ANDREI OIŞTEANU: Adevărul despre narcotice la români

 Anunţată prin mai multe capitole publicate în serial, în decursul ultimilor ani, în revista 22, cartea despre narcotice a antropologului, universitarului şi publicistului Andrei Oişteanu apare, în sfârşit, punând la punct ifosele de domnişoară ale României în raport cu problema drogurilor şi a drogării. Nu suntem nici pe departe atât de nevinovaţi şi de pudibonzi în materie pe cât s-a pretins şi se mai pretinde. Nici copierea manierei americane de a eufemiza problematicile – adoptându-se, de pildă, expresia de „plante etnobotanice” – nu este de digerat fără o privire lucidă. Iată măcar două motive pentru a saluta demersul ştiinţific al autorului şi de a-l considera binevenit (O.P.).

1500 SCRIITORI ROMÂNI CLASICI ŞI CONTEMPORANI

1500 SCRIITORI ROMÂNI CLASICI ŞI CONTEMPORANI – un dicţionar biobibliografic esenţial,

carte cu 1500 de prezentări de autori şi 1700 de imagini (fotografii personale şi de grup, case memoriale, semnături, planşe color, în condiţii grafice deosebite). Pe lângă scriitorii clasici, am cuprins un numar impresionant de autori ai zilelor noastre din filialele Uniunii Scriitorilor (şi nu numai), între care şi dumneavoastră. Mai figurează scriitori din Republica Moldova , Cernăuţi, Voivodina , Israel , diaspora românească. Dicţionarul însumează 550 de pagini şi este realizat de scriitorul Boris Crăciun, membru al Uniunii Scriitorilor din România .

Cum puteţi intra în posesia Dicţionarului de la Iaşi? Comenzile, care vor fi onorate cu promptitudine în sistem ramburs, prin posta, se pot face prin:

1) e-mail: portile_orientului@yahoo.com, librarie@carte-scolara.ro

2) telefon (fax, cu robot) 0232/239393, telefoane mobile 0745/529135, 0744/237156;

3) scrisori, pe adresa: Editura Porţile Orientului, Iaşi, str. Carpati nr. 10, bl. 912, ap. 2, Oficiul Postal Iaşi 12, C.P. 2702.

Preţul unui dictionar este de 100 lei şi cuprinde taxele postale şi TVA-ul.

La o comandă ramburs de 3 volume achitate (deci 300 lei), veţi primi 4 exemplare. Preţul pentru comenzi mai mari se negociază telefonic.

Editura noastra pregăteşte în prezent un nou volum: DICŢIONARUL CUPRINZĂTOR AL SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI, rugându-vă pe această cale să ne trimiteţi un curriculum vitae detaliat, cu numeroase amănunte biografice, referinţe critice, fotografii personale şi de grup, chiar şi cărţi reprezentative, pentru a realiza un portret de autor dens şi exact în noul nostru dicţionar de actualitate literară.

Vă rugăm să îi anunţaţi pe colegii dvs. care doresc să achiziţioneze volumul să ne contacteze.

Cu stima,

Crăciun Boris

9. Arcanele unei pagini de istoriografie medievală

Întrebarea căreia se cuvine să i se răspundă este ce căpetenie germană a luptat cu maghiarii, în componenţa oştirii cărora să fi fost şi români, şi când anume? Răspunsul se află în confruntarea dintre Ungaria şi Imperiul Roman de neam Germanic pentru stăpânirea asupra Stiriei.

Este de crezut că autorul Gestei lui Roman şi Vlahata menţionează atât de ceţos faptele pentru că le preia din cronici mai vechi prin intermediul unui izvor – astăzi pierdut sau neidentificat – care el însuşi le interpretase, distorsionându-le, într-o primă instanţă. Din câte se cunosc astăzi, relatările despre evenimentele menţionate provin dintr-o scrisoare a lui Ottokar al II-lea Přemysl din 1260 adresată papei Alexandru al IV-lea privitoare la lupta de la Kroissenbrunn. Această scrisoare putea fi cunoscută la sfârşitul sec. al XIV-lea, în mediile literate latine, prin intermediul Chronicon Joannis Marignol, al cărei autor era un italian ce îndeplinea misiunea de cronicar de curte al lui Carol al IV-lea. Ea a fost reprodusă şi în Chronicon Przibiconis de Tradenina (Chronicon Pulkavae), scrisă în sec. al XIV-lea de Pulkava, istoric de curte al lui Carol al IV-lea de Luxenburg, inspirându-se, ca şi Marignol, din cel de-al doilea continuator al cronicarului Cosma din sec. al XII-lea. Pulkava îi pomeneşte, totuşi, după cum precizează Mihail P. Dan – urmând informaţiile din P. Gel. Dobner – numai pe maghiari şi cumani. Revenind însă ceva mai încolo, el scrie pe larg: Ottokar “adversus regem Passe [Russiae – după Dobner] et filios ejus et ceteros Ruthenos ac Thartaros, qui eidem in auxilium venerant Boleslaum Cracoviensem et Loczkonem [Laczkonem – după Dobner] juvenes Lansacie [= Lautsaciae, Dobner] duces et innumeram multitudinem inhumanorum hominum, Cumanorum, Ungarorum et diversorum Sclavorum, Siculorum, quoque et Valachorum [subl. O. P.], Bezzeninorum (= Bezzerminorum, M. P. Dan) et Izmahelitarum scismaticorum, etiam utpote Grecorum, Bulgarorum, Rassiensium et Bosniensium [= Bosnensium, Dobner] hereticorum auctore Deo gessimus [belum]” .

Este clar însă că informaţia vagă, fantastă şi expeditivă din Gesta lui Roman şi Vlahata nu are la bază folosirea directă a vreunuia dintre cele două izvoare citate aici şi care, ambele, menţionau prezenţa românească în armata regelui Ungariei. Ea pare mai degrabă receptarea distorsionată şi reinterpretată a informaţiei că românii au luat parte la confruntarea dintre maghiari şi “craiul nemţilor”. La autorul Gestei lui Roman şi Vlahata, s-a văzut, acesta din urmă devine craiul Neimat şi este confundat cu hanul tătarilor invadatori, printr-o contragere ilicită şi o totală confuzie istorică. Chiar şi astfel însă retrasarea drumului făcut de informaţia istorică intrată în Gesta lui Roman şi Vlahata poate fi utilă, întrucât dezvăluie nu doar un fundal evenimenţial cât se poate de real, ci şi căile pe care le-a urmat cunoaşterea istorică a faptelor şi reinterpretarea lor partizană ce are, totuşi, la bază, efortul unei lărgiri a orizontului cunoaşterii istorice propriu autorului anonim din sec. al XIV-lea.

Recapitulând succint, anonimul Gestei lui Roman şi Vlahata a avut la dispoziţie un izvor ce păstra amintirea vagă a evenimentelor consemnate în izvoarele latine aduse mai sus în discuţie ori în altele asemenea acestora, rămase însă necunoscute.