Suspectez că Ştefan Dorel Găină Gerendi nu doarme nici ziua, nici noaptea. Ochiul lui filtrează lumini şi obscuritate acolo unde eu văd parabole şi întâmplări. În vreme ce mie mi se pare că se întâmplă ceva – ori că nu se petrece nimic –, Dorel observă simboluri şi arhetipuri. Or, se ştie: simbolurile şi arhetipurile sunt eterne, doar realităţile care le exprimă ne apar mereu altele, într-o dinamică de care oprirea în loc a timpului ne-ar scuti. Eu cred însă că, printr-un efect special de care sacrul e, în general, plin, el ar vedea şi atunci curgerea luminii, presărarea ei printre forme şi contururi, în scorburi de univers ori pe suprafeţele bombate ale unui proiect de realitate. Fie şi aşa: ochiul care identifică plastica de jur împrejur, folosind ca prelungire a mâinii ce îl slujeşte nu o pensulă, ci camera de luat vederi, e atât de înfometat de splendorile efemere ale eternului răsfrânt până şi în cele mai umile detalii, încât îmi lasă mie, integral, plăcerea de a survola zmeiele copilăriei, de a reface în stilul ruralităţii ancestrale dilema animalului de casă al lui Buridan şi de a pândi pe un lac din vecinătate noua transfigurare florală a lui Buddha.
SPORADICE (3): Ţintar
Într-un articol despre „Tripla incintă druidică”, publicat în 1929, René Guénon evocă un simbol ciudat găsit pe o piatră druidică şi, în alt context, pe o piatră de inel ocultist galo-roman, despre care se spunea că ar putea fi o triplă incintă sacră. „Simbolul este format din trei pătrate concentrice legate între ele prin patru linii în unghi drept”, spune autorul, trimiţând la o figură care reproduce cu precizie faimoasa tablă pe care orice copil joacă ţintar. De aici poate rezulta ori că faimosul hermeneut supralicitează, căutând îndărătul lucrurilor simple ceva complicat, ori că jocul amintit de mine are origini oculte şi, poate, chiar funcţii ritualice sau/ şi magice, ori că ludicul a fost, la origini şi în vechime, un registru prin care s-a exprimat misterul, iniţierea, cunoaşterea secretă.
IMAGINAR ŞI ISTORIE: D. CANTEMIR, ISTORIA IEROGLIFICĂ
Prof. univ. dr. Ovidiu PECICAN
Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Facultatea de Istorie şi Filozofie,
an. III, Curs special Istorie medie,
2009 – 2010 Semestrul II
(miercuri 11 – 14, sala Silviu Dragomir)
„… Istoria ieroglifică? Capodopera principelui are funcţia unei plăci turnante, care va integra organic toate marile linii de forţă ale personalităţii cantemiriene” (Adriana Babeţi, Bătăliile pierdute. Dimitrie Cantemir. Strategii de lectură, Timişoara, Ed. Amarcord, 1998, p. 54).
Investigarea raporturilor dintre imaginar şi istorie, altfel spus dintre imaginarul artistic, cel politic şi cel istoric va fi decelată prin intermediul unui studiu de caz: primul roman românesc, prima cronică transfigurată artistic, prima istorie recentă formulată narativ, sub măşti, prima tentativă de memorialistică politică deghizată, prima parabolă politică despre jocurile puterii scrise despre spaţiul românesc de un român, prima operă simbolică, bufă, cu animale, prima construcţie literară esoterică, multinivelară, încă nedescifrată în resorturile ei intime; lucrarea tânărului Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică (1703 – 1705), scrisă la Istanbul, adevărată „grădină a potecilor care se bifurcă” sau „carte de nisip” (sintagme ale lui J. L. Borges). Cursul şi seminarul vor consta, în principal, în descifrarea prin lectură atentă, frază cu frază, a diferitelor niveluri ale textului Istoriei ieroglifice fără a-şi propune să înainteze până la capătul romanului.
1. Introducere. Labirintul baroc al operei
2. Dimitrie Cantemir în Turcia
3. Metafora egiptologică şi orizontul ei cultural
4. Influenţe filosofice şi ocultiste occidentale
5. Surse romaneşti occidentale
6. Surse arabe, persane, turceşti
7. Structura istoriei ieroglifice: a. ca roman;
8. Structura istoriei ieroglifice: b. ca istorie;
9. Structura istoriei ieroglifice: c. ca pamflet politic;
10. Structura istoriei ieroglifice: ca fabulă simbolică;
11. Cantemir şi „romanele populare”
12. Criptologia şi codarea Istoriei ieroglifice
13. Istoria ieroglifică, operă influenţată de baletul absolutismului monarhic
14. Concluzii
Bibliografie: Înafara textului cantemirian, accesibil integral la wiki.sources , studenţii sunt încurajaţi să sondeze ei înşişi traseele bibliografice la temă, atât în biblioteci, pentru exegeza şi ediţiile cantemiriene, cât şi în spaţiul electronic, pentru informarea cu privire la temele abordate în legătură cu Istoria ieroglifică.
Ovidiupecican's Blog 