BREAKING NEWS! Presa suedeză îl declară pe scriitorul Norman Manea demn de Premiul Nobel

Romanul Întoarcerea huliganului, primul titlu de Norman Manea tradus în limba suedeză, a fost întâmpinat încă din primele zile de la apariţie cu recenzii entuziaste în principalele cotidiene naţionale şi locale din Suedia. Criticii suedezi au punctat ”virtuozitatea” (Svenska Dagbladet), ”măiestria” (Göteborgs-Posten) şi ”complexitatea” (Aftonbladet) romanului, ”o capodoperă” (Nerikes Allehanda) care îi dă scriitorului român şanse să acceadăla Premiul Nobel pentru Literatură (Tidningen Kulturen, Dagens Nyheter, Borås Tidning).

Mai multe publicaţii se declară surprinse de apariţia târzie a lui Norman Manea pe piaţa suedeză de carte, lăudând totodată iniţiativa 2244. Editura suedeză 2244 a fost înfiinţată în 2011, sub umbrela grupului editorial Bonniers, şi este specializată în literaturile din jurul Mării Negre. Editura pregăteşte deja publicarea unui al doilea volum de Norman Manea, romanul Vizuina. Volumul Întoarcerea huliganului a fost tradus în limba suedeză de Lars-Inge Nilsson şiDan Shafran – o traducere ”bogată în nuanţe” (Sydsvenskan), “realizată cu minuţiozitate” (Borås Tidning).

Persoană de contact: Dan Shafran- dan.shafran@rkis.se / 0046 736 426 363

Extrase din presa suedeză:

 

Svenska Dagbladet: ”Stilul lui Manea este caracterizat de o virtuozitate a suferinţei şi de o ironie pe care o asociez de obicei cu literatura Europei de Est. Autorul este măcinat de introspecţie, grotescul nu este niciodată departe, spaţiile şi chipurile descrise abia dacă maschează deşertul absurdităţii. (…) Întoarcerea huliganului este o carte curajoasă şi stimulatoare, cu un relief puternic şi cu trimiteri literare subtile la Shakespeare, Ovidiu, Kafka, Proust, Cioran şi mulţi alţii.”

Aftonbladet: ”Deşi nu cuprinde elemente de ficţiune, Întoarcerea huliganului este un roman în adevăratul sens al cuvântului. Ţelul lui Manea nu este neapărat acela de a reda amintiri şi întâmplări, ci de a găsi o formă şi un limbaj care să cuprindă complexitatea experienţelor pe care le poartă în spate: un început de copilărie traumatic, în lagărul de deportare, tinereţea falsificată de aderarea la cravata roşie de pionier şi de trădarea unor prieteni deveniţi inamici ai partidului, viaţa adultă trăită într-o societate şi o limbă din ce în ce mai corupte, urmată de încercarea de a renaşte într-o nouă ţară. În cele din urmă, toate acestea îi sunt rearuncate în faţă atunci când revine în patrie. „Complex” este un cuvânt prea palid pentru a descrie materialul de viaţă pe care Manea încearcă să-l transforme în roman. (…) Cu anii, Manea a primit diverse distincţii şi onoruri ca scriitor; şi totuşi, continuăm să percepem la el acea suferinţă şi acel gol pe care Daniel Libeskind l-a exprimat atât de genial în încăperea exilului dela Muzeul Iudaismului din Berlin.”

Dagens Nyheter: ”Tonul intelectual-elegiac este cu siguranţă unul firesc pentru subiectul tratat de Manea, ceea ce surpride fiind forma bogată: faptul că senzaţia de gol este exprimată în atât de multe cuvinte, prin fraze atât de complexe şi printr-un colaj de stiluri. Memoriile acestea au fost recompensate cu premii în mai multe ţări, iar numele lui Norman Manea este vehiculat uneori în contextul Premiului Nobel. Pot sa înţeleg acest lucru, pentru că scrie ca şi cum ar vrea să ne protejeze de toate promisiunile mincinoase ale istoriei.”

