LA SEDUCTION: UNE NOUVELLE PARUTION & VERNISSAGE D’EXPOSITION

Yves GIRAULT

Ovidiu PECICAN

André LANGANEY

Paul RASSE

Karoly BALANYI

Laura GHINEA

Radu SOLOVASTRU

Ioan HORVATH-BUGNARIU

 

http://www.paloc.ird.fr/seduction/seduction.htm

 LA SEDUCTION

pionier presse, Stockholm

16 LITHOGRAPHIES (25X25) SUR PAPIER MANUEL
4 TEXTES SERIGRAPHIES SUR PAPIER JAPONAIS
70 exemplaires numérotés
21 pages

Séduction dans le règne animal
par Yves GIRAULT et Laura GHINEA

Unité et diversité de la séduction
par André LANGANEY et Radu SOLOVASTRU

Séduction dans la société fluide de communication
par Paul RASSE et Ioan HORVATH-BUGNARIU

Esthétique et séduction
par Ovidiu PECICAN et Karoly BALANYI

 

 Un livre objet d’art coordone

par Laura GHINEA

Reclame

CEAŢA – FOG – BROUILLARD. Proiect internaţional susţinut de către Centrul Cultural Francez, Cluj

Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituţie de cultură aflată în subordinea Consiliului Judeţean Cluj, vă invită la vernisajul expoziţiei: 

 

 

CEAŢA – FOG – BROUILLARD

Proiect internaţional susţinut de către Centrul Cultural Francez, Cluj

 

Parteneri:

Centrul Cultural Francez, Cluj

Universitatea de Artă si Design, Cluj

Asociaţia Art in Situ Roche sur Crane Franţa

Proiect curatoriat de: Andor Kömives

Prezintă: Ovidiu Pecican

Vernisaj: joi, 3 februarie 2011, ora 13, Muzeul de Artă Cluj-Napoca

Artişti participanţi:

Diana Bell (UK), Belinda Ellis (UK), Mireille Filiatre (FR), Helen Ganly (UK), Annegret Heinl (DE), Djamila Hanafi (FR), Brigitte Kohl (FR), Mirjia Koponen (UK), Carole Décary-Loukakis (FR), Jean-Paul Meiser (FR), Brigitte Mouchel (FR), Annabel Ralps (UK), Marie van Vuuren (NL), Eva Wal (DE), Ioana Antoniu, Ioan Horváth Bugnariu, Adina Comşa, Emil Dobriban, Dorel Găină , Mihaela Gorcea, Gheorghe Ilea, Mihaela Ilea, Károly Felki, Győngyi Károly-Zőld, Andor Kőmives, István Kudor, Mira Marincaş, Ioana Olahuţ, Radu Pulbere, Ioan Sbârciu , Radu Şerban, Radu Solovăstru, Florin Ştefan, Lucian Szekely, Ovidiu Tarţa.

In sens profan, ceaţa este doar un simplu fenomen meteorologic specific, care constă dintr-o aglomeraţie de particule de apă aflate în suspensie în atmosferă în apropierea suprafeţei solului, care micşorează transparenţa aerului şi reduce foarte mult vizibilitatea orizontală. Dar, ceaţa îşi hrăneşte forţa misterioasă a seducţiei sale artistice şi simbolice, tocmai din această neclaritate şi nebuloasă, prin deschidere către sensuri mai adânci. Fiecare limbă, pe lângă sensul obişnuit, al vederii neclare, mai păstrează şi o serie de sensuri figurate, metaforice. În limba franceză verbul “brouiller” are şi sensul de a răvăşi, a bruia, a tulbura, a se certa, a strica. Limba română acordă un sens figurat pentru ceaţă, ca ceva obscur, neclar, suspect, ascuns, o minte înţeţoşată, confuză. „A fi băgat în ceaţă” mai înseamnă şi a fi derutat, manipulat, prostit.

Ceaţa-Brouillard-Fog.este o provocare adresată artiştilor de la Universitatea de Artă si Design din Cluj şi ai Asociaţiei Art in Situ din Franţa de a medita asupra unor valenţe complexe între evidenţe şi ambiguităţile unor sensuri multiple, actuale, ale acestui fenomen de la efectul poetic, vizual plastic, trecând prin timp şi memorie, până la fenomenul complex al poluării sau al manipulării politico-ideologice. Proiectul se înscrie pe linia unei mai vechi colaborări artistice, demarate cu un workshop de land-art desfăşurat la Cluj, în 2006.

Parteneri media: Radio Cluj, TVR Cluj, Welcome2Cluj, Ziua de Cluj, Realitatea Cluj, Zile şi Nopţi, Cluj Online, ArtAct, Time4News.

Cronică plastică: http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/ceata-pe-somes-de-ovidiu-pecican-7973187

6. Quaestio pentru MIRA MĂRINCAŞ

Dragă Mira, această prelungire a braţului tău care este camera fotografică este mai mult braţ sau mai mult ochi? Cum poate deveni fotografia acţiune, când e cercetare şi când e autocunoaştere? Ce câştigi atunci când priveşti prin aparatul de fotografiat şi ce atunci când prelucrezi pe suport material sau virtual rezultatul declicurilor?

