Conferință: Întâlnirile Clubului Saeculum: Ovidiu PECICAN la Beclean

 Clubul SAECULUM (Beclean) și

 Clubul Cultural EUPHORION (Dej)

 vă invită

 joi 23 februarie 2012, orele 17.00

 la conferința lui

 Ovidiu PECICAN

 BALADA MEDIEVALĂ VALAHĂ SAU CÂNTECUL DE GESTA LA ROMÂNI ÎN SECOLELE AL XII-LEA – AL XIV-LEA

 moderator: Aurel PODARU

Locația: Școala Generală „Liviu Rebreanu” din Beclean

Manifestarea este organizată cu sprijinul financiar al Centrului Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud

 Participă scriitori, jurnaliști, oameni de cultură din București, Cluj-Napoca, Dej, Năsăud, Bistrița și Beclean

 

http://www.rasunetul.ro/ovidiu-pecican-la-intalnirile-clubului-saeculum

The URI to TrackBack this entry is: https://ovidiupecican.wordpress.com/2012/02/15/conferinta-intalnirile-clubului-saeculum-ovidiu-pecican-la-beclean/trackback/

RSS feed for comments on this post.

8 comentariiLasă un comentariu

  1. Foarte interesant! Este ceva publicat pe tema aceasta?

    • Dragă Livia, de problema asta mă ocup, pe urmele lui Gh. I. Brătianu, de prin 1981. Am publicat, prin diversele mele culegeri de studii și eseuri pe teme de medievistică, de-a lungul anilor, rezultate parțiale ale acestui atelier de studiu. Acum mă apropii însă de momentul finalizării sintezei mele ISTORIA LITERATURII MEDIEVALE, începute prin 1998, și m-am gândit să dăruiesc prietenilor de la Beclean o succintă versiune accesibilă, scutită de erudiția subsolurilor cu note, asupra rezultatelor – tot nedefinitive -la care am ajuns până în 2012. Grație prietenului meu spaniol Mariano Martin Rodriguez, un excelent romanist și, mai ales, românist, mi-am completat masiv bibliografia spaniolă asupra subiectului cântecelor de gesta, astfel încât comparatismul meu se poate sprijini pe mai multe repere decât în trecut. Tulburător faptul că Spania medievală nu e atât de îndepărtată, cultural vorbind, de romanitatea răsăriteană pe care vlahii o reprezentau… Hai și tu la Beclean!🙂

  2. Foarte interesant subiectul conferinţei! Cântece de gestă româneşti? Aşteptăm cu nerăbdare Istoria literaturii medievale.

  3. Vă mulțumesc pentru comentariul încurajator. Am adunat deja vreo 500 de pagini format A5 pentru această lucrare care se oprește prin sec. al XVI-lea (atunci începe, socotesc, un soi de modernitate timpurie în literele noastre, anunțând victoria limbii române în scrisul de la noi). Am și acordul unui editor excelent pentru publicarea volumului.
    Trebuie să mărturisesc însă o reticență constatată atât în rândurile istoricilor propriu-ziși, cât și în acela al filologilor, cu privire la utilitatea și interesul unei asemenea intreprinderi culturale. Există o mare neîncredere în ceea ce poate fi o literatură română care nu se exprimă în limba română (încă). Adevărul este însă că și dacă o astfel de carte s-ar chema „Literatura slavonă a românilor”, tot interesantă ar fi, nu credeți? Din păcate, numele respectiv pe copertă ar fi inadecvat, având în vedere contribuțiile scrise, după toate semnele, și în greacă și în latină, de înaintașii noștri.
    … Și dacă ar exista un singur om interesat de subiect – altul, desigur, decât mine – socotesc că tot ar merita să apară o asemenea carte pe care o scriu pentru că nu s-a găsit altcineva să o facă în parametrii pe care îi vizez eu.

  4. Demersul unora de a desfiinţa literatura română de limbă slavonă (mai ales că nici măcar nu sunt cercetate toate textele slavo-române, iar traducerile sunt total necunoscute – mă gândesc la un „bestseller” din sec. XVII, Capetele diaconului Agapit, care a fost tradus la noi în aceeaşi epocă după versiunea slavă a lui Petru Movilă) e mai degrabă rea-voinţă sau, Doamne iartă-mă, limitare. Şi faptul că românilor nu li se vorbeşte despre textele în alte limbi ale unor cărturari ca Udrişte Năsturel, Spătarul Milescu, Miron Costin ş.a., traduceri, compilaţii sau texte originale, e o dovadă că vorba aia străveche (e greceşte, nu se citeşte) încă dăinuie în rândul „aleşilor” cinului filologhicesc actual, demonstrând, de asemenea, limitare.