Sydsvenskan: ”Anumiţi scriitori par să incarneze un întreg secol de istorie zbuciumată. Aşa este scriitorul evreu de limbă germană Paul Celan, precum şi Imre Kertész, Elie Wiesel sau Nelly Sachs. Fiecare dintre ei a descris felul în care istoria secolului XX le-a zdrobit universul. Acestor nume li se adaugă acum Norman Manea, care, fiind evreu, s-a aflat în mijlocul furtunii pornite în Europa Centrală în anii 40: a trăit deportările, lagărele de concentrare şi dictatura comunistă. Opera lui pătrunde acum şi în suedeză, prin Întoarcerea huliganului, o poveste autobiografică, cu o construcţie literară complexă, apărută în traducerea bogată în nuanţe a luiDan Shafran şi Lars-Inge Nilsson.

Expressen: ”Manea a debutat în 1969 şi se vede că, asemenea altor scriitori din Estul Europei, precum Milan Kundera sau György Konrád, şi-a şlefuit stilul în funcţie de ce ştia că are sau nu are voie să scrie. Construcţiile sintactice sunt sinuoase, bogate în imagini şi trimiteri pe care cenzorul să nu le poată descifra, presărate cu asocieri neaşteptate pe care doar iniţiaţii le pot înţelege. Deşi în prezent scrie în libertate, Manea pare a fi făcut o artă din această fostă necesitate, devenind una cu stilul său. Dacă limba materna este singura lui patrie, stilul îi este carte de identitate.“

Tidningen Kulturen: ”Un scriitor de care se va vorbi probabil din ce în ce mai mult în Suedia este românul Norman Manea. Prin volumul de memorii cu construcţie romanescă Întoarcerea huliganului, şansele lui de a primi în următorii ani Premiul Nobel pentru Literatură din partea Majestăţii Sale Regele au crescut fără îndoială exponenţial. În ansamblu, descrierea societăţii româneşti, cu absurdităţile ei, precum şi descrierea propriei ambivalenţe se ridică la un nivel artistic care nu poate decât să ne bucure.”

Nerikes Allehanda:Întoarcerea huliganului este în multe privinţe o capodoperă, nuanţată şi profundă. Ne vorbeşte despre România şi despre un naţionalism pentru noi, suedezii, de neînţeles, ne vorbeşte despre destine tragice, despre politică, literatură, scriitori şi filosofie. Dar, mai presus de toate, ne vorbeşte despre importanţa limbii în supravieţuirea individului.”

Göteborgs-Posten: “Romanul este plin de pasaje dureroase, de momente frumoase şi irevocabile, de suferinţe labirintice ale conştiinţei. Meritul lui Manea este acela de a ne arăta ca răul îşi schimbă permanent chipul. Noi, oamenii, avem o tendinţă de a-l fixa în timp, poate pentru a-i rezista mai uşor.” (…) “un stil plin de măiestrie”

Borås Tidning: „Este cel puţin straniu că Norman Manea nu a fost tradus în suedeză până acum, când a apărut în traducere volumul său de memorii, Întoarcerea huliganului. Este cel mai tradus dintre toţi scriitorii contemporani de limbă română, textele lui sunt considerate a fi printre cele mai perspicace descrieri ale vieţii sub dictatură şi în exil, iar numele îi este vehiculat, nu rareori, în contextul Premiului Nobel pentru Literatură. Acum este însă, în sfârşit, aici, prin intermediul voluminoaselor sale memorii, într-o traducere realizată cu minuţiozitate de Lars-Inge Nilsson şi Dan Shafran.”

Norrköpings Tidningar: ”Manea pendulează cu talent între fenomenele exterioare şi cele interioare, în pasaje când onirice, când realiste. Ambivalenţa, sentimentul de a nu aparţine nicăieri, imposibilitatea de a-şi asuma un crez religios sau o apartenenţă politică, da – toată această derută, care este eternul însoţitor al imigrantului, este descrisă cu acuitate şi exigenţă sufletească.”

Blogul scriitorului Thomas Nydahl: “Este firesc să-ţi extragi din când în când seva din literatura română. (…) Noua mea cunoştinţă este Norman Manea, al cărui roman Întoarcerea huliganului este publicat acum de editura 2244, în traducerea lui Lars-Inge Nilsson şi Dan Shafran. Nu ţi se întâmplă des să cazi în aşa un puţ de cuvinte, vise, coşmaruri şi amintiri, narate febril şi cu o forţă aproape explozivă. Eu, cel puţin, n-am citit niciodată ceva asemănător.”

