Volumul VOLUPTĂȚI LITERARE premiat de filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România

 Volumul VOLUPTĂȚI LITERARE de Ovidiu PECICAN a fost distins, în cadrul ceremoniei de decernare a premiilor filialei clujene a Uniunii Scriitorilor din România, miercuri 31 mai 2012, cu

Premiul pentru critică, istorie literară și eseu „Ioana Em Petrescu”.

Decernat unui autor care nu a absolvit cursurile Facultății de Litere și a cărui vocație principală în literatură este asta decât critica, acest premiu are o valoare de deschidere față de demersurile critice alternative ce se cuvine salutată și care recomandă juriul ca pe unul memorabil din acest punct de vedere.

Personal sunt emoționat de această distincție pentru că sunt, probabil, unul dintre puținii studenți ne-filologi care a avut privilegiul de a beneficia, odinioară, în anii 80 ai secolului trecut, de coordonarea eminentei profesoare și hermeneute Ioana Em. PETRESCU la elaborarea unei comunicări dedicate tradiționalului colocviu studențesc de eminescologie găzduit la Iași.

Mulțumind tuturor celor care creditează cu interesul lor scrisul meu critic, fie-mi îngăduit să dedic un gând pios doamnei profesoare Ioana Em. Petrescu, creatoare de școală critică și dincolo de limitele poziției universitare pe care o deținea.

Published in: on 2 iunie 2012 at 10:35 am  Comments (6)  
Tags: , , , , , , , , ,

BREAKING NEWS: Premiul Nelly SACHS oferit de orașul Dortmund scriitorului Norman MANEA (NELLY-SACHS PREIS: Norman Manea Preisträger 2011)

 Prozatorul Norman MANEA va primi, în data de 15 decembrie 2011, o distincție importantă pentru activitatea scriitoricească a domniei sale, din partea orașului Dortmund. Reproduc mai jos în original anunțul de presă așa cum poate fi el găsit pe portalul orașului german menționat.

Felicitări, domnule Manea și multă sănătate în continuare! (O.P.)

 

Nelly-Sachs Preis: Norman Manea Preisträger 2011 – Nachrichtenportal – Leben in Dortmund – Stadtportal dortmund.de

Der rumänische, in New York lebende Schriftsteller Norman Manea erhält den mit 15.000 Euro dotierten Literaturpreis der Stadt Dortmund, den Nelly-Sachs-Preis 2011.

In der Begründung der Jury heißt es: „Der 1936 als Kind jüdischer Eltern in der Bukowina geborene Norman Manea ist ein bedeutender Vertreter der aufgeklärten literarischen Moderne. Sein beeindruckendes, moralisch so unerschrockenes wie sprachlich virtuoses Roman-Selbstporträt „Die Rückkehr des Hooligan“ legt, vor dem Hintergrund der eigenen Biographie, die unheimlichen Tiefenschichten der rumänischen Geschichte offen. Gleich zwei Diktaturen prägten das Leben des seit 1986 im (zunächst Westberliner) Exil lebenden Schriftstellers. Als Kind überlebte er ein Konzentrationslager in Transnistrien, als junger idealistischer Kommunist stieß er an die Grenzen einer gnadenlosen politischen Realität, in der er sich nicht einzurichten mochte. Seit 1988 am Bard College bei New York lehrend, widmet sich Norman Manea mit nicht nachlassender Energie einer mehrfach vergifteten Vergangenheit, die im heutigen Rumänien immer noch – oder wieder – verdrängt wird. Norman Manea, der von seinem berühmten amerikanischen Schriftstellerfreund Philip Roth mehrfach für den Literaturnobelpreis ins Gespräch gebracht wurde, schreibt gegen dieses Verdrängen an: mit messerscharfem Verstand, sarkastischem Gelächter und mit bewundernswerter Klarheit.“

Norman Maneas Werk liegt in deutscher Übersetzung im Carl Hanser Verlag vor. Manea ist Mitglied der Berliner Akademie der Künste und wurde mit bedeutenden Literaturpreisen ausgezeichnet, darunter dem Premio Nonino (2002) und dem Prix Medicis (2006). Der Nelly-Sachs-Preis ist seine erste Auszeichnung in Deutschland.

