Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (52)

Măria Ta ca să știe și să afle,

Că iscodind io dincolo de pârlezaul curții, lăsându a dreapta moara ce s-au chiemat a lu Cogâlcea, oarecine va fi fost să fie, și dându-mă de pe drumeag la paduri, undi începe făgetul de-am prins mai an hulpe cu pui la Măria Ta, de-am adus la coconițe să să gioace cu iale și n-au mai dormită noaptea dă purici, luat-am cale a pas, tuchilat după frunzișuri și mai departi, numai ci-am prins slab zvon cum că ar hi oarecine. Apoi daca am sâmțit așea ceva, iote că m-am forișat cât am potut mai bine de-am prins ignet tot mai aproape. Ce iacă, acolo erea un țigan răsărit și un tătar care, să nu mă agiute Precista de-oi grăi basne, avea coprinsu de-o parte și de-a celaltă un trunchiu grosu. Și nu știu ce făcea ei acolo mai bine, că mie îmi părea că să gioacă sau că mușcă scoarța și scoate fornaială pi nas. Li-am trimes, dară, cum putui, câte o sagiată, la țigan pen turul nadragilor, iar la tatar, pin gât dentr-o parte în cialaltă. Iar unu au fugit în codru, văitându-să ca o muiare, eară acela mortu n-au mai fugit nicăierea. Ce am la mine tolba lui și sâneața și tăișul acela covoiat, daca n-aț creade.

Macsâm

Published in: Fără categorie on 1 iunie 2012 at 10:46 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (50)

Irinuco, ce-am icoana ta în sân orișiunde mă aflu,

 

Să ști de la mini că lucru ci-am cu tini nu treace. Și fie că dumnealui Gligoriță chervasierul, tâtîni-tu mi te-a da, fie că a fi să fie de-oi vini cu nește cozaci ori ungureni, să te smulg cu tăiare de capite de la casa lui și să ti duc la casa me, ce-a voi Domnul cu noi tot s-a plini. Că nu poci scoate den minte ci palma gre ai tu, Irino, și cum m-ai scos de mâna podghezului de leși ce m-au coprins la strâmtoare la Ciuha, iar tu treceai în butcă pi acolo și habar nu avei ce gânduri ț-a pus hatmanul lor Bucacz, să te pângărască, nemernicul și nevolnicul acela…

Ș-apăi tu nu doară că pi toț i-ai avut de i-ai lasat laț ăn balegile cailor și în răsul proștilor ce-ar fi trecută pin locurile celea, dară m-ai și scos den ghiarăle lor slute și m-ai oblogit și ce mi-ai știut face, neobosâtă, nemi la viața me trudnică cu fomăile nu mi-au făcută. Tu numai de m-ai țâne cum ști tu ține de să nu mă scapi de ntre piciorele tali, iar eu ști-voi agonesi ce ne-ar fi de trebuință ca să ti duc pentre cei mari și preacinsteși boiari. Cari dacă le-i face tot la fel ca la spurcații de leși păngăritori, departe om urma pănă la poala tronului, veri cine ar fi domn în țara aiasta becisnică.

 

Cu liubov,

 

Todie, sân Costa, ot Căpităști

Published in: Fără categorie on 22 mai 2012 at 10:19 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , ,

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (42)

Dumnealui, boier Costandachi,

vel pitar, ot Dăbjeşti i Coviltirească, i ce-ar mai fi, câte toate,

Să afle domnia ta că mai mulț dentre noi, adică io spatarel Iordachi, i Gogoneață de la Firăști pe Sireat, i Șopotă sân Poapă, i Galir, i Moșconea i Cristov i Mamăli i Dumitru sân Potrincea, i Dumitru sân Harmăș, i Dumitru sân Dumitru i alții pă lângă noi, adică fieștecare ce n-au mai venit la corturi, nice n-au mas sub ceriu, la locul adormirei, cu armile a mână, am petrecut den goana calului pre cei spurcați slugitori și pagâni ai lui domnișor ce-au bătut cale lungă, de la Țarigrad, ca să să puie domn, abătându-i den codru la o vale pre drumul Hărlăului, pân ce n-au mai găsit potecă napoi la hanii și la agaleli lor. Ce mai apoi au însetat caii și am oprit la un căsoi ramas fără lege și stăpân, care Moșconea zice că ar hi fost a unuia Bircă lui Sântea cu Floricica lui, de ținea han. Eară acolo am dat și de unu care-au ramas săgetat în tur și spinzurat sub acoperământul cășii, care poate că era chiară Bircă de n-o fi cumva vreun alt d-al căsei.