Din goana trasului cu ochiul: Heidegger la noi acasă

Nici n-a venit bine decembrie că ne-am și trezit prin librării cu noi traduceri heideggeriene. Este vorba despre texte fundamentale fără care poporul și cultura noastră nu ar putea supraviețui, cu drepturi egale, în republica veșnicei filosofii (dacă există așa ceva!). E și pentru ageamii precum subsemnatul un prilej de mândrie patriotică să poată da nas în nas cu ifosele firoscoase ale magistrului neamț, întors pre rumânie de adulatorii săi loco.

Întrebarea filosoficească de bază rămâne, și de această dată, „De ce este de fapt ființare și nu, mai curând, nimic?”

Pricep grija lui M.H. de a distinge între ființă, ființare, fiind, existență, strarea-de-a-fi, în-ființare ș.a.m.d. Totuși, însă: să stea adevărul filosofic și secretul filosofiei în jucărele de limbaj? Merg, mai degrabă, pe mâna lui Ludwig Wittgenstein: „Fiecare propoziție care are un sens are un sens COMPLET, iar ea este o imagine a realității în așa fel încât ceea ce nu este încă spus în cuprinsul ei nu poate pur și simplu aparține sensului ei. (…) Dacă o propoziție ne spune ceva, atunci ea trebuie, așa cum este ea, să fie o imagine a realității, și anume una completă”.  

Oricum, vine vremea sărbătorilor și – deși nu i-am neglijat deloc, orice s-ar crede, pe prietenii mei din Grupul HAH (ba din contră: am dat curs rugăminții lor imperative, trecând de pe blog în spațiul public și scriind despre ei în serial, vreme de luni în șir, în prestigioasa revistă Timpul, din Iași) -, le ofer un cadou de sărbători, ca dovadă că lecția de ridicol a lui Heidegger poate fi urmată și prin traduceri mai fidele decât traducerile fidele, măcar în măsura în care spiritul limbii este siluit cu duioșie, de acasă.

Propun deci, tuturor pasionaților de turbulențe filologico-filosofice, câteva conjugări la prezentul absolut, continuu și dezistoricizat, ale verbelor conexe Ființării, Ființei, Existenței, Fiindului ș.a.m.d.

A FIIRE: eu fiireș, tu fiireși, el/ ea fiirează, noi fiirăm, voi fiireți, ei/ ele fiirează;

A FIIND: eu fiind, tu fiinzi, el/ ea fiindă, noi fiindăm, voi fiindați, ei/ ele fiindează;

A FIINDA: eu fiindez, tu fiindezi, el/ea fiindează, noi fiindenăm, voi fiindenați, ei/ ele fiindenează;

A FIINȚARE: eu ființerez, tu ființerezi, el/ ea ființerează, noi ființerăm, voi ființerați, ei/ ele ființerează

A FIINȚÂND: eu ființândez, tu ființândezi, el/ ea ființândează, noi ființândăm, voi ființândați, ei/ ele ființândează

A FOSTA: eu fostez, tu fostezi, el/ ea fostează, noi fostăm, voi fostați, ei/ ele fostează;

A ESTERE: eu estez, tu estezi, el/ ea estează, noi estăm, voi estați, ei/ ele estează

Desigur, limba nostră glosează – și fără noi (aviz, cu un drum, și guguștiucului Al.Ciolan) – pe tema dată, ceea ce Constantin Noica nu ignora (dar nici nu – foarte – îndrăznea, făcând concesii orizontului de așteptare plebeu). Grupul HAH și liderul său, dl. Gabriel Liiceanu nu mai au însă de ce se formaliza, căci cenzurile au căzut între timp iar bunul simț nu mai folosește nici măcar drept paradox, vorba lui Al. Crăifăleanu.

Rămâneți dară cu bine, sfânte firi vizionare, limba română să vă îngăduie și pe mai departe cu umorul ei dintotdeauna!

