… Pe urmă unu s-a întors și după Trila și mi-a luat-o. Bine a făcut, că o omoram altfel, că nu mai voia să știe de lege. Nu mă mai asculta… Drum bun și cale sprâncenată! Și-atunci m-au suspandatără și pe mine, că cică nu poți fi primar dacă n-ai săteni. Dar ce, dacă au plecat damblagiii satul s-a desființat? Păi erea sat încă de pe vremea lui Boros Pista și a lui Fane Babanul, istorie tată, nu baliverne!… Dar n-au vrut să știe de asta, li se fâlfâie lor de istorie și de sat. M-au suspendatără din lipsă de circumscripție, auzi acolo… Păi dacă nu aveam circumscripție mă alegea omenirea de primar la noi la Potmoliș? Aiurea, bă! La ăștia nu le place legea, vă spun io. Păi ce să le placă la ea, dacă nu e ca ei?! Dacă ar fi ca ei n-ar mai fi lege. Nu? Auzi acolo, n-am circumscripție… Ăștia sunt și rasiști: are vreo importanță dacă aș fi sau nu circumscris?!…”
În fața cuvântului necunoscut, unul dintre băieți nu mai putu răbda, și îl întrebă: „- Nea Suspendache, pe bune, cum vine aia să fii circumscris?” „- Adică să te ții de satul din care ești?”, încercă Ilie, căruia erecțiile spontane, vizibile prin pantalonii scurți, îi aduseseră printre ceilalți janghinoși porecla glorioasă de Deampicioare. Până să riposteze însă cel ce întrebase, căruia îi ziceau Julă, știau ei de ce, Suspendache le-o tăie scurt. „- Bă, v-am zis că mucles!… Să fii prost, zău că nu-i dăștept! Comanda la mine și ciocu scurt. Să fii circumscris e să fii de jur împrejur…” „- Cu gard, care va să zică?”, se miră, cu jumătate de gură, Julă, frapat de ce simplu era totul. „- Cu gard e capul tău!…”, aprobă mentorul, făcându-i pe ceilalți să hăhăie scurt, mai mult în ei.
(ce vine, vine)
Lasă un răspuns