Câteva întrebări pentru statul român

După mai multe zile de ignorare a situației din unele județe cu localități îngropate, literalmente, sub zăpadă veștile alarmante și dramatice au început să curgă. La această oră a după-amiezei zilei de 12 februarie 2012 au fost constatate – deocamdată – 68 (șaizeci și opt) de decese provocate de hipotermie. Unele s-au produs în așteptare, pe drumuri sub viscol, în propriile vehicule, altele acasă, sub troiene, în absența resurselor de încălzire (lemne de foc, curent, gaz). Fiindcă, totuși, au trecut deja mai bine de unsprezece ani din noul mileniu, al treilea, și din al XXI-lea secol, întreb:

1. Este situația din județele Buzău, Brăila și Ialomița o situație de gravitate națională sau numai una zonală (regională), care solicită eforturile resurselor din județele respective? Noul ministru de interne incriminează proasta gospodărire a resurselor și lipsa unor strategii adecvate la nivelul județelor respective, în timp ce televiziunile cele mai multe dau evenimentelor amploarea unui dezastru natural de nivel național. Cine e mai aproape de constatarea adevărului?

2. De ce nu se iau măsurile cele mai adecvate, începând cu destituirile de „slabi gospodari” instalați în fotolii administrative și continuând cu instituirea, la rigoare, a unei solidarități efective a județelor dimprejur (ori, după caz, a tuturor județelor)? De ce se lasă la inițiativa particularilor bine intenționați gestionarea unei situații suficient de complexe pentru a nu mai crea și altfel de complicații (unii dintre voluntari s-au trezit, la rându-le, înzăpeziți, mărind numărul focarelor ce necesită ajutor de urgență)?

3. Cantitatea abundentă de depuneri de zăpadă anunță de pe acum noi dezastre, odată cu dezghețul și sosirea primăverii. Se gândește cineva de pe acum la prevenție și la soluțiile pe care viitoarea situație le solicită?

4. Există sau nu un mecanism administrativ și financiar care poate fi activat în situații de forță majoră? Dacă există, de ce nu s-a recurs încă la el? Dacă nu există, de ce nu a fost încă pus la punct?

5. Este întreținerea căilor de transport și comunicare intra- și inter-județene ceva care depășește posibilitățile de administrare ale autorităților locale, județene și naționale în România anului 2012? Dacă da, de ce nu începe reforma cu acest punct, cu adevărat prioritar? Este posibil ca, la aproape un secol de la deplina ei unificare, România să nu poată fi integral stăpânită teritorial și o serie de localități să rămână în continuare în izolare, înafara marelui circuit al valorilor – materiale și spirituale – ale țării? Dacă da, de ce, până când și ce se face concret în acest moment pentru depășirea situației date? Dacă nu, de ce nu se observă asta efectiv, pe teren?

6. De ce nu se iau măsuri nici acum pentru dezastrul național al căilor ferate, unde infrastructura nu mai face față sarcinii ei vechi, necum să suporte înnoiri radicale (trenuri de mare viteză etc.)? Suntem posesorii unor condiții mai grele decât China și Japonia? Suntem mai puțin înzestrați genetic și mental decât alte popoare?

7. Nicolae Ceaușescu a fost acuzat de intenții genocidare pe vremea când nu mureau în fiecare zi 200 de cetățeni ai României, când populația țării nu scădea, ci creștea. Ce efecte va avea moartea celor 68 de cetățeni de până acum în plan administrativ și la nivelul actului de justiție? Va asuma cineva răspunderea pentru toate acestea?

Închei, deocamdată, îndreptând un gând mâhnit celor plecați în aceste zile, în condiții de disperare și de cruntă izolare, în călătoria de pe urmă, declarându-mă în inimă în doliu național.

Anunțuri
Published in: on 12 Februarie 2012 at 3:13 pm  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2012/02/12/cateva-intrebari-pentru-statul-roman/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLasă un comentariu

  1. Intrebări inutile, dragă Ovidiu. Vor rămâne și ele „înzăpezite”…
    Statul – și, prin urmare, administrația prin care se exprimă – nu mai e al cetățenilor! Așa cum nici „democrația” nu mai e a „atenienilor”.
    Cu mulți ani în urmă era un gest de noblețe și curaj să declari „și eu sunt berlinez”! Acum, nimeni nu mai spune „și eu sunt atenian”!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: