vârstă palme, una după alta, în timp ce acesta, nicidecum mirat că nimerise în acea stranie sarabandă a loviturilor, se aruncase în genunchi şi ridicase în sus fesele sale rotunde, strigând:

– La fund, la fund, domnule Vincent! Loviţi-mi poponeţul, nu ceafa! La fund, domnule Vincent! Daţi-mi o lecţie! Loviţi moartea, loviţi-o ca pe un copil! O lecţie morţii!

– Nenorocitule! mârâi răguşit domnul V. Animalule!

– La fund, domnule Vincent! striga mai tare domnul fără vârstă. O lecţie, la fund…

– Perversule! strigă şi domnul V. Eu mă duc la fund, iar tu te amuzi.

– Moartea e întotdeauna perversă, replică, năduşit, domnul fără vârstă. Şi, întotdeauna, se amuză. Şi, întotdeauna, cineva se duce  la fund. La fund, domnule Vincent…!

– Dă-mi glontele! strigă sfârşit domnul V.

Şi, deodată, liniştea se lăsă iarăşi.

Iar tăcerea ce însoţea liniştea, pentru a treia oară, învălui banca galbenă a domnului V., apoi pe el, apoi raglanul lui ,mângâie glontele, dunga pantalonului, oftă şi se pierdu printre copaci.

– Şi pistolul? şopti înfricoşat domnul V. Dă-mi şi pistolul!

– E nichelat, şopti la rândul lui domnul fără vârstă, întinzându-i un revolver de buzunar. Comandă specială. Un singur glonte. Culori pure. Peste douăzeci de nuanţe de negru…

Dar domnul V., furios, îi smulse pistolul din mână.

– Eşti un măscărici! îi spuse, văzându-l gata să plângă. Un măscărici… dar, să ştii, nu sunt supărat pe tine!

– Oh, vă mulţumesc, domnule Vincent! Sper să …

Dar domnul V. nu mai apucă să vadă cum domnul fără vârstă întineri deodată, transformându-se într-un adolescent înalt şi zvelt, cu ochii cenuşii şi fruntea gravă, îmbrăcat în smoking şi cămaşă albă, cu o garoafă roşie la butonieră, vestă gri şi pantofi negri. Căci glontele cel mic îi străpunse tâmpla mare, eliberând, prin gaura din care ţâşni, toate culorile. Iar acestea, nebune, se înşirară cu repeziciune pe pietriş, rânduindu-se în pete mici şi închipuind, în lumina lunii, un copac cu urechea tăiată, albastru, cu umbre galbene, pornind în sus, spre petele roz ce-i construiau crengile presărate cu ocru, alb şi culoarea măslinilor, şi, mai încolo, pierdut în cerul spălăcit de ceruleum, un gard, un verde veronese ce-ncătuşa în el drama morţii şi bucuria vieţii. Încât domnului fără vârstă, acum tânăr, nu-i mai rămase de făcut decât să se aplece şi, cu o cretă violet, să scrie Souvenir de Mauve, apoi să dispară în vânt aşa cum apăruse.

 

Published in: on 6 noiembrie 2011 at 8:01 pm  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

EXECUTIV, PARLAMENT ȘI JUSTIȚIE: Care pe care?

Instituțiile statului își continuă războiul. După lupta dintre Parlament și Președinte (capul executivului), a venit rândul unui nou atac asupra Justiției din partea Președintelui. Pentru interesul său în înțelegerea modului de a reacționa al magistraților, redau mai jos – preluându-l de pe situl oficial al instituției – comunicatul Consiliului Superior al Magistraturii din 4 noiembrie 2011, prin care se precizează că , „în cazul derulării unor achiziţii publice, instanţa se referă la posibilele neconcordanţe, incorectitudini, pe parcursul derulării achiziţiei, care privesc autoritatea ce derulează procedura de achiziţie”, că „este inoportun şi periculos a acuza justiţia de insuccesul unei achiziţii publice şi că este necesară efectuarea unor analize a faptelor alegate”, că „mare parte din … arierate provine din anii 2001, 2003 până în 2008, iar vina existenţei acestor arierate nu e neapărat a sistemului judiciar”.

Totodată, CSM observă că „ unui număr de peste 100.000 de cadre didactice şi angajaţi din sistemul de educaţie i s-a acordat o mărire salarială de 50% în toamna anului 2008, în urma unui vot unanim al Parlamentului României”, și că „Curtea Constituţională a precizat în două rânduri (subl. O.P.) că această lege este constituţională”. Cum „toate aceste persoane şi-au câştigat drepturile salariale în instanţă în mod corect, tocmai pentru a respecta o lege adoptată de Parlament şi promulgată de Preşedintele României”, vina nepunerii deciziei în aplicare aparține Parlamentului care „ nu a indicat sursa financiară din care ar trebui plătite sumele de bani”, cerându-se – inoportun – magistraților să stabilească acest lucru.

