Muzeul de Etnografie şi Artă Populară din Orăştie găzduieşte în această perioadă expoziţia temporară „Păstoritul tradiţional în Munţii Şureanu”, ce prezintă rezultatele unei campanii de cercetare efectuate în anul 2009, însoţite de piese etnografice din patrimoniul instituţiei.
Proiectul de cercetare cu titlul „Păstoritul tradiţional în Munţii Şureanu”, preconizat a se derula şi pe parcursul următorilor ani, şi finanţat de către Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, şi-a propus, într-o primă fază, inventarierea, desenarea, fotografierea şi filmarea tuturor stânilor şi anexelor pastorale din zona Munţilor Şureanu, în contextul în care noile norme impuse de integrarea europeană şi mutaţiile intervenite în activităţile comunităţilor rurale, vor conduce în final la distrugerea acestor monumente ale arhitecturii tradiţionale. Scopul final al unui asemenea demers este acela de a recupera, în măsura în care acest lucru mai este posibil, prin imagini, planşe sau documente scriptice, o perspectivă cât mai completă asupra păstoritului tradiţional în arealul cercetat. Mai mult, se doreşte chiar o salvare a celor mai reprezentative construcţii (stâni şi anexe), prin clasarea şi punerea lor sub protecţia legii ca monumente de arhitectură.
Expoziţia propriu-zisă oferă publicului vizitator o viziune completă asupra aspectelor cercetate în cadrul campaniei de documentare din 2009, care a reuşit să acopere aproximativ 15 la sută din stânele avute în vedere pe întreaga durată a cercetării, piesele fiind grupate pe tematici precum „Areal şi habitat uman în Munţii Şureanu”, „Tipuri de păstorit” (după clasificarea lui Romulus Vuia, Tipuri de păstorit la români, 1964), „Ansambluri pastorale”, „Tipuri de stâni”, „Ocupaţii adiacente” sau „Credinţe locale”. Obiectele etnografice expuse, specifice ocupaţiei în cauză sau legate de aceasta, precum bâte şi fluiere ciobăneşti, răboaje şi unităţi de măsură a laptelui, doniţe şi putineie, ştergare şi cojoace etc., sunt însoţite de o serie de peste 120 de fotografii, precum şi aproximativ 30 de planşe cu planuri de stâni şi ansambluri pastorale, documentate în timpul cercetării.
Toate acestea compun un discurs expoziţional coerent asupra fenomenului păstoritului tradiţional, într-o încercare de a mai salva anumite elemente reprezentative ale arhitecturii de lemn din România.
fotografii: Daniel I. Iancu
În ordinea postării: 1. Vechea stână Comărnicel; 2. Stâna Taia; 3. Spre Şureanu; 4. Interior de stână; 5. Miel.
Vechimea civilizaţiei pastorale în spaţiul actualei Românii a fost explorată încă de B. P. Hasdeu, preocupat de originea anumitor termeni şi a unor ocupaţii relevante. Ce aduce însă prospectarea terenului? Câte stâne dacice sau romane s-au putut depista pe teren? Dar stânele medievale, cum arătau şi unde pot fi ele localizate? În studiile elaborate pe tema istoriei ţărănimii, David Prodan a atins şi chestiunea păstoritului. Proiectul cercetătorilor de la Orăştie este însă, din câte ştiu, primul care îşi propune să constituie o bancă de imagini vizând înregistrarea situaţiei de pe teren aşa cum se mai înfăţişează ea încă. El introduce o nouă dimensiune în cunoaşterea acestei problematici vizând nu numai una dintre ocupaţiile identificate, adeseori, cu însăşi identitatea românească, ci şi – prin reflex – modurile de locuire şi economia montană (O.P.).
Ovidiupecican's Blog 