Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (45)

 

Mării Sale boier Ghiorghițâ putneanu,

 

Scriu domnii tale, adică io Niculai sân Iuțco sân Barbul den Câmpii Dragoșăi, care sum în slujbă credincioasă a mării tale. Am făcut cum ai poroncit, az pe la nămiezi, și ne-am luat cu lănciile gata și pășind tuchilați pen iarba moale a luncii cu boaze. Am trecut de stejari, am lăsat în urmă și o bucovină, am mărsu pintre alte amestecături de copaci până la un lăstăriș, iar acolo am trimes iscoadă…

Erea un plean de țigani și numai muiarile erau colea, la foc de vreascuri, mulțime de ele… Dară când dădurăm buznă la ele, iacă muierile Necuratului, că numai straiele erau muieratice, iar mustața întoarsă de leși și cea lăsată preste guri, de nogai, ne-a deslușit cine să ascundea în straie înflorate… Ș-apăi care n-am apucat să le răsturnăm și să ne slobozim la ele, le-am făcut cu sânețile și cu jungherele sânge pe pepturi, și am legat la ele și le-am tărât pin râpi înapoi, ca să nu mai rămână acolo, la câmp deschis, până le-ar veni oarecine în prietenșug. Ș-am mai și atârnat în ramuri câte unele, să să învețe minte…

Ci ne-a venit veste că domnișoru au agiuns domn, iar vodă s-au răpus. Dirept să fie oare? Că unii dentre noi vrea acum de grijă a ce vine să să și însoare cu mustăcioșii, doară de-ar scapa cu bine la casăle lor…

 

Ci io mai că m-aș duce în Valahia, că de acolo în cățiva ani m-aș mai întoarce doară, dară den grija noului vodă nu poci știre…

 

Neculai, slugă cu credință a mării tale

Vernisaj foto: 1 m² de artă

 

AFIS_M2_PRINT 1 m² de artă se vrea mai mult decât un simplu eveniment expoziţional căci angajează prin autorii lucrărilor, profesorii Secţiei Fotografie-Video-Procesare computerizată a imaginii dela Universitatea de Artă şi Design din Cluj un interval de prezenţă şi mărturisire întins sever şi în acelaşi timp afectiv între statementul de artist şi vizibilitatea teritoriilor şi direcţiilor generate de experienţa didactică şi cercetarea ştiinţifică.

1 m² de artă este astfel o oglindă, un labirint prieten jalonat cu semne de circulaţie ce permit accesarea lui dar şi ieşirea din el, o grădină pentru ochi, suflet şi inimă. Lucrările sunt supuse unui singur reper de aducere împreună a tumultului de peisaje conceptuale, expresive şi tehnice propuse şi îngăduite de diversitatea şi diferenţa manifestă a gesturilor de autor. Reperul de aducere împreună este constituit/oferit de condiţionarea scenografică reprezentată de dimensiunea de finalizare a lucrărilor, respective o suprafaţă pătrată cu laturile de1 m. Secvenţa supusă discursului auctorial şi demersului conceptual general şi particular, autoreflexiv şi în acelaşi timp înserat şi instaurat în peisajul de dezbatere şi de aflare întru chip şi închipuire al artelor vizuale contemporane este cea care pune în declinare de ecuaţie statutul şi stările de agregare a fotografiei şi a extensiilor ei ce-i păstrează identitatea dar o aliniază şi alătură oricărui din gesturile artistice ale actualităţii prezente şi viitoare.

Dorel Găină şi Feleki Károly