Die Juryentscheidung trafen unter dem Vorsitz von Stadtdirektor und Kulturdezernent Jörg Stüdemann die Fachpreisrichter Dr. Ina Hartwig (u.a. freie Literaturkritikerin Die Zeit und Süddeutsche Zeitung), Dr. Martin Lüdtke (Der Spiegel und Frankfurter Rundschau) und Peter Hamm (Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung).

Als Sachpreisrichter fungierten die Ratsmitglieder Bürgermeisterin Birgit Jörder, Bürgermeister Manfred Sauer, Brigitte Thiel und Ulrike Märkel.

Norman Manea wird den Literaturpreis in Dortmund entgegen nehmen.

Die Preisverleihung findet am Sonntag, 4. Dezember 2011, um 11 Uhr in der Bürgerhalle des Dortmunder Rathauses statt. Die Laudatio hält Dr. Ina Hartwig, Frankfurt/Main.

Bisherige Träger des Nelly-Sachs-Preises sind unter anderem Elias Canetti, Erich Fromm, Nadine Gordimer, Christa Wolf, Per Olov Enquist und zuletzt Margret Atwood.

Der Literaturpreis der Stadt Dortmund wird im biennalen Rhythmus verliehen.

 

*

Sehr geehrte Damen und Herren,
Der rumänische, in New York lebende Schriftsteller Norman
                Manea erhält den mit 15.000 Euro dotierten Literaturpreis
                der Stadt Dortmund, den Nelly-Sachs-Preis 2011.

                Norman Manea wird den Literaturpreis in Dortmund entgegen
                nehmen.

                Die Preisverleihung findet am Sonntag, 4. Dezember 2011, um
                11 Uhr in der Bürgerhalle des Dortmunder Rathauses statt.
                Die Laudatio hält Dr. Ina Hartwig, Frankfurt/Main.

                Bisherige Träger des Nelly-Sachs-Preises sind unter anderem
                Elias Canetti, Erich Fromm, Nadine Gordimer, Christa Wolf ,
                Per Olov Enquist und zuletzt Margret Atwood.

                Auf Bitte von Norman Manea sende ich Ihnen beigefügt die
                formelle Einladung zur Kenntnis

                Mit freundlichen Grüssen

                Michael Hoppe

fotografia reprezentându-l pe Norman MANEA la Cluj, în timpul unui prânz cu câțiva prieteni scriitori, a fost făcută de Amalia LUMEI

Published in: on 10 octombrie 2011 at 5:37 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

eugenia ţarălungă: poeme

 Prezența literară a poetei Eugenia Țarălungă este asigurată, în anii de după revoluția din 1989, prin gesturi, apariții și premii care, într-o cronologie inversă, de la prezent spre trecut, arată astfel:

2010 – “biu”, poeme şi texte-bloc, Ed. Limes

2002 – “mici unităţi de percepţie”, Ed. Muzeul Literaturii Române, Premiul pentru debut al Fundaţiei Laurenţiu Ulici acordat de Uniunea Scriitorilor din România

2002 –  Concursul “Aurel Dumitraşcu” – premiul II pentru volum în manuscris

2002 – Premiul revistei “Steaua” la Concursul naţional “George Coşbuc”

2001 – Poezii publicate în volumul colectiv “Stare de necesitate” în urma unui concurs de poezie organizat la Bacău de către cenaclul “Avagarda XXI”

2001 – Premiul II la concursul “George Coşbuc” – Bistriţa Năsăud

2000 – Poezii publicate în “Luceafărul”

1996 – Poezii publicate în “Poesis”

1991 – Menţiune la concursul “Arthur Rimbaud” organizat de Ambasada Franţei

Pe acest blog, Eugenia Țarălungă publică, astăzi, câteva poeme. (O.P.)