Criza economică, presiunile externe asupra mediilor politice și, nu în ultimul rând, nemulțumirile populației din România în fața vicisitudinilor cu care se confruntă curent au adus în prim-plan o nouă criză constituțională în care cele trei puteri din stat, legislativul, executivul și puterea judiciară ăși pasează mingea și se acuză reciproc, recurgând inclusiv la amenințări, mai mult sau mai puțin directe. Pentru ilustrarea acesei ultime aserțiuni, trimit la articolul http://www.hotnews.ro/stiri-esential-10607884-asociatia-magistratilor-judecatorii-romaniei-nu-accepta-nici-tonul-nici-mesajul-dictatorial-presedintelui-tarii.htm

 

4 noiembrie 2011

COMUNICAT

Cu privire la declaraţiile publice ale domnului Traian Băsescu, preşedintele României,

cu ocazia reuniunii Comisiei de monitorizare a progreselor înregistrate de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi luptei împotriva corupţiei 

din 3 noiembrie 2011

CSM, în calitatea sa constituţională de garant al independenţei justiţiei (art. 133 alin. 1 din Constituţie, republicată), a luat act de considerentele expuse de Preşedintele României, domnul Traian Băsescu în cadrul reuniunii Comisiei de monitorizare a progreselor înregistrate de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi luptei împotriva corupţiei (Comisia MCV) desfăşurată în data de 3 noiembrie 2011 la sediul Ministerului Justiţiei.

Este esenţial ca astfel de atenţionări, venite dela Preşedintele României, să fie analizate cu calm şi echilibru, fără a naşte emoţii suplimentare nici la nivel interinstituţional, nici în rândul opiniei publice.

În acelaşi timp, CSM priveşte cu multă seriozitate aceste atenţionări, exprimându-şi, în acelaşi timp, rezerve cu privire la amplitudinea şi corectitudinea de fond a acestor atenţionări.

De aceea, CSM, a trimis astăzi o solicitare Administraţiei Prezidenţiale pentru a obţine detalii în legătură cu scrisoarea Comisiei Europene referitoare la achiziţia publică la care a făcut referire Preşedintele României cu ocazia mai sus-amintită. Precizăm că, în cazul derulării unor achiziţii publice, instanţa se referă la posibilele neconcordanţe, incorectitudini, pe parcursul derulării achiziţiei, care privesc autoritatea ce derulează procedura de achiziţie.

În acest moment, CSM consideră că este inoportun şi periculos a acuza justiţia de insuccesul unei achiziţii publice şi că este necesară efectuarea unor analize a faptelor alegate.

În altă ordine de idei, CSM este conştient de dificultatea prin care trece România azi, inclusiv din perspectiva achitării arieratelor datorate de stat cu titlu de restanţe date prin hotărâri judecătoreşti.

Pentru a restabili adevărul trebuie spus că mare parte din aceste arierate provine din anii 2001, 2003 până în 2008, iar vina existenţei acestor arierate nu e neapărat a sistemului judiciar. De exemplu, unui număr de peste 100.000 de cadre didactice şi angajaţi din sistemul de educaţie i s-a acordat o mărire salarială de 50% în toamna anului 2008, în urma unui vot unanim al Parlamentului României. Mai mult, Curtea Constituţională a precizat în două rânduri că această lege este constituţională.

Prin urmare, toate aceste persoane şi-au câştigat drepturile salariale în instanţă în mod corect, tocmai pentru a respecta o lege adoptată de Parlament şi promulgată de Preşedintele României. Or, Parlamentul, spre exemplu, nu a indicat sursa financiară din care ar trebui plătite sumele de bani, dar s-a cerut ca acest lucru să fie făcut de instanţe.

În ce priveşte dosarele amânate nejustificat, aşa cum s-a făcut atenţionarea publică, CSM reaminteşte că a declanşat un control al tuturor dosarelor vechi aflate pe rolul instanţelor – peste 4600 de dosare cu vechime de peste 5 ani – urmând ca acest control, pe care Inspecţia Judiciară îl efectuează în aceste zile, să identifice cauzele care au condus la aceste perioade lungi până la soluţionarea dosarelor.

CSM, în calitate de garant al independeţei justiţiei, îşi manifestă preocuparea pentru eficientizarea justiţiei şi cere responsabilitate tuturor actorilor de pe scena publică.  

CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

Biroul de Informare Publică şi Relaţii cu Mass Media