Comunicat de presă: AMNESTY INTERNATIONAL: Sistemul juridic român condamnă romii la locuințe inadecvate

București, 23 iunie 2010

 

Cei mai săraci şi dezavantajaţi cetăţeni nu pot accesa locuinte adecvate din cauza sistemului juridic naţional, declară Amnesty International intr-un raport publicat astăzi.

Atenţie la prăpastia juridică: Romii şi dreptul la locuinţa în România documentează cazuri ale romilor şi ale comunităţilor de romi din România şi evidenţiază necesitatea reformelor în domeniul drepturilor omului în legislaţia românească a locuirii.

 

Intoleranţa răspândită împotriva romilor combinată cu lipsa unui cadru juridic privind locuirea adecvată a dat autorităţilor deplina libertate în a discrimina deschis împotriva lor,” a declarat Barbora Cernusakova, cercetător pe România din cadrul Amnesty International.

 

“Dreptul la locuire nu este recunoscut sau protejat în mod eficient de legislaţia naţională. Acest lucru poate afecta orice cetăţean roman, in special pe cei mai săraci si mai dezavantajaţi,” a adăugat Barbora Cernusakova.

 

 “Atunci când autorităţile evacuează comunităţi de romi împotriva voinţei acestora, fără o consultare adecvată, o înştiinţare adecvată sau locuinţe alternative adecvate, ele încalcă tratate internaţionale pe care guvernul României le-a ratificat. Acest lucru se aplica si in cazul mutării comunităţilor de romi in locuinţe inadecvate si segregate.”

 

În jur de 2 milioane de romi trăiesc în România – reprezentând aproximativ 10 la sută din totalul populaţiei. Potrivit statisticilor guvernamentale, 75 la sută dintre romi trăiesc în sărăcie, în comparaţie cu 24 la sută dintre români.

 

Romii deţin rareori teren sau proprietate, fiind ulterior dezavantajaţi de lipsa locuinţelor sociale, într-o ţară în care 97 la sută din locuinţe sunt private.

 

Deşi unii dintre romi trăiesc în construcţii permanente în termeni legali de închiriere, multe alte locuinţe vechi ale romilor sunt considerate de autorităţi drept “informale” sau ilegale şi locuitorii acestora nu deţin nicio dovadă de închiriere, ceea ce creste nivelul lor de vulnerabilitate în faţa evacuărilor. În prezent, legea română nu protejează aceşti oameni de evacuări forţate, chiar dacă acestea sunt ilegale conform standardelor internaţionale ratificate de România.

 

Amnesty International şi alte ONG-uri au documentat o serie de cazuri în care comunităţile de romi au fost evacuate forţat şi mutate într-un mod care a generat sau înrădăcinat segregarea.

 

Pe 17 decembrie 2010, autorităţile din Cluj-Napoca, al treilea cel mai mare oraş din România, au evacuat cu forţa 56 de familii de pe strada Coastei din centrul oraşului, unde unele dintre acestea locuiau de aproximativ 25 de ani.

 

Comunitatea nu a fost înştiinţată cu suficient timp inainte, nu a fost consultată şi nici o alternativă faţă de evacuare nu a fost explorată; romilor nu le-a fost data posibilitatea de a contesta decizia de evacuare. Patruzeci de familii au fost mutate în module noi de locuinţe situate la marginea oraşului, pe un deal deasupra unei vechi aşezări de romi, unde oamenii trăiesc in condiţii de locuire extrem de precare. Noile module de cazare sunt situate aproape de groapa de gunoi a oraşului şi de un fost depozit de deşeuri medicale. Fiecare modul este format din patru camere mici ocupate de familii diferite care împart toate o singură baie. Celor 16 familii care au rămas fără adăpost în urma evacuării forţate le-a fost permis sa-şi construiască baraci lângă noile clădiri, dar nu li s-a dat niciun contract care să ofere o anumită siguranţă.

 

George, unul dintre romii evacuate a declarat către Amnesty International:

 

“Camera este foarte mică; apa din exterior intră prin pereţi. Este foarte rău, e un coşmar … De câte ori fiica mea de 16 ani trebuie să se schimbe, eu trebuie să ies din cameră. Acesta nu este un loc unde să stai cu o familie … Lângă mine, o familie de 13 persoane, incluzand 11 copii, locuieşte într-o singură cameră … Este foarte rău ”.

