Roșia Montană: M A N I F E S T. Scrisoare deschisă a studenților Facultății de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai din Cluj

Primesc de la colegul meu, conf. dr. Radu BARNA, următorul text spre difuzare:

 

către profesorii şi părinţii noştri (actori economici, politici şi sociali)

către autorităţile locale, naţionale şi europene

 

pentru promovarea unei dezvoltări durabile în spaţiul nostru de viaţă, la

Roşia-Montană

 

Noi, studenţi ai Facultăţii de Studii Europene din UBB Cluj, în urma aplicaţiei practice de studiu la Roşia-Montană din 14 Octombrie 2011, am constatat că:

–          Informarea publicului/publică cu privire la proiectul RMGC este defectuoasă şi distorsionată;

–          Valoarea patrimoniului (construit şi minier) şi valoarea resurselor (naturale, umane, culturale şi economice) depăşeşte cu mult eventualele venituri din mineritul cu cianuri;

–          Potenţialul turistic este neglijat şi descurajat; prin declararea zonei ca fiind zonă industrială minieră, orice altă investiţie este împiedicată;

–          Zona întruneşte mai multe criterii decât e nevoie pentru a intra în patrimoniul UNESCO;

–          S-a creat o situaţie conflictuală între interesul privat şi cel general; statul român luând partea celui privat în detrimentul nostru, al oamenilor;

–          Degradarea peisajului şi ecosistemului prin exploatarea la suprafaţă;

–          Proiectul RMGC reprezintă un dezastru economic, fiindcă numai costurile calculabile ar fi de aproximativ 5 ori mai mari decât beneficiile estimate;

–          Există numeroase costuri ce nu pot fi calculate şi ca urmare nu sunt luate în calcul (Ex: 1.581.760 t. substanţe periculoase, din care cianură: 192.000 t.)

–          Proiectul RMGC reprezintă un dezastru ecologic pe toată suprafaţa bazinului hidrografic Someş-Mureş-Tisa;

–          Limitează posibilitaţile de evoluţie şi dezvoltare a generaţiilor viitoare, în toată ţara, datorită socializării costurilor, pe care noi studenţii de azi le vom plăti toată viaţa;

–          Munţii sunt parte a spaţiului nostru vital (apă, aer curat, etc).

Luând la cunoştinţă proiectul noii legi a minelor, care practic ne alienează dreptul la proprietate, conştientizând că proiectul noii legi a adunărilor publice lezează dreptul nostru la libera exprimare,

remarcând că autorităţile manifestă prea puţină transparenţă şi nu respectă mandatul cu care au fost împuternicite şi de noi, tinerii,

observând numărul mare al contractelor de interes public care sunt secrete,

reiterând că scopul societăţii este dezvoltarea durabilă şi democratică

SOLICITĂM

profesorilor şi părinţilor noştri (actori economici, politici şi sociali)

autorităţilor locale, naţionale şi europene:

–          Susţinerea şi NU descurajarea societăţii civile, care încearcă să ne informeze asupra adevăratelor dimensiuni create de proiectul RMGC;

–          Susţinerea şi NU descurajarea societăţii civile, care încearcă să ne informeze asupra adevăratelor acţiuni ale reprezentanţilor noştri politici;

–          Orientarea atenţiei autorităţilor către interesul general şi nu cel privat; şi implicit combaterea corupţiei;

–          Încurajarea altor forme de dezvoltare şi de minerit, care să răspundă cerinţelor dezvoltării durabile;

–          Abandonarea şi condamnarea proiectului noii legi a minelor;

–          Abandonarea şi condamnarea proiectului noii legi a adunărilor publice;

–          Din PUG-ul si PUZ-ul comunei Roşia-Montană să fie eliminată declararea zonei industriale miniere pentru ca alte investiţii să poată fi realizate;

–          Desecretizarea contractelor care privesc populaţia (în cazul acestui proiect, licenţa 47 şi anexele);

–          Protejarea munţilor şi a patrimoniului existent prin oprirea proiectului RMGC.