 

 

 

agende ale zilei siameze

când vine un om la cer

 *

 

33 ar fi putut fi o cifră magică

10 martie (oare cât o fi fost?!) – pentru elfi

scară pe potriva voastră

 *

 

de fapt nu aveam de ales 

un raft ţinea un etaj

derapaje controlate de fum

Salud per agua

 

-//- 

 

agende ale zilei siameze

catapultaţi spre peluza de miere şi ienupăr

vă plimbaţi tacticos prin parcul Libertăţii

faceţi naveta între cei doi uriaşi ai lui Paciurea

cu talpa de-un cot

*

defilaţi cu flori pe internet

ai avut dreptate injuncţie

noi nu suntem ai noştri

dreptate şi frăţietate

agende ale zilei siameze

şi Luna cu fazele în sizigie

şi mama e ocolită tacticos

ambasadorial

tu ieronim ar fi trebuit să stai departe de noi

noi nu suntem ai noştri

-//-

când vine un om la cer

a căzut vineri dintr-un pom vopsit şi ruginit

nu era tata

nu era marţi

*

când se umple cerul de lumină?

când vine un om la cer

*

nu s-a schimbat lumina

nu s-a schimbat vocea

tăioasă ca un topor pe tulpina axială a unui cireş

ce nu se vede este ucis

-//-

33 ar fi putut fi o cifră magică

te duci şi iei din galantar ca la autoservire

Cuba libre s-a mutat aici

lângă sămânţa luminii

distanţă elastică până la dispariţie

33 ar fi putut fi o cifră magică

dacă nu te-ai fi risipit pe 5 continente

*

ayudame plămânul şi soarele erau unite

încleştate într-o anatomie sumeasă

undeva în jurul vertebrelor

în susul glandei pituitare

summum de culori schimbătoare

nişte cercei de os ROGVAIV

atârnaţi de un om cu capul în jos

uitat îngenuncheat în poziţie de foetus

*

ca o prelungire a genezei

trofeu de demisol

o demoazelă gri într-aripată

şi vine motostivuitorul

şi o depozitează temporar herculean

sau mai binezis

daaa, mai binezis

-//-

10 martie (oare cât o fi fost?!) – pentru elfi

niște zarzavaturi tocate

verzituri găsisem sinteza alchimică

*

şi totul în urmă se orienta polar bipolar

*

toate aşchiile verzi din urmă

indicau acelaşi punct fix alfa

toate cioturile vlăstarelor posibile

brusc reveniseră la viaţă

*

şi sevele îmi vorbeau despre deplina folosinţă

foarte răspicat

sinteză din prezenţa luminii

o alchimie a fotonilor

*

şi dacă v-aş spune oare că

tot trecutul care trecuse de vegetal

zdrobise regnurile într-o erupţie fără margini

fulminantă fără rest?! 