 

Cea mai apropiată staţie de autobuz este la aproximativ 3 km distanţă, ceea ce face dificil accesul oamenilor la şcoala, locuri de munca sau medic.  Oamenii care au locuit în centrul oraşului, împreună cu restul populaţiei, au ajuns sa trăiască, în fapt, segregaţi.

 

“Romii nu sunt discriminati doar in ceea ce priveşte locuirea, nu li se face dreptate nici atunci când sunt nedreptăţiţi, având în vedere ca, de multe ori, ei nu au informaţiile şi resursele necesare,” a declarat Barbora Cernusakova.

 

“În plus, guvernul român nu a reuşit până acum să introducă un sistem eficient de tragere la răspundere a autorităţilor locale responsabile pentru încălcarea tratatelor privind drepturilor omului la care România este stat parte.”

 

Amnesty International a derulat campanii împreuna cu ONG-ul Romani CRISS, din Bucureşti, pentru a obţine remedii juste pentru comunitatea de romi care a fost evacuată forţat din centrul oraşului Miercurea-Ciuc in 2004 şi mutată de către autorităţile locale în locuinţe inadecvate lângă staţia de epurare la marginea oraşului. 

 

“Autorităţile locale şi guvernul României au ignorant in mod constant obligaţiile lor privind drepturile omului faţa de aceşti oameni care au fost trataţi ca nişte gunoaie şi care, timp de şapte ani, au trăit in condiţii inumane în urma acţiunilor autorităţilor locale. 

 

“Reforma legislaţiei propusa este o oportunitate pentru guvernul României să aducă cadrul juridic naţional în materie de locuire în conformitate cu standardele internaţionale şi regionale în domeniul drepturilor omului. Poate garanta de asemenea că fondurile obţinute de la bugetul naţional sau local sau de la UE nu vor fi folosite pentru proiecte de locuinţe care încalcă standardele internaţionale în domeniul drepturilor omului.”

 

 

Nota pentru editori

 

Acest raport face parte din Campania organizaţiei Amnesty International, intitulată Cer Demnitate, care vizează încălcările drepturilor omului ce determină şi agravează sărăcia. În cadrul campaniei, Amnesty International se axează pe încălcările drepturilor omului comise împotriva persoanelor care trăiesc în aşezări informale şi cartiere sărăcăcioase. Amnesty International face apel către toate guvernele să pună capăt evacuărilor forţate, să asigure tuturor acces egal la serviciile publice şi să promoveze participarea activă a persoanelor care trăiesc în aşezări informale şi cartiere sărăcăcioase în deciziile şi procesele care îi afectează.

 

Pentru mai multe informatii, va rugam contactati biroul de presa al Amnesty International in Londra, UK, telefon +44 207413 5566 sau email press@amnesty.org.

 

 

Published in: on 25 iunie 2011 at 1:26 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

SOCIETATEA CIVILĂ ÎMPOTRIVA DISCRIMINĂRILOR RASIALE. La Cluj

Dragi colegi,

 

vă scriu acest mesaj deoarece în trecut ați sprijinit cauza noastră (de ex: http://www.causes.com/causes/471269-against-roma-ghettoization-in-cluj-romania/about), petițiile și apelurile din 2010 și 2011 privind evacuările forțate și segregarea rezidențială din Cluj care au afectat și continuă să afecteze sute de familii din oraș, majoritatea compuse din persoane de etnie romă.

 

Grupul de Lucru al Organizațiilor Civice s-a constituit în ianuarie pentru a acționa împotriva acestor fenomene și practici ale autorităților locale clujene care conduc la ghetoizare, și pentru a găsi soluții în vederea facilitării accesului la locuire decentă pentru comunități marginale.