Ci, pre când să eșim cu bine, cu caii tocma adapaț, tatarii și încă un pâlc de bosnaci în șalvari s-au tors cu putere noaă la noi, ci am tras den curți cătră ei cu flinta și arcul. Dară mai tare am tras de dușcă noi înde noi și cu ce era pren butii la pimniți, apă roșă de Hârlău și cu aghizma galbănă de Odobești. Ce diodată am prin inemă și am sărit asupră-le, zicându-le ca pi la Moldova dă niamul lor și dă mămi, surori i fraț, iar cu driapta ținiam arcurile, iar cu stânga șipurile. Ce grabnic au dat frica în ei și s–a dat pre mână la noi, care era mai mult decât de doă ori ca noi capete, ci i-am congiurat ca păstorul pre turmă și i-am despuiat de cai, pe cari i-am pus cu ai noștri, ci i-am încuiet cu zăvor pregiur de butiile din pimneță, că oricum în noi nu mai încăpe. Pre urmă numai ce-au început a căde ca napii unii pre alții, și care căde flacăii noștri îi cetluie, ca să facă ochi mâine și altceva nemică. Eară care moldovean n-avea hanger, acmu are, și care au vrut pistoale arăpești acmu nu duce lipsă.

Ce om veni napoi la tabăra lui vodă, că până în zori rămâne butele goale,

Sluga mării tale,

Iordachi spatariu mic

Published in: Fără categorie on 3 februarie 2012 at 10:02 pm  Comments (4)  
Tags: , , , ,

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (41)

La giupân Dăjbucă, la dughiană, în târg la Foltișeni,

De la mine Jurjac, fiul domniei tale, pren mâna diacului Iacuv. Ci să știe și domnia ta că trecut-am pen pojaru cel mare la o luncă undi să dăschide către râu în gios, la o goană di cal de satul Ciungăleni, ocina boierului Huțulea… Acolo adăpat-am caii de cu sară și, mânați dă holbura dă chiote ce-au fost la urma mea și a stegarului Fincea den Putnă și a lui Pătrache dobașul și a lui Firmancea și pre lângă ei alții, ce nu-i știu pe toți dupe nume, iaca numai că deodată vin cu sânge în ochi asupra noastră iudele și niamurile cele dinpregiur să ne ciară socoteală. Ce nu știam că și pre ceia îi mână pala spăngilor denapoi, că nice muldovenii noștri în slujba lui Vodă, fie blagoslovit cu toată casa lui, nu ședea degeaba.

Dară pecum venea ei mai aproape, numai i-am audzât strâgând mai osăbit „- Baklava! Baklava!” și mișca iataganăle pregiur cap. Iar după ei iurășul cel moldovenesc să învărtoșa și să oțăra preste dânși țipând: „- Zgăul maicelor voastre și închinarea!…” Și i-a agiuns den urmă, acățând den zborul armăsarilor de șalvarii de pre ei și rumpându-le cămeșile, iar apoi care au fost căzut den șele dupe cai i-au zgăriat și pre chip, trăgăndu-le vrâste să ține ei minte…

Ce mai pre urmă, eșind noi din stufăriș și lovind cu maiul care pre unde să nemerea, aflat-am și carul cu plăcinte mieroase, celea dupa cari striga ei. Ș-am măcat, tătucă, păn ce-a trebuit să storc burdușelul cu apă de la oblânc, așe dulceață s-au lasat la gura mé.