-//-

scară pe potriva voastră

piei din faţa ochilor mei

vinerea

un sigiliu de ceară, nu de turmalină

o apăsare grobiană în unghi malefic

e necesară o delimitare monşer

între parizienii perverşi plini de nobleţe

*

de pe sensul interzis autocarul se întorcea

către instanţele antumităţii

urcase puţin pe trotuarul în curbă

lângă mama zmeilor

*

şi toate erau prezentate într-un email

vioi şi spaţios

aşa

pe potriva ta

pe potriva voastră

*

oximoronic sau toxic de-a dreptul

experimentează pe alt poligon alte stări de fapt

literatură aplicată neînghiocată matematici aplicate

mă voi transfera pe 1 iunie

în contumacie

reflexul pavlovian s-a întărit

*

cu sau fără papion

cu sau fără botforii desperecheaţi de la Auschwitz

viaţa merge înainte

din uşă în uşă

din vitrină în vitrină

sau latrină

defilare aliniată fără nazuri sau poticniri

vai mie, adu-mi o scară

să ajung până la organele ei odorate adorate

şi asta ar fi singura verticală îngăduită

neacaparată

-//-

de fapt nu aveam de ales

pe dibuite

îl aleg pe Dumnezeu

mă orientasem spre seminţele cele mai bune

sărisem de seminţe

rămăseseră cele mai bune

bântuisem prin Bucureşti

pierdusem

erau de cărat baloturi de colo-acolo

plecam trebuia să mă întorc

nimerisem printre schelele metroului

în pântecele semilunii

şi mă supărasem brusc şi îndreptăţit

*

toate colţurile erau rupte şi lipite cu scotch

mă simţeam pustiită

a trebuit să aleg

de fapt nu aveam de ales

urma să recuperez ce aveam de recuperat

2 bărbaţi mă invitau într-o crâşmă

şi ei îşi imaginau că mai fuseseră cu mine acolo

-//-

un raft ţinea un etaj

colecţia cărţilor de seamă

din capu’ locului ne aminteşte că verbele sunt încăpătoare

atotcuprinzătoare

substantivele consistente sau subţiratice

nu au de-a face cu infinitul sau infinitivul

*

departe de a fi fost unul triumfal

cu momente succesiv apoteotice

izomorfe pe de-a-ntregul

*

alunecam pe o bibliotecă un raft ţinea un etaj

jos erau excavatoare

pământul era amestecat cu haine şi frunze

scurmam într-o frăţie albă

în preajma excavatoarelor

în vremea războiului o săpăligă

îţi poate salva viaţa

dacă o plasezi la locul potrivit

-//-

derapaje controlate de fum

pârjolind fântânile

un notar pe cinste

sobru cu două ferestre

se ridică pe vârfuri

consideră o onoare după ceasu’ amiezii

pârjolind fântânile

*

o femeie uscăţivă

îşi îndesă ceva în guriţă

după care luă la rost asistenţa

o gheară prinsă între două lumi

tutelată de alte forţe

sângerând fântânile

*

şi o să vă luăm măsurile

greutăţile sunt legate

aruncaţi tot balastul peste bord

fumul era foarte gros

derapajele controlate sunt viaţa lor

evidenţa care să îmi scoată ochii

pârjolind fântânile

*

ce greu e fără tine

tată

nu aş fi crezut

te-a tras fratele inelar după el

*

pârjolind fântânile

când tu erai deschizător de drumuri

mă rupeşti

nu pot reface trecutul

mişeleşte ticluit

ploaia de leac

pârjolind fântânilor fumul gros

înlocuind ceva deja cenzurat

-//-

stropi din agheasmatarul de plastic

puşcaşi marini rătăciţi pe uscat printre bancomater

se suie pe banda cardio şi alternează împleticit picioarele

grea încercare pentru unii ca ei obişnuiţi să păşească doar pe ape despărţite de uscat