 

imagine de Alexandru PECICAN fără nicio legătură cu vreo realitate

Lansare de carte: Ion MUREȘAN & Alexandru VLAD la Cluj

 Book Corner Librarium

 organizează o dublă lansare de carte:

  Alexandru VLAD: Ploile amare (roman)

 Ion MUREȘAN: Cartea alcool (poezie)

  marți 13 decembrie 2011, orele 18

 pe str. Eroilor nr. 15, în Cluj,

 avându-i ca invitați pe: Ion POP, Victor CUBLEȘAN, Alex GOLDIȘ și Ștefan MANASIA

Eveniment de excepție cu doi dintre cei mai importanți autori români actuali!

LITERATURĂ ROMÂNĂ VECHE PE INTERNET

Accesul la izvoarele narative necesare cunoașterii literaturii române vechi s-a democratizat mult odată cu accesul liber la resursele virtuale. Cum cei pasionați sau obligați prin natura studiilor lor să caute să se orienteze în largul „continentului scufundat” al literaturii noastre nu au întotdeauna posibilitatea de a împrumuta cărțile dorite de la bibliotecă sau de a le achiziționa pentru propria lor posesie, indic mai jos câteva situri unde pot găsi ceea ce caută (O.P.).

Proză istoriografică:

Mihail KOGĂLNICEANU, „Prefață la Cronicile României sau Letopisețele Moldaviei și Valahiei:

http://ro.wikisource.org/wiki/Prefa%C8%9B%C4%83_la_Cronicile_Rom%C3%A2niei_sau_Letopise%C8%9Bele_Moldaviei_%C8%99i_Valahiei

Simion Dascălul & Grigore URECHE, Letopisețul Țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara…:

http://ro.wikisource.org/wiki/Letopise%C8%9Bul_%C8%9B%C4%83r%C3%A2i_Moldovei,_de_c%C3%A2nd_s-au_desc%C4%83lecat_%C8%9Bara 

Miron COSTIN, Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron-Vodă încoace…:

http://www.referat-e.ro/carte-Miron_Costin_Letopisetul_Tarii_Moldovei-26.html

Miron COSTIN: De neamul moldovenilor: http://ro.wikisource.org/wiki/De_neamul_moldovenilor

Dimitrie CANTEMIR: Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor: http://www.if.asm.md/biblioteca/hronicul_vechimei_a_romano_moldo_vlahilor_vol_I.pdf

I.C. Chițimia & Stela TOMA, Cretomație de literatură română veche: http://www.archive.org/stream/CrestomatieDeLiteraturaRomanaVechevol.2#page/n1/mode/2up

Radu Popescu, Istoriile domnilor Țărâi Românești: (fragment) http://ro.wikisource.org/wiki/Istoriile_domnilor_%C8%9A%C4%83r%C3%AEi_Rum%C3%AEne%C8%99ti

 

Istoriografie versificată:

Radu Greceanu: Poveste de jale și pre scurt asupra nedreptei morți a preacinstitului Costandin Cantacuzino, marelui postialnic al Țării Rumânești: http://ro.wikisource.org/wiki/POVESTE_DE_JALE_%C8%98I_PRE_SCURT_asupra_nedreptei_mor%C8%9Bi_a_preacinstitului_Costandin_Cantacuzino,_marelui_postialnic_al_%C8%9A%C4%83rii_Rom%C3%A2ne%C8%99ti 

 

Cărți populare: 

Floarea darurilor. Sindipa (ed. Alexandra Moraru, Magdalena Georgescu) http://www.archive.org/details/CartiPopulareRomanesti.FloareaDarurilor.Sindipavol.1

Cele două volume ale Crestomației de Literatură Română Veche, apărute la editura Dacia în 1984 și 1989, și de trei volume din Cărțile populare (Ed. Minerva, 1996, 1997, 1999), cuprinzând următoarele cărți: Floarea darurilor, Sindipa, Fiziologul, Archirie și Anadan, Călătoria lui Zosim și Bertoldo pot fi consultate pe blog, la adresa: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/04/18/cinci-car%C8%9Bi-de-literatura-romana-medievala-pentru-download/

Dan GULEA: Joyce, ghid de conversaţie (5): Limbajul creează omul (II)

Maiestatea lui Joyce face deopotrivă un poem şi o poveste, un poem, pentru că Finnegans Wake poate fi citit de oriunde, în mic, pentru a aluneca pe multiglosele sale, poate fi citit în mare, ca o serie de poveşti, deopotrivă locale, particulare şi universale: Here Comes Everybody, prescurtat HCE, leitmotiv al romanului, care se adresează mai ales cititorului.

