Gurile iernii răcnesc
prin hornurile ultimelor palate
Iar braţul vânătorului
împuşcă vânt
M-am refugiat pe corabie
sub pânza de pe catargul
de sticlă
ţipătul se prăbuşeşte
sub nori de funingine
se retrage albastrul
în vreme ce cronicarul mătură
cu pana lui
ultimele cuvinte de azur
Ovidiupecican's Blog 
DA! Sa fiu ca dumneavoastra, as fi mai personal, precum Kavafis…Ala da Slujeru!…
Apăi dacă tot îl avem pe Kavafis, păcatele mele, de ce m-aş suprapune formulei lui?! 🙂
Mulţumesc, însă, pentru lectură şi scuze pentru greşelile de postare (le-am corectat între timp).