 

Ultima acțiune gLOC a fost organizarea unei vizite de lucru în Pata Rât (10 iunie), la care au participat oficiali ai EC, UNDP, Amnesty International, ERRC, OSI, reprezentanți ai mai multor ONGuri din țară, ai guvernului și vieții politice românești. Puteți citi raportul despre acest eveniment la adresa: http://gloc2011.files.wordpress.com/2011/06/raport_gloc_stocktaking_visit_iunie_2011.pdf

 

Oricât de promițătoare ar fi fost vizita aceasta în materie de planuri privind viitorul apropiat, între timp 120 de familii de pe strada Cantonului au fost citate la judecătorie, fiind pârâte de CFR Cluj, care revendică evacuarea lor fără somație și termen. Pentru a contribui la demersurile care își propun să oprească această evacuare forțată, membrii gLOC au pregătit o petiție pe care o puteți susține prin semnăturile voastre la adresa: http://www.petitieonline.ro/petitie-p60638048.html

 

Mulțumiri pentru sprijin, în numele gLOC,

 

Eniko Vincze

Published in: on 16 iunie 2011 at 6:03 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

PSEUDO-DEZBATERE FILOSOFICĂ. II. Eventual, Heidegger

Domnule Mladin,

Dvs. socotiți, pornind probabil de la o convingere personală – și nu doar de la reproducerea unui gând răspândit cu autoritate de mediile filosofice pe care, poate, le frecventați (dascăli, colegi, prieteni admirați ori prețuiți de dvs., mode intelectuale propagate persuasiv cu mijloacele unei edituri prestigioase) că „… gândirea târzie a lui Heidegger este una complexă și dificilă…”. Complexă și dificilă? Fără îndoială! Cum însă nu orice lucru dificil este important pentru viață și nu orice concepție filosofică este importantă în ordinea cunoașterii, de ce ne-ar deranja că Heidegger, ultimul în special, este dificil? Nu există, în filosofia universală, un consens asupra importanței gândirii heideggeriene. Probabil că, sub raportul recunoașterii, Karl Marx a fost mult mai recunoscut decât cel despre care vorbim, de vreme ce concepția lui a produs revoluții sociale, întorcând lumea pe dos și asigurând fundamentele ideatice ale unui sistem politic pentru mai multe zeci de ani. Există o sumedenie de oameni, destui dintre ei chiar printre filosofii acestei planete, care pot trăi netulburați, preocupându-se mai departe de câmpul lor de studii, fără grija lui Heidegger. Altminteri spus: de când, pentru cine și de ce a devenit Heidegger un popas obligatoriu, o stațiune a drumului necesară în chip, așa-zicând, legic? Sunt, nu doar personalități, ci orientări întregi filosofice, care se dispensează de formulările oraculare și încifrate ale autorului lui Sein und Zeit. Să nu pornim așadar de la eroarea unei recunoașteri universale a celui invocat cu mare emoție și studiat prin demersuri mari consumatoare de timp de către unii mai tineri sau mai puțin tineri gânditori din România (desigur, nu numai).

Dacă s-ar demonstra irefutabil că filosofia lui Heidegger asigură o cunoaștere de o valoare fără seamăn a existenței, ființei, ființării etc. și, eventual, dacă respectiva demonstrație ar avea consecințe practice de mare impact, apte să aducă un salt în modul de viață și cunoaștere al omenirii, aș fi, probabil, de acord cu dvs. că „…orice încercare suficient de încăpățânată și abilă filozofic în dorința ei de a înțelege ceva din această gândire (= heideggeriană, n.O.P.), care și-a lăsat amprenta pe mai toate domeniile importante ale științelor umane, este absolut bine-venită, mai ales atunci când este prima de acest fel și atunci când ea apare într-o limbă precum cea română”. Din păcate, nu cred că aveți dreptate, pariind pe faptul că Heidegger „și-a lăsat amprenta pe mai toate domeniile importante ale științelor umane”. Mi le-ați putea enumera? Nu sunt sigur că știu care sunt ele și, în orice caz, nu-mi vine în minte prin ce anume a modificat Heidegger discursul istoriografic, domeniul meu de referință. Dar psihologia? Sau geografia?

… Haideți să nu exagerăm prea tare importanța unui filosof care nu și-a prea încheiat gândul din lucrarea lui fundamentală, Sein und Zeit, promițând o parte secundă care nu a mai survenit. Îi va fi fost contextul istoric nefavorabil? De ce ne-am mira? La urma urmei, vorbim despre năruirea nazismului, în numele căruia dl. rector Heidegger conducea destinele unei universități interbelice importante. Foarte bine că s-a întâmplat așa, dacă prețul pentru a avea partea nescrisă (continuarea) lucrării pomenite ar fi fost continuarea epurărilor rasiale (Shoah și eliminarea țiganilor/ romilor), domnia Gestapo-ului și militarizarea Europei prin prezența armatelor celui de-al III-lea Reich în spațiul Europei.