Un traducător în română al acestui roman identifică şi nişte cuvinte în limba română în originalul Finnegans Wake. Cu cercurile româneşti din străinătate, din Paris, fie numai prin Brâncuşi, Joyce luase cunoştinţă, astfel încît Laurent Milesi[1] face următoarele precizări, colaţionînd textul romanului cu carnetele lui Joyce:

  • în 54.15-17, Joyce scrie: „Batiste (…) ismeme de bumbac e meias de portocallie“
  • în 114.4 e menţionat numele de Bukarahast
  • în 484.29, un personaj vorbeşte de asemenea „poliglosînd“: „Aye vouchu to romanescu“

Apoi, în Carnetele sale, Joyce face nişte notaţii despre articolul enclitic, specific limbii române, observaţii pe care nu le foloseşte în roman, mai departe; o probă doar că era interesat de poliglosii, de diferite experienţe lingvistice. E drept că româna din Finnegans Wake este mai degrabă aproximativă, şi Milesi scoate în evidenţă asemănările românei cu italiana, o cale de intrare în acest poliglosism joycian, de unde vorbitorul de română poate recunoaşte nişte sufixe sau nişte foneme aproximative, dar suficient de credibile, ca şi demonstraţia lui Milesi, pentru ca româna „să existe“ în Finnegans Wake.

În traducere, mai întîi, rîurile irlandeze, vest-europene, sînt înlocuite cu nume din geografia est-europeană; în al doilea rînd, referinţele culturale suferă o translare identică: în loc de Dante, vom avea trimiteri la opera eminesciană; în fine, din punct de vedere lingvistic, noul idiom al românei joyciene este compus din pluricronia slav vechi-francez. Iar traducerea poate suna astfel:

„Ah, era însă baba ciudată, oricum, Anna Livia, picioruşe de păpuşe! Şi segur era şi el ciodetul ghiduş, Dragul Dumpling Djegos, adoptatăl cîrpaci al fiilaylor şi fetişcanelor. Naşă şi nas, la toţi le sîntem urnaşi.*  Navea el şapte dame care să-l muierească? Şi fiecare dam avea şapte cîrje. Şi fiecare cîrjă avea şapte tonuri. Şi fiecare ton avea un criş** diferind. Spumă pentru mine şi supă pentru tine şi socoteala medicului pentru Joe John. Befor! Bifur! Îşi mărita iarmaroacele, la ieftină înghesoială, ştiu eu, ca oricare Hîdolatru? Catolic Etrusc, în birnele lor gălbui lămîi trondofirii şi nelbele lor indiene turchise. Dar la sîn milhai*** cine era soaţa? Cîndva tot ce era era frumos. Tys Elvenland! Să trăieşti cît tempul timpuriller şi la mulţi ani fericiţi. La fen din nou. Ordovico sau viricordo. Anna era, Livia e, Plurabella va fi. Adunărea nordacilor s-a sprelocrat ca Dunav la sudici, dar cît de mulţi pluratori făcea fiecine în persoană? Latineşte-mi asta, învăţate-mi de la trinity, din sanscreza ta în eriana nestră!“[2]

* rîul Nass; germ. naβ, ud; rîul Urna, în Rusia

** fr.cri, strigăt; onomatopee; rîurile Crişului

*** sîn, subst.; engl., milk.

Milesi operează mai multe tipuri de substituiri, pentru această traducere in progress; în ce măsură se mai păstrează sensul iniţial? Să fie virtualul cititor român (virtualul, pentru că o traducere completă încă nu există…) mai repede cugetător, mai repede înţelegător ale referirilor la Eminescu decît la cele danteşti?


