„– Dar să-i vezi pe căcănari, ce mă mai fitileau… Că ei fac referendă pe sat ca să vadă că care e cu mine și care e peste mine, fi-le-ar mutra-n concediu și să nu să mai întoarcă… Bine, bă, zic, referendați, bă, referendați… Oua-v-ați pe voi să vă ouați, cu referendarea voastră… Și s-au pus să facă din buda lui moș Ciogârtă, aia din fundul curții, cabină de vot. Zi dă pomină, ce de m-am mai râs… Că a avut moșu pântecăraie, dar cum votase o dată nu l-au mai lăsat și a doua oară să intre, așa că a trebuit să fugă printre bostanii din grădină, să îl țină pe unul de vrej, iar de altul să se sprijine cu mâna, și-apoi ce-a făcut el acolo a fost o frumusețe, ce să vă spui?!… Dar alta fu dandanaua, că ăștia e tâmpiți și-a crezut ei că mă are pe mine, băi! Până să ajungi la buda moșului, vreau să zic la cabină, aveai de mers prin curte pe pământ moale și îmbibat cu urina calului și a vacilor. Și nu puțini au dat cu tuhăsul dă pământ de s-au scufundat cu totul în spurcăciunea aia de pișalău lunecos și mustitor de mai mare dragul… Să îi fi văzut pe urmă cum se scuturau ca puii de rață sub ploaie, împroșcându-i și pe alții din preajmă cu scârnele lor… Una peste alta, băgau câte un hârb de oală spartă în gaura de la budă, sperând că îi ia careva în samă. Io știam că, dacă le-a dat pân cap să mă suspandeze, tot o fac ei până la urmă, că nu degeaba sunt niște porcalăi… Știam și că pentru asta nu mai stau ei să numere hârburile, că nu de aia de dădeau în căcat, pe singura gaură a latrinei în care se buluceau. Dar de aia tot îmi plăcea să văd că, de vrea, de nu vrea, tot în duhoarea aia e musai să intre, ca să fie legal și în regulă, să nu zică pă urmă careva că a absentat.
(vine, vine, vine)
Lasă un răspuns