Dați-mi, vă rog, dacă dvs. sunteți lămurit asupra lor, argumentele pentru care aporturile filosofiei lui Heidegger sunt atât de mari, încât merită să îi fie trecute cu vederea, oarecum, simpatiile naziste (exprimate, de acord, cu intensități diferite, în funcție de perioada la care ne referim). În caz că aceste argumente există, tentativele de „orice încercare … de a înțelege ceva din această gândire” se pot dovedi legitime.

Să nu ne pripim, prin urmare, cu aprecierea asiduităților dlui Mincă în preajma lui Heidegger până nu știm dacă este, realmente, un timp bine cheltuit.

Nu ignor posibilitatea ca unii dintre contemporani să spună: de vreme ce destui germani, japonezi, americani, francezi, pakistanezi, malgași, albanezi, sanmarinezi socotesc că Heidegger etalează o gândirea filosofică majoră, cu mare impact asupra prezentului și viitorului, de ce n-am crede și noi, românii, același lucru? Să ne… sincronizăm, așadar (visul de aur al lovinescianismului!). Îmi permit să atrag însă atenția că o asemenea trimitere se încadrează tot în tipul de argumentare prin recursul la autoritate (vezi Doamne, oricare dintre aceste popoare ar fi mai îndreptățit la o corectă judecată asupra valorii filosofului decât noi, românilor nemairămânându-le decât să se conformeze).

Pentru a nu lungi vorba prea mult, aș vrea să înțeleg mai bine ce anume doriți să spuneți cu formularea „mai ales atunci când … prima (= cercetare, n. O.P.) de acest fel … apare într-o limbă precum cea română”. Ce va fi fiind cu limba română? Este ea nemulțumitoare în vreun fel? În care anume? Doar în raport cu cuvintele compuse, inventate sau derivate de Heidegger? Să ne dăm demisia din română din această cauză? Sau să încercăm precum domnii Liiceanu, Kleininger și cei care le-au urmat – dl. Mincă printre domniile lor – să inventăm noțiuni și combinații de noțiuni pentru necesități conceptuale heideggeriene în idiomul nostru național? Aș aprecia niște precizări suplimentare la acest punct.

AMARE PHRALA/ FRAȚII NOȘTRI: Manifestație stradală, Cluj, 19.01.2011

COMUNICAT DE PRESĂ

 

18.01.2011, Cluj

 

 

În data de 19 ianuarie 2011, de la ora 14.00, în organizarea Asociaţiei Amare Prhala şi a altor organizaţii civice rome şi ne-rome va avea loc o manifestaţie în Piaţa „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Participanţii îşi vor exprima dezacordul cu privire la proiectul Primăriei Cluj-Napoca „Locuinţele sociale din Pata-Rât” şi solicitarea de a fi primiţi prin reprezentanţii lor la o întâlnire cu autorităţile locale.

Atragem atenţia că proiectul „Locuinţele sociale din Pata-Rât” conduce la segregare rezidenţială şi la constituirea unui ghetto stigmatizat. Amplasarea locuinţelor lângă groapa de gunoi a oraşului şi depozitul de deşeuri chimice a unei fabrici de medicamente afectează grav sănătatea persoanelor. Distanţa faţă de oraş şi inadecvarea mijloacelor de transport în comun îngreunează accesul la educaţie, locuri de muncă şi servicii publice. Demnitatea umană a persoanelor mutate a fost lezată.

Manifestarea exprimă revendicarea locuitorilor deja mutaţi în Pata Rât şi a altor familii vizate pentru relocare de a primi locuinţe decente în oraş.

Manifestarea decurge sub sloganul: „Sunt rom şi vreau să trăiesc în demnitate” în spiritul Apelului pentru solidaritate şi acţiune împotriva proiectului primăriei „locuinţe sociale” în Pata Rât semnat până în momentul de faţă de 160 de reprezentaţi ai organizaţiilor civiche şi de personalităţi de seamă din România şi străinătate. Apelul este ataşat acestui Comunicat, fiind accesibil pe http://femrom.ro/atitudinecivica.html.

Published in: on 18 ianuarie 2011 at 8:48 pm  Comments (4)  
Tags: , , , ,