îndârjiţi că vor fi plătiţi cu bani grei ca să se lase curăţaţi

degeaba chibiţează unii şezând rânduiţi pe gradene

foametea îşi mănâncă automat copiii

pe nepusă masă a început asta

tocmai acum când masele rânduite păreau a nu crea probleme

şi Ţara Făgăduinţei era ba America, ba Israelul, depinde ce urmăreai

*

ba eu urmăream să instaurez ziua mondială a sinuciderii

contrasă în fiecare oră

şi curg stropi din agheasmatarul de plastic

coboară în devălmăşie

grav e că decantarea ar fi trebuit să aibă loc deja

îmi lăsasem rând

căpătasem un strop de vlagă de mă miram şi eu

comunicarea dintre noi ar fi trebuit să fie fără fisură

*

mă miram văzând cum unii sunt plini de ei cu asupra de măsură

de parcă limbajele nu ar fi negreşit casante

-//-

Salud per agua

Miere şi sare odoare

consecinţe ale unei stări de bine pripăşite

*

aici de faţă personaje de poveste

se perindă pe la etajul XI

când se îngână ziua cu noaptea

*

să iubeşti fără discriminare

balot tăvălug

tot blocul tot autobuzul

chiar dacă nu au absolvit cursul de energii

în vremea iniţierilor la colţ de stradă

*

vin apele să ne salute să ne înveţe

salud per agua

învăţătorule

*

şi vezi un loc unde găseşti toate răspunsurile

şi nici nu ştii când faci cele 200 de exerciţii

când faci slalom între tine şi tine

găsind drumul cel mai scurt

spre o nouă consecinţă

*

Mişcarea este o cruciadă a stării de bine

şi te trezeşti într-un balansoar

cauză-efect printre revărsări de cărnuri balot

în fapt de seară

*

omul este o maşinărie minunată perfectă

uns cu ulei de la maslu

daaa, abia ce vorbeam despre epifizioliză

*

să nu te înfometezi

să bei multă apă şi să îţi ţii mineralele

la locul cuvenit

putea fi cel mai frumos loc din oraş

nu ştiu dacă e cea mai inteligentă mişcare

îmi spuseseră să mai las ceva din el

cerul, de pildă

*

nişte delăsări virau către o lene definitivă

şi intraductibilă

unii oameni au voie să se mai odihnească

printre slalomuri şi prinţese

trec tropăind anii şi nu îţi dai seama

ba nu trec

trăsese feriga spre soare

da’ ce soare!

*

3 ani legat de glie – de una transoceanică

de care tot încercai să scapi

nişte foste beţişoare indicau spre Taj Mahal

NOI AM FOST PRIMII ŞI CEI MAI BUNI

asta nu-i de la NASA, e de pe vremea romanilor

 *

 cunoscător din alt plan

un învăţător pe lângă care te fâţâi

beleuză

înfăşurată într-o variantă

unică şi pe cale de dispariţie

*

aparatele s-au revoltat

m-au electrocutat m-au amuzat

şi brusc am devenit supusă ca o plajă

şi m-am mutat cu tot fun-clubul meu

într-o penumbră în care cineva fredona o melodie

când nu vorbea de Beria sau Socrate

*

parcursese drumul printre ape şi copaci

ajunsese dar nu vedea fluturii din sidefii

*

povesteşte, prinţesă, despre insomniile tale

sau fredonăm, mai bine, o melodie

în penumbra Taj Mahalului

când drumul copiilor e închis cu simţ de răspundere

şi obrajii sunt înfierbântaţi din cale-afară

*

ai greşit sintagma

ŞI NE VOM ŞTERGE SUDOAREA UNU’ ALTUIA

cât de relaxată să fii ca să uiţi

ultima jumătate de minut trăită împreună?!

*

Ansa sunt eu, spune Regele Soare

care a făcut tot timpul ce-i plăcea

*

nimeni nu e perfect mai am multe de învăţat

un oraş luat în stăpânire

prin toate simţurile

şi dincolo de simţuri

încă de la Congresul de la Belgrad

*

Trebuie să existe un shortcut, ayudame

furia gelozia sau frica.com

de pe un perete electronic perpendicular privirii

aş veni cu mâinile spre ale tale

la 180 de grade

numai să ştiu adevărul

o fiinţă în masivă devenire

la poalele unei piramide mexicane

unde a învăţa este egal cu a te bucura

*

Apa ne ţine la un loc

unii se închină la o piază

catamarane ambarcaţiuni pentru o lume a bărbaţilor

o prinţesă de serie m-a atenţionat: TBC este altceva

dar  mereu există oaze

noroc că am găsit-o eu pe asta – unică

şi pe cale de dispariţie.

*

Invitat onorific pe Terra pentru un an

stau aici, că sunt mai aproape de cer

e locul cel mai ferit

depinde cum te poziţionezi

când privirea spartă-n bucăţi

baleiază antebraţul în contre-jour

NORMAN MANEA premiat de francezi!

Norman Manea a primit prestigioasa distincţie franceză Ordre des Arts et des Lettres cu titlul de Commandeur

ICR New York, 22 aprilie 2010: În cadrul unei ceremonii oficiale găzduite de Serviciile Culturale ale Ambasadei Franţei la New York în 12 aprilie 2010, Norman Manea a primit prestigioasa distincţie franceză Ordre des Arts et des Lettres cu titlul de Commandeur.