1. Neagoe Delia
2. Carahatova Irina
3. Oltean Simona-Elena
4. Rusu Alexandra
5. Dobrean Larisa
6. Haman Valeria
7. Felderean Anamaria Loredana
8. Laura Stan
9. Andreea Rusu
10. Laura Lungu
11. Bágyi Attila
12. Bălănean Andrei
13. Berdie Adeline
14. Pădurean Andrei
15. Fogorasi Otilia
16. Roşca Anamaria
17. Teleky Zsolt
18. Christian Florin
19. Radu Barna
20. Anne Schlömer
21. Figan Dragoş-Nicolae
22. Kellner Adrian Ionuţ

PROTEST UNIVERSITAR LA CLUJ ÎMPOTRIVA LEGII EDUCAȚIEI: Michael SHAFIR

În șirul reacțiilor critice la adresa noii Legi a Educației se înscrie foarte recenta luare de poziție a politologului și analistului Michael Shafir, șef de catedră în cadrul Facultății de Studii Europene, Universitatea Babeș-Bolyai (O.P.).
Am anunțat azi într-o emisiune a TVR Cluj că returnez președintelui Traian Băsescu ordinul „Meritul pentru Învățământ” în grad de ofițer pe care mi l-a conferit în octombrie 2009. Am explicat că este vorba de un gest de protest față de noua Lege a Educației în general și față de faptul că ea mă trimite personal „pe centură”, îngăduindu-mi să predau în viitor numai la plata cu ora.

Michael Shafir
Chair, International Relations,
Faculty of European Studies
Babeș-Bolyai University, Cluj-Napoca
Romania

Pentru informații mai detaliate se pot consulta articolele următoare:

http://radio.ubbcluj.ro/ro/2011/01/protest-fata-de-legea-educatiei-michael-shafir-returneaza-medalia-primita-de-la-traian-basescu/

http://news.corect.com/politics/intern/michael-shafir-renuntat-la-decoratia-primita-de-la-traian-basescu

5. ELITE ARTISTICE ACTUALE ȘI EXTREMA DREAPTĂ

ULUIT DE UȘURINȚA cu care Ion Cristoiu reabilita în Corneliu Zelia Codreanu un tip uman arhetipal – eroul romantic – într-o emisiune a Eugeniei Vodă transmisă pe postul național de televiziune, m-am alăturat și eu protestului simbolic al mai multor inși cărora le pasă de asemenea derapaje.

Constat acum că alți cetățeni – cel puțin la fel de îndreptățiți, în principiu, să protesteze în sens opus – nu doar că se declară pentru dreptul lui Cristoiu de a spăla obrazul celui care a încercat să legitimeze asasinatul ca metodă de acțiune politică legitimă în România, ci socotesc că ar fi potrivit să îi acuze pe cei ce apără valorile democrației în fața asaltului mitizării extremismului brun. „A contracara o ideologie pernicioasă în numele unei ideologii de sens contrar, izvorâtă din partizanat, calcul strategic sau înregimentare conformistă nu e de natură să rezolve lucrurile”, spune epistola celor zece apărători ai lui Cristoiu, într-o formulare veninoasă, dar care nu este deloc lesne inteligibilă. Care va să zică n-ar fi legitim să aperi de ideologiile extremiste prin recursul la ideologia democratismului și a liberalismului? Și mă rog, de ce anume? Pentru care motiv ar trebui ca oamenii animați de crezuri asamblate din idei liberale și democrate – ori chiar de idei social-democrate, creștin-democrate sau ecologiste – să tacă în fața elogierii eroismului criminalilor?

Nu este de înțeles nici în numele căror valori se incriminează partizanatul. Ar fi preferabilă lipsa de opinie, non-civismul amorf, starea de prostrație în fața bâțâielilor ridicole ale câte unui as mediatic?