[1] Laurent Milesi, A[nna] L[ivia] P[lurabelle] in Romanian, în Karen Lawrence (coord.), Transcultural Joyce, Cambridge University Press, 1998, p. 199-207.

[2] În engleză: „Ah, but she was the queer old skeowsha anyhow, Anna Livia, trinkettoes! And sure he was the quare old buntz too, Dear Dirty Dumpling, foostherfather of fingalls* and dotthergills**. Gammer and gaffer we’re all their gangsters. Hadn’t he seven dams to wive him? And every dam had her seven crutches. And every crutch had its seven hues.*** And each hue had a differing cry. Sudds for me and supper for you and the doctor’s bill for Joe John. Befor! Bifur! He married his markets, cheap by foul****, I know, like any Etrurian Catholic Heathen, in their pinky limony creamy birnies and their turkiss indienne mauves*****. But at milkidmass who was the spouse? Then all that was was fair. Tys Elvenland ! Teems of times and happy returns.****** The seim anew. Ordovico or viricordo.******** Anna was, Livia is, Plurabelle’s to be. Northmen’s thing made southfolk’s place but howmulty plurators made eachone in person? Latin me that, my trinity scholard, out of eure sanscreed********* into oure********** eryan!***********“

* Fingal, variantă pentru Fionn mac Cumhail, luptător legendar irlandez; ** Dother, drăcesc, în lb. galică; *** hue and cry: cerere publică, protest; hue: proprietate a culorilor, aşa cum se văd pe discul solar, de la roşu, la galben, verde, albastru; hue (despre văz); cry (despre auz): temă specifică pentru sinestezia (confuzia) văzului cu auzul; **** cheek by jowel: braţ la braţ ; ***** culorile curcubeului, în lumina de apus: pink, roşu; creamy, galben, turkiss (în daneză, în original), turcoaz, indienne, indigo, mauves, violet; ****** La mulţi ani! (Many happy returns); ******* rîul Seim, Rusia; din nou, acelaşi (the same anew, again); ******** viricordo: ricordo, corsi e ricorsi ale lui Vico; it. vi ricordo: îmi amintesc de tine, te cunosc; deal lîngă Dublin (Ordovician rocks); Giambattista Vico (1668-1744), autor al Principi di Scienza Nuova (1725), unde istoria are o teorie şi o desfăşurare ciclice: vîrsta teocraţiei (specifică epocii de piatră, unde vocea lui Dumnezeu, Tunetul, făcea legea), a eroilor (conflict dintre aristocraţi şi supuşii lor), a democraţiei (prezentul). Joyce, după unii comentatori, descrie şi o a patra vîrstă, a haosului; ********* Sanscrită; Sans, fr., fără; sans-creed; ********** rîul Our, din Belgia, Luxembourg şi Germania; *********** Aryan şi Eire-ian, Éire, numele galez al insulei Irlandei.

Cf. http://www.finnegansweb.com/wiki/index.php

CĂRŢILE MELE (26): Letopiseţul unguresc

Ovidiu Pecican

Letopiseţul unguresc. O scriere istorică din Ungaria angevină

monografie istorică

Cluj-Napoca, Ed. Tribuna, 2010, 190 p.

coperta: Alexandru Pecican

NOU! Cea mai recent apărută carte de istorie scrisă de autor. Elucidări în cultura maghiară medievală şi în raporturile dintre cultura dominantă, maghiară şi catolică, de expresie latină, pe de  o parte, şi cea română şi ortodoxă, de expresie slavonă, pe de alta. O nouă etapă în cunoaşterea culturilor Europei Centrale şi a raporturilor dintre ele.

Se poate comanda aici şi pe adresa revistei clujene de cultură Tribuna (vezi situl acesteia pentru adresa email).

CUPRINS

Capitolul I

O SCRIERE MAGHIARĂ DIN SEC. AL XIV-LEA

1. Consideraţii introductive

2. Contextul cultural medieval: cine şi de ce scria în slujba nobilimii din Transilvania, Banat şi Parţiu, în sec. al XIV-lea?