    Nu ştiu cum priviţi activitatea lui Dan Horia Mazilu (am auzit unele critici la adresa sa; nu l-am cunoscut decât din cărţi), dar eu zic că dacă am avea câţiva specialişti ca el, am sta mult mai bine la imaginea pe care ne-o facem despre Evul Mediu românesc.

    Mă bucur pentru viitoarea apariţie editorială şi sunt convins că ea va da un refresh la memorie.

  5. Stmate Domn,

    Mă bucură mai mult decât credeți interesul dvs. pentru moștenirea noastră literară mai veche. La fel și cunoașterea în domeniu pe care o dovediți.
    Nu i-aș învinui pe filologi în general, sper că asta s-a înțeles. Dimpotrivă, avem oameni de excepțională dăruire și valoare printre ei. Nu este de mirare nici faptul că unora le este antipatică specializarea în limbile „moarte”, mai ales când cea care ne interesează este asociată ba cu trauma ocupației sovietice, panslaviste, ba cu complexul că literatura pe care am avut-o în evul mediu nu era a noastră, ci a slavilor (aici e chiar ignoranță, mediobulgara era lingua sacra din această zonă de Europă, cum se știe). Tradiția lui Cartojan și P.P. Panaitescu a fost dusă cu dăruire mai departe, printre alții de G. Mihăilă și de Dan Horia Mazilu. Chiar dacă unele cărți ale ultimului menționat sunt mai bune decât altele – dar în cazul cui nu stau lucrurile la fel?! -, regretatul autor rămâne un nume de referință pentru dezvoltarea cercetării în chestiunea medievalității și modernității noastre timpurii.
    Sunt și alte nume ce impun respectul: Pavel Chihaia, venerabil istoric încă sănătos și în viață, slavă Domnului, cu o operă monumentală; Virgil Cândea, plecat dintre noi; Dan Zamfirescu, excelent cunoscător al acelorași perioade, indiferent cum am socoti alte poziționări ale domniei sale; regretatul Alexandru Duțu… Și câți alții…
    Privesc însă cu relativă îngrijorare viitorul acestor studii, trimise dinainte la lada de gunoi a calificărilor academice pe motive de oportunism în carieră (cotații I.S.I., recomandarea de a publica în reviste străine prea puțin interesate de domeniu, nevoia proclamată de școala românească actuală de a face studii orientate utilitarist și pragmatic; reflexul unora de a manipula cunoașterea în interesul unor ideologii precum naționalismul centralist al unor partide etc.)
    Rămâne ca astfel de preocupări să fie, pe viitor, apanajul unor firi nepuse pe căpătuială, răbdătoare și bucuroase de deliciile rare ale unor discipline care își sortează foarte exigent și selectiv reprezentanții.
    Cel mai important însă s-ar putea să fie ca publicul cititor să cultive lecturile din domeniu, de la ALEXANDRIA și RĂZBOIUL TROADEI la Varlaam, Dosoftei și cronicari. Știți că edițiile din toți aceștia sunt de găsit doar la anticariate?

  6. Abia astept sa vad cartea! Deja imi imaginez reactiile criticilor-artisti, de limba romana! „Pentru ca limba este izvorul sacru de la care s-au adapat generatii” etc

    Si…, conferinte de felul acesteia anuntate tineti numai la Beclean?

  7. Stimate Domnule Gulea,

    Mulțumesc pentru interpelare. Le țin, conferințele, oriunde mă cheamă lumea să vorbesc despre așa ceva. Anul acesta am predat cursul de Literatură Română Veche (Vintage Romanian Literature, hahaha!) la Litere, tot semestrul I. A fost un regal pentru mine să pot discuta cu tinerii despre aceste lucruri ce se cer mereu frecventate spre a nu se prăfui. Vin cu drag și în alte locuri (am fost la Oradea și Arad, nu demult), dar, neavând un autoturism în proprietate personală, depind de… zăpezi!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: