Câteva întrebări pentru statul român

După mai multe zile de ignorare a situației din unele județe cu localități îngropate, literalmente, sub zăpadă veștile alarmante și dramatice au început să curgă. La această oră a după-amiezei zilei de 12 februarie 2012 au fost constatate – deocamdată – 68 (șaizeci și opt) de decese provocate de hipotermie. Unele s-au produs în așteptare, pe drumuri sub viscol, în propriile vehicule, altele acasă, sub troiene, în absența resurselor de încălzire (lemne de foc, curent, gaz). Fiindcă, totuși, au trecut deja mai bine de unsprezece ani din noul mileniu, al treilea, și din al XXI-lea secol, întreb:

1. Este situația din județele Buzău, Brăila și Ialomița o situație de gravitate națională sau numai una zonală (regională), care solicită eforturile resurselor din județele respective? Noul ministru de interne incriminează proasta gospodărire a resurselor și lipsa unor strategii adecvate la nivelul județelor respective, în timp ce televiziunile cele mai multe dau evenimentelor amploarea unui dezastru natural de nivel național. Cine e mai aproape de constatarea adevărului?

2. De ce nu se iau măsurile cele mai adecvate, începând cu destituirile de „slabi gospodari” instalați în fotolii administrative și continuând cu instituirea, la rigoare, a unei solidarități efective a județelor dimprejur (ori, după caz, a tuturor județelor)? De ce se lasă la inițiativa particularilor bine intenționați gestionarea unei situații suficient de complexe pentru a nu mai crea și altfel de complicații (unii dintre voluntari s-au trezit, la rându-le, înzăpeziți, mărind numărul focarelor ce necesită ajutor de urgență)?

3. Cantitatea abundentă de depuneri de zăpadă anunță de pe acum noi dezastre, odată cu dezghețul și sosirea primăverii. Se gândește cineva de pe acum la prevenție și la soluțiile pe care viitoarea situație le solicită?

4. Există sau nu un mecanism administrativ și financiar care poate fi activat în situații de forță majoră? Dacă există, de ce nu s-a recurs încă la el? Dacă nu există, de ce nu a fost încă pus la punct?

5. Este întreținerea căilor de transport și comunicare intra- și inter-județene ceva care depășește posibilitățile de administrare ale autorităților locale, județene și naționale în România anului 2012? Dacă da, de ce nu începe reforma cu acest punct, cu adevărat prioritar? Este posibil ca, la aproape un secol de la deplina ei unificare, România să nu poată fi integral stăpânită teritorial și o serie de localități să rămână în continuare în izolare, înafara marelui circuit al valorilor – materiale și spirituale – ale țării? Dacă da, de ce, până când și ce se face concret în acest moment pentru depășirea situației date? Dacă nu, de ce nu se observă asta efectiv, pe teren?

6. De ce nu se iau măsuri nici acum pentru dezastrul național al căilor ferate, unde infrastructura nu mai face față sarcinii ei vechi, necum să suporte înnoiri radicale (trenuri de mare viteză etc.)? Suntem posesorii unor condiții mai grele decât China și Japonia? Suntem mai puțin înzestrați genetic și mental decât alte popoare?

7. Nicolae Ceaușescu a fost acuzat de intenții genocidare pe vremea când nu mureau în fiecare zi 200 de cetățeni ai României, când populația țării nu scădea, ci creștea. Ce efecte va avea moartea celor 68 de cetățeni de până acum în plan administrativ și la nivelul actului de justiție? Va asuma cineva răspunderea pentru toate acestea?

Închei, deocamdată, îndreptând un gând mâhnit celor plecați în aceste zile, în condiții de disperare și de cruntă izolare, în călătoria de pe urmă, declarându-mă în inimă în doliu național.

EXECUTIV, PARLAMENT ȘI JUSTIȚIE: Care pe care?

Instituțiile statului își continuă războiul. După lupta dintre Parlament și Președinte (capul executivului), a venit rândul unui nou atac asupra Justiției din partea Președintelui. Pentru interesul său în înțelegerea modului de a reacționa al magistraților, redau mai jos – preluându-l de pe situl oficial al instituției – comunicatul Consiliului Superior al Magistraturii din 4 noiembrie 2011, prin care se precizează că , „în cazul derulării unor achiziţii publice, instanţa se referă la posibilele neconcordanţe, incorectitudini, pe parcursul derulării achiziţiei, care privesc autoritatea ce derulează procedura de achiziţie”, că „este inoportun şi periculos a acuza justiţia de insuccesul unei achiziţii publice şi că este necesară efectuarea unor analize a faptelor alegate”, că „mare parte din … arierate provine din anii 2001, 2003 până în 2008, iar vina existenţei acestor arierate nu e neapărat a sistemului judiciar”.

