Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (51)

Agachie schimonah,

Cătră luminată Doamna Safta,

Blagoslovenie și bucurăciune și aripe de înger asupra capului, dimpreună cu ziceri spre cinte împreună cu sfinții mucenici ce-au fost și cum n-a să mai hie vreodat.

Ci az noapte au vinit Gavriil asupră me și cu picioare goale se așeză pe pepții mei și cu ghiare de hultan înfipte, care răni tămăduitoare încă mai susură și dzis-a: „Harumuiranumisumategau!” Eară în limba dihăniile de diasupră aiasta însamnă că vreme bună are să hiie la casa ta și cu har mare de Dumnizăiire și belșug la sinuri și la făcătoare, care prunc aduce, fie de aștepț, fie de nu.

Ce fiind că m-ai întrebat, eu ț-am dzâs. Dară întrebarea vinit-a demult, eară răspunsul mieu pre devreme. Care să rogi popa de la casăle dumitale să aprindă iască și erburi amirosâtoare și să cinstești prostimea cu câte un gologan. Și să sapi fontână la întretăierea drumului de moșie cu drumul țărâi, ca să hie bini.

Io, Agachi, ci mâna ci-au scris va putredzî, eară scrisoarea va fi cu literă de foc în ceriuri.

Published in: Fără categorie on 27 mai 2012 at 10:40 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (49)

Todie, sân Costa, ot Căpităști,

 

Ci-am fost a mării tali slugă preaplecată, iar acmu sunt la domniia lui Vică ot Hlincea, care fiiu prâslea den casa mării tali iaste, cu care m-am pornit alături să stăm lui Vodă la grea întâmpinare, în Codri, cum iaste vremia acum. Ce ședem și noi la corturi cu sânețăle a dreapta și cu toate câte sunt de trebuință gata la orice vreme. Ci nu dagiaba ședem, că iată că după dzâle de ședere veni și dzua cum ar fi eri de petreacere la razboiu.

Care ne-am nemeritu la baltă care să chiamă Rozolea, unde prostanii dzuc că mrenile dau navală la undiță, și plimbam bățu pi undă, lângă cai și bucati, cu gând de-a da mrenile prinsă prin focu spre bună înfulecare. Dară au dat preste noi dentâiu țigănime ruptă și spartă, muieri și copchii și ursari mânați cu orsu cu totu în undă, dăndu mrenile la fundu în veci pomenirea…

Care vrut-am cu boier Vică să-i dăm pre toți de-a dura și-n ascuțișuri, să înveațe să mai tulbure undeli noastre. Dară venia den urmă nogai călare cu săgeț la arcu și mănioși, de ne-am pitit în stufăriș. Iar de acolo, chitindu-i, am dat foc la sâneți de-au perit doi odată, iara alți s-a dat duși la poghiazul lor pagân, ajungă-i urgia!

Care pește n-am mâncat, dară cevași totu s-au lipit de noim mai cu samă pirandile. Și den ursari nu s-au necat, că le-am dat vreme să sară în papuriș.

Eară boierul Vică e ghini și sanatos.

 

Gugiuc, sluga marii tale

Published in: Fără categorie on 21 mai 2012 at 8:57 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,