După ce a fost decorat în ultimii ani de toate forurile academice importante, cel mai tradus scriitor român (în peste 20 de limbi străine) a primit titlul de Commandeur de l’Ordre des Arts et des Lettres al Legiunii de Onoare, distincţie înmânată de către doamna Karen Rispal, Consilier Cultural al Ambasadei Franţei la New York. L’Ordre des Arts et des Lettres a fost creat în 1957 de către Ministrul francez al Culturii, cu scopul de a recompensa persoanele care s-au distins prin creativitatea şi prin contribuţia la promovarea artelor şi literelor. Ordinul include trei ranguri: Cavaler (Chevalier), Ofiţer (Officier) şi cea mai înaltă onoare, Comandant (Commandeur).

În discursul de acceptare a înaltului titlu, scriitorul român a declarat:

Sunt fericit să primesc această distincţie în capitala Dada a exilului, sub privirea înţeleaptă a Statuii Libertăţii, oferită Americii de către aceeaşi naţiune care mă onorează astăzi şi pe mine.

Este momentul potrivit, cred, să amintesc influenţa culturală profundă pe care Franţa a avut-o asupra locului unde m-am născut şi asupra formării mele, ospitalitatea cu care a primit atâţia artişti, scriitori, oameni de ştiinţă, politicieni şi intelectuali care au găsit în Franţa locul în care au visat mereu să se exprime cu adevărat.

Revoluţia de la 1848 a fost iniţiată în România de către studenţi în Franţa, ca să menţionez doar unul dintre momentele istorice când România a beneficiat de modelul oferit de sora ei mai mare.

Când marele nostru poet Fundoianu a părăsit Bucureştiul pentru Paris în 1923, el a declarat că nu mai poate trăi într-o colonie a culturii franceze, are nevoie să trăiască în capitala ei. Astfel, a reuşit să se impună ca poet şi filozof francez, cu numele de Benjamin Fondane, şi, cu toate acestea, nu a putut evita Auschwitz-ul.

Multe nume mari ale literaturii, ştiinţei, artelor româneşti au trăit la Paris şi au contribuit la patrimonial creativităţii universale. Mă gândesc la sculptorul Constantin Brâncuşi, la compozitorul George Enescu şi la dramaturgul Eugen Ionescu. Cu toţii şi-au găsit cuibul artistic în Franţa. Lista este lungă: Paul Celan, Emil Cioran, Tristan Tzara, Gherasim Luca, Mircea Eliade, Traian Vuia, Victor Brauner, Ştefan Lupaşcu şi mulţi, mulţi alţii.

Norman Manea a părăsit România în 1986 şi s-a stabilit în Statele Unite ale Americii unde a devenit scriitor în rezidenţă şi profesor la mai multe universităţi americane, inclusiv la Bard College din statul New York. Deși trăiește la New York, continuă să scrie numai în limba română, pe care o consideră patria sa. Membru al Academiei de Arte din Berlin din 2006, Norman Manea este autorul a 22 de volume de ficţiune şi eseuri. Printre numeroase onoruri internaţionale, în SUA a primit bursele MacArthur şi Guggenheim, Premiul The Literary Lion oferit de prestigioasa New York Public Library, precum şi Premiul The National Jewish Book Award (1993), în Franţa Premiul Medicis Etranger (2006) şi Premiul Literar Francine et Antonie Bernheim (2009), iar în Italia Premiul Internaţional pentru Literatură, Nonino (2002). În 2007, a primit Ordinul Meritul Cultural în rang de Comandor de la Preşedintele României şi, în 2008, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţilor din Bucureşti şi Babeş-Bolyai din Cluj.

Heinrich Boll, Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, care a promovat prima traducere şi apariţie semnată de Norman Manea în Europa de Vest, scria în 1993 : Nu am nicio îndoială că Norman Manea este unul dintre autorii care merită pe deplin să fie cunoscuţi în întreaga lume.”

Orhan Pamuk (Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură) despre Norman Manea: Prin talentul şi creativitatea sa, [Norman Manea] este unul dintre Marii Români.”

Imagine: Norman Manea. Credit foto: Don Hamerman.