Adeziunea la anumite valori – numită aici „partizanat” – este refutabilă din principiu, în timp ce gudurarea față de puternicii vreunei zile ar fi preferabilă? Ori, poate, arată mai bine plecăciunea la mormintele liderilor extremismului interbelic, susținută de nume consacrate din câmpul filosofiei, publicisticii, editorial sau cinematografic? Jenantă tentativă de delegitimare a celor ce aderă la valorile construcției europene așa cum se afirmă ele astăzi, privilegiind o tablă de valori atentă la drepturile omului și cetățeanului…

Semnatarii scrisorii au însă ceva și cu „calculul strategic” ca metodă de participare la viața publică, de parcă în acest câmp de relații ar trebui să fim instinctivi și primitivi. Și de ce ar fi, mă rog, de respins ideea de estimare a pozițiilor proprii și ale celor cu care te înfrunți? În Orient, de unde ne vin prestigioase jocuri strategice – de la șah la go – asemenea diabolizare ar stârni râsul sau compătimirea. La noi însă, oameni ce păreau animați de spirit condamnă din vârful buzelor „calculul strategic”. Și ne mai mirăm că România plutește în derivă, fără strategie și cu totul înafara oricăror calcule realiste referitoare la propria-i situație.

Despre „înregimentarea conformistă” a celor care nu au primit cadou de la Revoluție instituții pe care le păstoresc cu falsă blândețe de circa două decenii, bucurându-se de grația câte unui potentat ce le iartă datoriile și le întind simandicos vreun deget, mai decent ar fi să se tacă. Asemenea condiționări nu traduc un „discernământ exercitat în deplină libertate”, ci o condiție destul de joasă, ancilară.

Ridicol este că se protestează pueril și cu iz de delațiune împotriva unei sancțiuni corect distribuite de CNA, pentru că „CNA se grăbește, în cazul Eugeniei Vodă, să invoce un articol de care a uitat cu desăvârșire când, pe numeroase alte posturi de televiziune, s-au tolerat, fără sancțiuni, emisiuni întregi încurajând, explicit, nostalgia față de regimul comunist”. De ce nu au făcut uz cei zece de dreptul lor la protest cu prilejurile semnalate? Și cum se poate compara cutare emisiune a unei televiziuni particulare cu cea a postului național de televiziune, care ajunge până în cele mai îndepărtate cătune ale țării, purtând cu sine nu mesajul vreunui mogul de presă, ci pe cel al spiritului public românesc actual însuși?

Nu este deloc clar de ce se socotește că doamna Eugenia Vodă ar avea rolul „de a scoate la iveală”, de parcă ar fi vorba de Socrate sau Heidegger, când rostul unui moderator de televiziune este că provoace la dialog, dar și să modereze dialogul când acesta urcă sau coboară prea mult pe diapazon. Nu rezultă de nicăieri, din practicile jurnalismului contemporan, românesc și universal, că fișa postului doamnei Vodă – sau a oricărui alt coleg asemenea dânsei – ar trebui să cuprindă exigențe propedeutico-maieutico-hermeneutice.

Salut dreptul celor zece cetățeni români – Marie-France Ionesco (Franta), David Esrig (Germania), Gabriel Liiceanu, Cristian Mungiu, Toma Pavel (SUA), Lucian Pintilie, Andrei Pleșu, Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu, Silviu Purcărete – de a nu fi de acord cu opinia mea că doamna Vodă a scăpat hățurile din mână, secondând teribilismele antidemocrate ale lui Ion Cristoiu. Protestez însă energic în fața tentativei lor de a delegitima prin insinuări și abuzuri logice pe cei care au exprimat o altă opinie decât ei.