Sărutăm driapta,

Jurjac

Published in: on 12 decembrie 2011 at 9:15 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (40)

Preacinsteșei Doamne,

            Domniei Sale Mărioara,

                        A logofătului Ilie preacredincioasă soaţă şi fată bună a Juraşcului, biv vel vornic, închinăciune

Adecă io, Costandachi vel pitar, ot Dăbjeşti, Coviltirească, Catalandeşti şi Prigor pe Crasna, carea m-am petrecut cu bini preste greotatea slujbei și mă aflu încă, den mila Domnului Dumnedzău, la voia inemei tale… Ci fost-au batai mare că Vodă n-au mai răbdat la suflemul măriii sale să șadem supt ombrar, eară daca așé au fost, atunce iacătă-mă pornit în dodeiială cu ai noștri călărași când pre supt umbrare di padure, când pren lumina poienelor, ca să-i împresorăm și să nu le dăm pace până la întâlnirea cu Scaraoschii, starostele lor. Care pe cum mergiam, la icoana feții tale mă rogam ca la Maica Domnului să ii răzbim și să nu mai fie hodina și nehodina totuna, ce să ieșim și noi pe la casăle noastre, că multe ar hi a facere.

Eară nici ei nu șădea aiurea, ce pre când să cutropim în piciorele cailor pre unii, alții năvălea asupra-ne să ne stângă ochii și să ne colbuie pănă la a doua venire, șapăi flăcăii den cetele de la Fălciu și Soroca numai ce deteră îi ei și cu ghiagele, și cu cușmele, de nu puteai de nădușală să culegi, ci numai să dai, când la direapta, când în ceaia parte…

Ș-am prinsu eu un gogoloi mare cât copaciu, dară mulcom la hire, ci-au dat în grabă mare fiarăle de pi el ca să miște mai în voie când s-a așternut pe fugă. Și când să îl crap de-andoălea, văz că scoate din sân o jalbă. Cât să văz ce scrii acolo, ia-l pă blercănosu de undi nu-i. Dară bine a fost și așé, că la scrisoarea ceia scria de domnișoru câte oaste și ce mai așteaptă de la drumul leșescu să-i vină într-agiutoriu, chiamată de măritul adumbași-pașa de Giugiuk. Care mai încolo i-am dus-o lui Vodă ci-au pus pecete pe gura mé cu buzăle lui așé de ferice, că nu mai fu chip să îmi stâmpăr foamea toată dziua, macar că acolo ședé, la voia mé, carnia dă urs.

Dară io la buza domniii tale visăz și nu poci altfel.

Cu liubov la inemă,

Costandachi.

Și mi-s bine.

Published in: Fără categorie on 30 noiembrie 2011 at 9:26 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Document: SCRISORI BOIEREŞTI DIN MOLDOVA SEC. AL XVII-LEA (39)

Hrisov rupt pe la jumătate din arhiva Turanu. Textul pare un fragment epistolar în versuri, probabil din prima jumătate a sec. al XVII-lea, paternitatea revenindu-i lui Vasile sân Timofte din Cricalău, cămărașul de-al treilea, prezent și în alte documente din același pachet. Adresanta este sora acestuia, Maria, soția logofătului Ilie,  fiica fostului mare vornic Jurașcu. Mostră de improvizație poetică, îmbogățind cazuistica literaturii române în versuri din epoca modernă timpurie, care demonstrează că acest gen nu a fost cultivat doar de rapsozi orali anonimi, la o margine a spectrului, și de reprezentanți ai înaltei elite dinainte de  Miron Costin și Dosoftei, ci și la nivelurile de jos ale nobilimii (O.P.)

Una de la Vasâlie, frate bun, cătră Măriuca logofeteasa, soru-mea,

Frundză vérde, de pân codru,

Unde io m-am întâmplat,

Și leși cu tatari să bat,

Ca să pună domn Muldovii,

Dară nime n-ar istovi

Să slujască pe cel ce-i

Domnul nostru cu temei,

Domnul nostru

I domn mare,

De nimeni frică n-are

Nice pic de tulburare

De e ploaie ori e soare,

Că și io m-am întâmplat

Când pin codru-a săcerat

Hâda cea ce coasa-ascute

Tăind capetile multe

Fost-am și la o bataie

De-a curs sângele șiroaie

Ș-am scapat cum am scapat

De Măria Ta n-am uitat

De aici din poieniță

Îți trimet aici jelbiță

Să mă erți de ț-am greșit

Că sunt tare ostenit

Vinișoru s-au gatat

Leahu iar e mort de bat

Turcul zace mort sub peri

Tătarii-s precum muieri

Ce-a pierdut ce-avea mai sfânt

Ci-acmu mușcă den pământ

Published in: Fără categorie on 28 noiembrie 2011 at 10:09 am  Comments (3)  
Tags: , , , , , , ,