3.1. Lecturile nobililor români din Transilvania şi Maramureş

3.2. Biblioteci nobiliare româneşti în Maramureşul medieval?

4. Contextul cultural medieval: argumentări istorice cu scop politic

5. Istoriografie oficială şi discursuri istorice alternative în Ungaria medievală

Capitolul II

ÎNTRE ISTORIE, HAGIOGRAFIE ŞI IDEOLOGIE POLITICĂ

6. O cronică maghiară dispărută

7. Letopiseţul unguresc şi Gesta lui Roman şi Vlahata

8. Un izvor narativ românesc al Letopiseţului unguresc: Legenda Originii Maramureşenilor (LOM)

9.1. Contextul istoric în care a fost conceput Letopiseţul Unguresc

9.2. Carol Robert şi Banatul

9.3. Ludovic de Anjou şi reconfirmarea Bulei de Aur (1351)

9.4. Frământări maramureşene: 1352 – 1364

9.5. Un răspuns maghiar la frământările româneşti: Letopiseţul unguresc

Capitolul III

RECURSUL LA DOCUMENT

10. Cauzele imediate ale disputei cu privire la statutul nobililor români din Maramureş

11. Mai multe feluri de „slugi crăieşti”

12. Regele Ladislau, Ludovic de Anjou şi înnobilările de români

13. Provocarea noii legi referitoare la moştenire (1351)

14. Context istoric: cruciada antischismatică în 1356 – 1357 şi tulburările din Moldova anului 1360

15. LOM şi unele înnobilări maramureşene în primele luni ale anului 1360

16. LU şi alte înnobilări maramureşene din 1365

17. Pregătiri de campanie contra Ţării Româneşti

18. Pericolul destrămării statului la răsărit şi sensul unor măsuri politice angevine

Capitolul IV

POSIBILI INSPIRATORI AI LU

19. Magnaţi de la curtea lui Ludovic de Anjou

20.1. Letopiseţul unguresc, biserica romano-catolică din Oradea şi slujitorii ei

20.2. Episcopul Dumitru al Oradiei (1345 – 1372)

20.3. Alţi prelaţi orădeni

Capitolul V

LU ŞI ISTORIOGRAFIA MAGHIARĂ MEDIEVALĂ

20. Contextul istoriografic maghiar medieval: altă tradiţie despre trecut?

21. Opere diverse, dar elemente comune şi atmosferă culturală unitară la capitlul orădean (1282 – 1376)

22. Simon de Keza, “latinii”, “romanii” şi “iobagii castrelor”

23. Statutele capitlului orădean şi lupta cu tătarii în vremea regelui Ladislau

24. Capitlul orădean şi producţia sa istoriografică (secolele al XIII-lea şi al XIV-lea)

Capitolul VI

MEDIUL COMITATENS MARAMUREŞEAN

25.1. Comitele de Maramureş, Benedict Himfy (ante aprilie 1361 – post mai 1362)

25.2. Magistrul Simion, fiul lui Mauriţiu (post 11 septembrie 1363 – ante 20 iunie 1366; după 20 iunie 1366 – post 5 august 1368)

25.3. Nicolae, fiul lui Ştefan (iunie 1366 – ante 5 august 1368)

26. Ocazii: adunările nobiliare

Capitolul VII

TEME ŞI MOTIVE COMUNE CU ALTE SCRIERI

27. Un scenariu similar: originea saşilor

28. Similitudini cu naraţiunile defăimătoare despre români

29. La originea GRV: maghiarii şi bulgarii

30. O legendă bulgărească despre originea vlahilor

31. Pe urmele prototipului Letopiseţului unguresc

32. Marco Bandini şi Letopiseţul unguresc

33.1. Vânătoarea celor trei fraţi şi întemeierea unui stat la răsărit de Carpaţi

33.2. Moartea căţelei Molda, numirea râului cu numele ei şi preluarea de către stat a acestui nume

33.3. Colonizarea Moldovei de către Flaccus, comandantul roman

33.4. Numele poporului care are la origine numele întemeietorului legendar al statului, Vol[o]cha

33.5. Originea românilor din răufăcătorii romani şi tunsoarea lor specifică

33.6. Dragoş vodă şi vânătoarea lui

33.7. Raportul dintre relatarea lui Marco Bandini şi LU

34. Când a fost scris Letopiseţul unguresc?

35. Mai târziu?

ANEXE

DOSARUL LETOPISEŢULUI UNGURESC

I. Letopiseţul unguresc

II. Cronicari polonezi (Martin Bielski, Joachim Bielski, Maciej Stryikowski);

III. Gesta lui Roman şi Vlahata

IV. Anton Verancsics (Verantio)

V. Marco Bandini

Cronologie

 