N.B. Salut apariţia următorului articol – la temă – de Ion Vianu, apărut în Observator cultural: http://www.observatorcultural.ro/Cine-este-conformist*articleID_24742-articles_details.html

CRISTIANA ANGHEL

 Învățătoarea Cristiana Anghel este, în mod sigur, răspunsul cel mai net dat bâlbelor cinice ale ministrului Educației, devotat acțiunii lui de demantelare a școlii românești. La capătul a 60 de zile de greva foamei, această admirabilă doamnă, mânată de un curaj egal cu onestitatea ei profesională, și-a încheiat protestul care nu le-a putut scăpa decât inimilor de calcar sau nătărăilor iremediabili.

Greva foamei perpetuată de doamna Cristiana Anghel timp de două luni de zile ridică o întrebare legitimă: să fie domnia sa unica persoană din învățământul românesc capabilă să își apere cu prețul sănătății și chiar cu riscul vieții convingerile?

S-ar spune că nu, de vreme ce și alte două persoane, tot cadre didactice, au protestat în același fel împotriva lipsei de interes a statului față de cauza pentru care s-a mers atât de departe.

Ca unul care în tot acest timp m-am străduit după puteri, cu mijloacele celui care nu pierde speranța în posibilitatea dialogului de idei cu preopinenții, să combat în chip argumentat, prin publicații diverse – dar mai ales în România liberă – salut cu respect forța morală a doamnei învățătoare și a celor care i-au urmat exemplul, indiferent de rezultatele practice la care s-a ajuns. Uneori, exemplul personal contează mai mult în crearea unei exemplarități etice, despre care nu încetăm să le vorbim copiilor pe care îi educăm în școli, dar cărora le-o arătăm prea rareori, din păcate.

Orice s-ar crede, acțiunea doamnei Cristiana Anghel rămâne un succes și un reper vizibil în bătălia pentru demnitatea profesională a personalului didactic din România actuală și pentru calitate în învățământul românesc.

PROTEST CONTRA INTERCEPTĂRILOR ŞI INTIMIDĂRILOR PRESEI

Asociaţiile şi organizaţiile semnatare ale acestui protest îşi manifestă public deosebita îngrijorare în legătură cu amploarea pe care au atins-o în societatea românească acţiunile ilegale de intimidare a jurnaliştilor, organizate şi exercitate de către instituţii ale statului. În loc să apere principiile de bază ale statului de drept, drepturile constituţionale ale cetăţenilor şi exercitarea liberă de orice constrângeri a actului jurnalistic, importante instituţii ale statului român se slujesc de pretextul legal al anchetării unor persoane – patroni ai trusturilor de presă pentru a invada spaţiul privat al ziariştilor care lucrează în aceste trusturi, le ascultă acestora convorbirile telefonice şi ambientale, şi îi urmăresc în viaţa lor cotidiană, în ciuda faptului că aceşti ziarişti nu au încălcat cu nimic legile şi ordinea de drept din România.

Nimeni nu contestă supravegherea şi anchetarea în condiţiile legii a unor persoane suspectate de acte ilegale, oricare ar fi poziţia şi averea acestora. Ceea ce ni se pare însă intolerabil este, pe de-o parte, extinderea acestei supravegheri dincolo de orice proporţii rezonabile şi implicând zeci de persoane care nu au nici o vină în cauza cercetată sau în vreo altă cauză identificată de anchetatori, iar pe de altă parte, modul în care transcrieri ale acestor ascultări abuzive ajung în presă, unde nu au ce căuta, în ediţii selectate, cu scopul evident al compromiterii unor jurnalişti şi al decredibilizării mass-media.  Suntem în faţa unei diversiuni de proporţii îngrijorătoare, în faţa căreia cerem atât Parlamentului României, cât şi organizaţiilor societăţii civile să ia cele mai urgente măsuri.