Institutul Cultural Român din New York

Tel: +1-212-687-0180

E-mail: info@icrny.org

Published in: on 22 aprilie 2010 at 8:36 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , ,

CĂRŢILE MELE (13): Arta rugii

Arta rugii

teatru

de Ovidiu Pecican & Alexandru Pecican

Cluj-Napoca, Ed. Grinta, 2007

coperta: Alexandru Pecican

Premiul Mongolu al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România

Cronica lui Mircea Ghiţulescu la acest volum – publicată în revista bucureşteană de cultură Luceafărul de dimineaţă (2010) reprodusă la:

http://alexandrupecican.wordpress.com/category/critique/

 

 

COMPLETĂRI ISTORICO-LITERARE

Atmosfera intelectuală din vremea dictaturii este astăzi greu de înțeles și de reconstituit. De aceea, nu poate fi lipsit de interes ca, din paginile de corespondență regăsită, să adăugăm aici, două scrisori privind dialogul epistolar pe marginea piesei Ninsoare în codru cu criticul de teatru Valentin Silvestru (1924 – 1996), figură impozantă a momentului. Iscat întâi oral, cu prilejul unei întâlniri dintre Alexandru Pecican și respectivul judecător al fenomenului teatral românesc, dialogul respectiv a inclus și un schimb de scrisori cu trimiterea manuscrisului piesei, în toamna târzie a anului 1983.

Se remarcă, la distanță de decenii cum, la rugămintea plină de speranță a unei evaluări, formulată de cei doi autori – unul avea pe atunci douăzeci și șapte, iar al doilea douăzeci și patru de ani -, criticul nu a găsit resursele și disponibilitatea de a le încuraja tentativa, prea neortodoxă pentru a-i îngădui să asume vreun risc din poziția oficială pe care o ocupa. Lipsă de generozitate? Spaimă ideologică de nonconformism? Sau lipsă de receptivitate față de anumite formule estetice, care puteau părea – sau chiar erau pe atunci – de avangardă? Încă din deceniul anterior, reviste precum Secolul XX publicau, totuși, dări ample de seamă despre noile abordări de pe scenele lumii, de la teatrul new-yorkez La Mamma, la Peter Brook și Bread and Puppit. Nu se poate, deci, invoca ignorarea noilor tendințe de către Valentin Silvestru, ci numai o anume obtuzitate sau lipsă de aderență la formulele teatrale neconvenabile propriilor preferințe și celor ale partidului unic. (A.P. & O.P.)

1

Către:

   VALENTIN SILVESTRU

   Piaţa Kogălniceanu 7

   70629 Bucureşti

Mult Stimate D-le Silvestru,

Aşa cum v-am promis („ameninţat”), revenim la domnia-voastră cu un text nou pe care vi-l propunem spre lectură cu speranţa că acest lucru nu vă va răpi prea mult timp, la care se adaugă şi aceea că ne veţi comunica impresiile dumneavoastră.

Pentru aceasta, nu putem decât să

Vă mulţumim,

Alexandru Pecican

Ovidiu Pecican

2

Bucureşti, 6 decembrie, 1983

Stimate domnule Pecican

Vă mulţumesc pentru „Aradul literar”; promite o lectură interesantă, e o tipăritură bogată. Vă felicit pe cei care a-ţi contribuit la alcătuirea lui.

Cât priveşte lucrarea pe care mi-aţi trimis-o. E un hibrid de scenariu de pantomimă, montaj literar şi libret de balet a cărui compoziţie e haotică. N-am înţeles care e sensul şi finalitatea acestei intreprinderi, nu pricep de ce aţi întocmit-o. După părerea mea e lipsită de orice valoare. V-o înapoiez cu regret.

Vă salut,

Valentin Silvestru

CĂRŢILE MELE (2): RAZZAR

Razzar

roman de Ovidiu Pecican şi Alexandru Pecican

Bucureşti, Ed. Nemira, 1998

Premiul Nemira, 1998

coperta: Al. Diculescu

Marele premiu Nautilus 1998 a fost atribuit unui roman care explorează dintr-un unghi science-fiction tema reîncarnării și mântuirii, într-un fabulos tur de forță care combină și permută motive și filoane istorice sau fantastice (Nota editurii).

Published in: on 14 februarie 2010 at 12:52 am  Comments (2)  
Tags: , , , , , ,