Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (53)

Jupânului Hristia, di pi ulița tabacarilor di la Suciavă,

 

Să trăiești jupâne și jupânița Sorena și toți cei den casa ta,

 

Că io, vinind de la Liov pre urma podghiazurilor leșăști, cu un gând de a nu mă strâca hoții la carăle meali, m-am văzut la miez di atac dă cătră mârzaci și chiară di la mulduvenii noștri. Ce să știu io în negândul mieu că de la împărățiie de la Țarigrad au venit un domn nou, iar cel vechi e la corturi în paduri la Căpătești? Iarcă acmu știu, dară sub velinți port mare taină ce abea suflă și face ochii cât cepile la orișice oprire… Eară noi uprim la tot pasul și iar ne întriabă, și am dat și preste catani ungurești de la Ardeliu, care jăcuie în draci pi la casă di oameni de pe râul ista și dă foc și la mori de te-mpotrivești.

Ci pregătește-te de ospeție naltă, că nu-i di șagă. Și ori ne-om umple di gălbinei, ori ne-om piarde capetilii, că aice nu-i șagă și nime nu știe ce-a fi mai la urmă. Și mai vin cu piei neargăsite cari put, cum știi, de la mare lărgime și alungă cu vomituri pre oricine să apropiie, care lucru bun iaste, că poate scapăm cu viiață.

 

Iaca, trimet pe Ilieș înainte cu ravașul aista, iar de să piiarde au fuge în lumea ce mare, au îl umoară careva dintre spurcații iștea, l-oi căsăpi cu mâna me întriagă!

 

Jăcuță staroste

BOKIA 2: Cap. 69. Din înțelepciunea molgară

Sau ar putea… să scrie… ăăă… Codul civil. Ce, Buza Vodă nu l-a copiat pe al lui după acela hexagonal? Ori să screamă o Constituție (și așa mai are din când în când câte o constipație). Că și pe aia a primului rege, Friz I-ul, o copiaseră după cea bruscheleză… Ete na! Toată lumea face așa, de la începutul începuturilor. Și au dreptate, că nu de proști o fac. Nu merită să inventezi tu, că poți greși. Cel mai bine e să iei după alții lucruri gata verificate, care funcționează. O fi șeful cam porc, dar prost ca greabănul nu e, în orice caz. Că dacă erea, nu erea unde iaste (adică două camere mai hacaná).

Oricum, Lenucika nu-și făcea mari grețuri la interior. Până mâine, știa, fiecare șefulean din Bokia care primise facsuri similare celui sosit în biroul ei urma să devină auctore de carte proprie, ori așa, ori așa. Fraierii urmau să smulgă de pe stâlpii orașului etichetele cu „fac doctorat la comandă contra unei sume onorabile. Urgențele – dublu!”, puse de telectualii lui pește, muribunzi de foame cu portofele goale la activ și conturi de bancă de fazani în anexă. Ăi mai bazați și mai puțin trași cu cheița aveau să îmbogățească saiturile furnizoare de reambalări de vechi în forme noi (fără garanție, dar cu servire promptă). Cum spunea vechiul vice-rege al Molgariei: „Cultura noastră e cea mai bogată în rafturi goale și nimeni nu ne poate doborî performanța!” Păi desigur că firește! Toată lumea știe însă în Bokia că nu trebuie să ne lăsăm pe tânjeală. La urma urmei și rafturile alea pot fi sperte și puse pe foc, dacă tot stau degeaba…

(și încă mai urmează)