1.    Cerem Parlamentului României să solicite un raport urgent pe această temă din partea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI, Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului de Informaţii Externe, precum şi Comisiilor celor două camere pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi a celor pentru Cercetarea Abuzurilor, Combaterea Corupţiei şi Petiţii. Raportul presupune audierea conducerilor tuturor serviciilor de informaţii – SRI, SIE, STS, ale structurilor specializate din cadrul Ministerelor de Interne şi de Justiţie, ale Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DNA şi DIICOT, precum şi a SPP – în vederea stabilirii responsabilităţilor pentru urmărirea ilegală a unor cetăţeni români de profesie jurnalişti, pe de-o parte, şi pe de alta pentru transmiterea, inclusiv către parchet, a materialelor rezultate din această supraveghere ilegală şi care nu au nici o legătură cu obiectul dosarului în care s-a aprobat emiterea unui mandat de ascultare.

2.    Cerem acestor instituţii ca, în conformitate cu legislaţia în vigoare, să facă publice în termen de 30 de zile următoarele informaţii de interes public:

a.    Numărul mandatelor de ascultare solicitate în scris de către Parchetul General, DNA şi DIICOT  în cadrul anchetelor referitoare la persoana unor patroni de trusturi de presă, motivaţia şi data calendaristică a acestor solicitări.

b.    Numărul unor astfel de mandate aprobate de judecător conform legislaţiei în vigoare, şi data de la care aceste aprobări au fost acordate.

c.    Numărul cazurilor în care aceste ascultări s-au dovedit a fi relevante pentru ancheta în curs.

    3.  Anunţăm pe această cale că, după obţinerea informaţiilor relevante, intenţionăm să sesizăm Comisia Drepturilor Omului de la Geneva precum şi toate instituţiile internaţionale pertinente pentru apărarea dreptului cetăţenilor la informare, ca şi pentru apărarea ziariştilor  împotriva abuzurilor puterii politice. Chemăm toate orgnizaţiile societăţii civile să se alăture acestui demers, pentru apărarea democraţiei şi statului de drept în România.

 23 octombrie 2010

Solidaritatea Universitară

Preşedinte – prof. dr. Octavian Duliu

Fundaţia Română pentru Democraţie (FRD)

Preşedinte – prof. dr. Emil Constantinescu

Fundaţia Generaţia Europeană (FGE)

Director executiv – prof. dr. Nicolae Anastasiu

 

Asociaţia pentru Educaţie Cetăţenească (ASPEC)

Preşedinte – Mihaela Marcu

Institutul pentru Cooperare Regională şi Prevenirea Conflictelor (INCOR)

Director executiv – prof. dr. Zoe Petre

Fundaţia Ecomondia

Co- Preşedinte – prof. dr. Alexandru Ionescu

Fundaţia Română pentru Cooperare Europeană

Preşedinte – Adrian Dumitrescu

Consiliul Moral al Revoluţiei

Preşedinte – Constantin Aferăriţei

Grupul de Investigaţii Politice (GIP)

Preşedinte – Mugur Ciuvică

Fundaţia Culturală Condiţia Română

Preşedinte – Ion Barbu

Liga Pro Europa

Co-preşedintă Smaranda Enache

Fundaţia Horia Rusu

Preşedinte – Dorina Rusu

 

Dr. George Calalb

Presedinte 1994-2006 Conventia Medicilor Democrati din Romania

Sorin Platon

Preşedinte executiv Asociaţia Cafeneaua Politică

 

S-au asociat

Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România – Preşedinte Viorel Ene

Asociaţia Baricada Inter 1989 – Preşedinte Ion Iofciu

Revista AXA – Mugur Vasiliu

Grupul Ecologic de Colaborare Nera –  Preşedinte Cornel Popovici Sturza

Asociaţia Adevăr şi Dreptate – Vice-preşedinte Mihai Rapcea

Asociaţia Femeilor Antreprenor din România – Preşedinte Maria Grapini

Fundaţia Culturală „Erbiceanu” – Vice-preşedinte Filip-Lucian Iorga

Prof. dr. Ovidiu Pecican – Universitatea Babeş Bolyai Cluj  

 

Cei care doresc să se solidarizeze cu acest protest pot scrie la adresa de e-mail office-frd@frd.org.ro