„– Așa simplu?!” „– Ce să fie complicat? Ai zis arhitectură… Păi aici ai cu arhitectura, tot ce poți visa. Ai zis programări. Uite, ai toate programele și descrierea lor: în computere, în turism, la restaurante… Iei ce vrei… Ai zis salubrizare… E la salubrizare, din belșug!… Și tot așa…” „– Și… se leagă cumva?” „– Dar ce vrei să se lege?”, o privi nedumerită pe Lenți. „– Păi, tot, nu?! Să se poată citi de la un capăt la altul…” „– Să se poată citi? Arată-mi unul care mai citește ceva azi, înafară de reclame și de SMS-uri…” „– Nimeni?” „– Nimeni, dacă-ți spun… Nici juristul nostru, care cu asta se ocupă, cititul și răscititul legilor… Eu l-am văzut într-o zi cum dădea copi-peist la niște interpretări de lege. Și când l-am întrebat cum alege de pe net, a zis că se uită la care e mai scurtă și mai pe înțeles, că judecătorii n-au vreme de cimilituri…” „– Ahaaa…” ” – Dar cum?!”
Leana se gândi brusc că se putea apuca și ea să-și tragă niște cărți după modelul acesta. S-ar fi zis că să îți faci cărți de joc e mai greu decât să bagi două sute de pagini sub un titlul meseriaș. Dă și bine în bibliotecă… Hm! Ce ar putea compune? Nu-i veneau în minte decât lucruri care s-au mai făcut și voia… să fie originală. Ar putea, de exemplu, să scrie Luceafărul. Dar pentru asta ar trebui să preia ceva de astronomie. Poate și de la popi, că nu degeaba îi zice Necuratului Lucifer!
(mergem înainte)
Ovidiupecican's Blog 