– Ochiul vede. Îmi place să cred că aş fi ochiul, iar aparatul în sine – doar braţul care face posibilă înregistrarea, interconectate şi inseparabile. Fotografia este o acţiune, o vânătoare şi o sete de a cerceta, de a identifica, de a vedea frumosul, realul, suferinţa, lucrurile ne-la-locul-lor. Este o fuziune între realul ce ne înconjoară şi de care luăm act în mod personal, diferit, luăm atitudine şi decontextualizăm un fragment, într-o singură imagine. Adesea gândurile şi intenţiile noastre, sau ale mele ca şi fotograf, nu sunt percepute. Mesajul devine diferit în funcţie de privitor. Această independenţă a imaginii în sine, această detaşare de cel care a apăsat pe declanşator mă fascinează.

Privind prin aparatul de fotografiat câştigi o fotografie, în cazul fericit, o incursiune într-un mod de a percepe, o viziune necompensată de gânduri sau sinteze spaţiale, iar adesea renunţi să faci o fotografie din considerente morale, sau din teama şi sfiala de a invada intimitatea celuilalt, din motive diverse pe care nu ţi le asumi, din neşansă tehnică sau conjuncturală. Privind într-un aparat de fotografiat ţi se relevă mereu ceva nou. Ce se întâmplă azi se întâmplă doar azi. Este ceva unic şi irepetabil. Sunt teorii ale convergenţei în ce priveşte o generaţie, pot să existe similitudini, dar nu poţi repeta clipa ce a trecut. Încă nu s-a inventat călătoria în timp, am avea imagini în mişcare sau o singură imagine însumând o viaţă întreagă. Ar fi ciudat, dar am intrat în sfera sf-ului, ciberspaţiului şi nu a fotografiei tradiţionale, a imaginii surprinse, a instantaneului. Cercetarea cred că se face prin autocunoaştere, inevitabil identifici, raportezi, compari. Nu vorbesc despre narcisism sau egocentrism, fără –isme fotografia se rezumă la tine şi ce faci cu ce există în interiorul tău. Acel ceva numai al tău face ca imaginile să capete stil, amprentă personală, fac posibilă o atitudine.

Prelucrarea declicurilor este confirmarea instinctului, a momentului trăit în care ceva spunea că toate sunt la locul lor sau nu.

Nevoia suportului material poate este o reminiscenţă, poate este o voluptate egoistă a palpabilului. Este, contrar aşteptărilor, o consecinţă a unei palpări, în prealabil, vizuale. Virtualul ne acaparează, avem prieteni virtuali, grădini virtuale, poate de aceea în această lume schizoidă unii se mai agaţă de obiecte, de materialitatea palpabilă: să-şi confirme că nu au fost şterşi, nu au fost formataţi, că exită. Totul este doar o fabrică (absolută) de invizibil şi iluzie.

Fotografia mă determină zilnic să fiu mai realistă, să mă închid mai mult în mine ca să încerc să văd pentru alţii. Acţiunea de a fotografia, de a încadra în ramele invizibile, dar atât de constrângătoare al cadrului, este în primul rând renunţare. Renunţi la tine cu fiecare clişeu expus. Odată expusă imaginea nu-ţi mai aparţine. Renunţ zilnic la mine şi mă înfrupt cu acea voluptate al palpabilului, un timp frugal, până acea fotografie ajunge pe un perete, pe un pavaj, pe undeva.

Doctorandă la Universitatea de Artă şi Design Cluj, coordonator prof. univ. Radu Solovăstru. Expoziţii personale: 2010 – Orange Acces, Galeria ArtInterior, Cluj; 2009 – “EU.ROAD.CONFORM”, Insomnia, Cluj; “Parafraze”, Iulius Mall, Cluj; 2008 – „Banalul optim”, Galeria Barabas Miklos Ceh, octombrie, Cluj; –  „Maramureş”, expoziţie de fotografie, Neubrandenburg, Germania; 2006    – „Tăceri interioare”, Casa Matei, noiembrie, Cluj. Expoziţii de grup: 2009 –  “Art in Arboretum”, Harcourt Arboretum, Oxford, Anglia; – “Inter-Art International Exhibition”, Galeria Time, Vienna, Austria; 2008 – „Giuseppe Garibaldi… man of freedom, man of humanity…”, Muzeul istoric din Bergamo (Italy) si Uruguay; – „Eclectique – Transfer”, Galeria Helios, Timişoara, iulie; Muzeul de Artă Satu Mare, Festivalul Internaţional Poesis, august; Galeria Pod Pogor, Iaşi, februarie; Muzeul de Artă Galaţi; 2007 – „Detours, Histoires, Memoires et Strategies”, Tour de Crest, Drome, Franţa – „tendinţe actuale în fotografie”, Cetatea Buda Vár, Budapesta