http://www.ifilosofie.ro/2010/05/letopisetul-unguresc-ovidiu-pecican-lansare-de-carte/

http://www.ziuadecj.ro/cultura/puscariasii-romei-stramosii-nostri–4707.html

Cronica lui Ioan Pop-Curșeu publicată în revista Steaua, an. LXI, nr. 6 (740), iunie 2010, pp. 45, 49:

http://www.revisteaua.ro/core/numere/2010/Steaua%206%202010.pdf

DEZBATERE: Sfârşitul, agonia sau resurecţia multiculturalismului?

MULTICULTURALISM = PREA MULTĂ CULTURĂ?

 

Casa Tranzit, Cluj, str. Bariţiu nr. 16., sâmbătă, 20 martie 2010, orele 17:00

 

PROGRAM:

  1. MASĂ ROTUNDĂ

în limba română şi maghiară cu traducere simultană la cască în maghiară şi română

 

MODERATOR: Kozák Gyula (antropolog, ISPMN)

 

PARTICIPANŢI

Tiberiu Bucşa (arhitect, SKBD), Fosztó László (antropolog, ISPMN), Kelemen Kinga (manager cultural, GroundFloor Group), Kozma Zsolt (arhitect, FKM), Könczei Csilla (antropolog, UBB, Cluj, Facultatea de Litere), Eugen Pănescu (arhitect, Planwerk), Ovidiu Pecican (antropolog, UBB, Cluj, Facultatea de Studii Europene), Szakács István (manager cultural, Fabrica de Pensule), Szilágyi Júlia (scriitor, critic literar), Vincze Enikő (antropolog, UBB, Cluj, Facultatea de Studii Europene) 

 

2.      EXPOZIŢIE: PATRIMONIU ALTERAT

din fotografiile – arh. Pop Virgil, profesor al Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism, UTCN.

Expozitia Patrimoniu alterat reprezintă un semnal tras asupra neglijentei faţă de patrimoniu, compromiterea siluetei centrului istoric şi a demolărilor ilegale din Cluj.

Organizator: Fundaţia Tranzit

Finanţator: Guvernul României – Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional

Parteneri: Asociaţia Planwerk, Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale (ISPMN)

 

  CONCEPT

Proiectul nostru îşi propune valorificarea expertizei grupurilor profesionale în domeniul multiculturalităţii şi transmiterea acesteia unui public larg. Obiectivele sale se vor realiza prin discuţiile publice şi filmate ale unor cercetători, arhitecţi şi experţi în artă contemporană.

În ultimii ani şi în România s-au popularizat conceptele de multiculturalitate şi multiculturalism. Aparent, sub imboldul corectitudinii politice, acestea sunt capabile să depăşească paradigmele naţionaliste şi rasiste. În aceste condiţii este chiar dificilă articularea unui discurs critic faţă de ele. Fructificând beneficiile unui dialog intercultural, evenimentul organizat de Fundaţia Tranzit îşi asumă acest rol, continuând astfel tradiţia sa în materie de atitudini alternative, care interoghează tematizările dominante, deseori  stereotipice.

Evenimentul nostru îşi propune să contribuie la dezvoltarea unei gândiri critice şi interdisciplinare despre multiculturalitate şi multiculturalism. Scopul nostru este să valorificăm expertizele grupurilor profesionale în domeniul multiculturalităţii, şi să le facem accesibilie unui public larg. Participanţii nu vor rămâne doar la critica fenomenului, ci vor propune abordări noi, cum ar fi perspectiva interculturalităţii, hibridizării şi conceptualizarea relaţiei între cultural-social şi politic. Se va analiza în ce măsură forma spaţiului public poate şi ar trebui să conţină