Totodată, CSM observă că „ unui număr de peste 100.000 de cadre didactice şi angajaţi din sistemul de educaţie i s-a acordat o mărire salarială de 50% în toamna anului 2008, în urma unui vot unanim al Parlamentului României”, și că „Curtea Constituţională a precizat în două rânduri (subl. O.P.) că această lege este constituţională”. Cum „toate aceste persoane şi-au câştigat drepturile salariale în instanţă în mod corect, tocmai pentru a respecta o lege adoptată de Parlament şi promulgată de Preşedintele României”, vina nepunerii deciziei în aplicare aparține Parlamentului care „ nu a indicat sursa financiară din care ar trebui plătite sumele de bani”, cerându-se – inoportun – magistraților să stabilească acest lucru.

Criza economică, presiunile externe asupra mediilor politice și, nu în ultimul rând, nemulțumirile populației din România în fața vicisitudinilor cu care se confruntă curent au adus în prim-plan o nouă criză constituțională în care cele trei puteri din stat, legislativul, executivul și puterea judiciară ăși pasează mingea și se acuză reciproc, recurgând inclusiv la amenințări, mai mult sau mai puțin directe. Pentru ilustrarea acesei ultime aserțiuni, trimit la articolul http://www.hotnews.ro/stiri-esential-10607884-asociatia-magistratilor-judecatorii-romaniei-nu-accepta-nici-tonul-nici-mesajul-dictatorial-presedintelui-tarii.htm

 

4 noiembrie 2011

COMUNICAT

Cu privire la declaraţiile publice ale domnului Traian Băsescu, preşedintele României,

cu ocazia reuniunii Comisiei de monitorizare a progreselor înregistrate de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi luptei împotriva corupţiei 

din 3 noiembrie 2011

CSM, în calitatea sa constituţională de garant al independenţei justiţiei (art. 133 alin. 1 din Constituţie, republicată), a luat act de considerentele expuse de Preşedintele României, domnul Traian Băsescu în cadrul reuniunii Comisiei de monitorizare a progreselor înregistrate de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi luptei împotriva corupţiei (Comisia MCV) desfăşurată în data de 3 noiembrie 2011 la sediul Ministerului Justiţiei.

Este esenţial ca astfel de atenţionări, venite dela Preşedintele României, să fie analizate cu calm şi echilibru, fără a naşte emoţii suplimentare nici la nivel interinstituţional, nici în rândul opiniei publice.

În acelaşi timp, CSM priveşte cu multă seriozitate aceste atenţionări, exprimându-şi, în acelaşi timp, rezerve cu privire la amplitudinea şi corectitudinea de fond a acestor atenţionări.

De aceea, CSM, a trimis astăzi o solicitare Administraţiei Prezidenţiale pentru a obţine detalii în legătură cu scrisoarea Comisiei Europene referitoare la achiziţia publică la care a făcut referire Preşedintele României cu ocazia mai sus-amintită. Precizăm că, în cazul derulării unor achiziţii publice, instanţa se referă la posibilele neconcordanţe, incorectitudini, pe parcursul derulării achiziţiei, care privesc autoritatea ce derulează procedura de achiziţie.

În acest moment, CSM consideră că este inoportun şi periculos a acuza justiţia de insuccesul unei achiziţii publice şi că este necesară efectuarea unor analize a faptelor alegate.

În altă ordine de idei, CSM este conştient de dificultatea prin care trece România azi, inclusiv din perspectiva achitării arieratelor datorate de stat cu titlu de restanţe date prin hotărâri judecătoreşti.

Pentru a restabili adevărul trebuie spus că mare parte din aceste arierate provine din anii 2001, 2003 până în 2008, iar vina existenţei acestor arierate nu e neapărat a sistemului judiciar. De exemplu, unui număr de peste 100.000 de cadre didactice şi angajaţi din sistemul de educaţie i s-a acordat o mărire salarială de 50% în toamna anului 2008, în urma unui vot unanim al Parlamentului României. Mai mult, Curtea Constituţională a precizat în două rânduri că această lege este constituţională.

Prin urmare, toate aceste persoane şi-au câştigat drepturile salariale în instanţă în mod corect, tocmai pentru a respecta o lege adoptată de Parlament şi promulgată de Preşedintele României. Or, Parlamentul, spre exemplu, nu a indicat sursa financiară din care ar trebui plătite sumele de bani, dar s-a cerut ca acest lucru să fie făcut de instanţe.

În ce priveşte dosarele amânate nejustificat, aşa cum s-a făcut atenţionarea publică, CSM reaminteşte că a declanşat un control al tuturor dosarelor vechi aflate pe rolul instanţelor – peste 4600 de dosare cu vechime de peste 5 ani – urmând ca acest control, pe care Inspecţia Judiciară îl efectuează în aceste zile, să identifice cauzele care au condus la aceste perioade lungi până la soluţionarea dosarelor.

CSM, în calitate de garant al independeţei justiţiei, îşi manifestă preocuparea pentru eficientizarea justiţiei şi cere responsabilitate tuturor actorilor de pe scena publică.  

CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

Biroul de Informare Publică şi Relaţii cu Mass Media