ACTA: Un antentat la libertate

Către europarlamentarii români: elena.basescu@europarl.europa.eu ; theodordumitru.stolojan@europarl.europa.eu; monica.macovei@europarl.europa.eu; traian.ungureanu@europarl.europa.eu; cristiandan.preda@europarl.europa.eu; marian-jean.marinescu@europarl.europa.eu; iosif.matula@europarl.europa.eu; sebastianvalentin.bodu@europarl.europa.eu; petru.luhan@europarl.europa.eu; rares-lucian.niculescu@europarl.europa.eu; oana.antonescu@europarl.europa.eu; adrian.severin@europarl.europa.eu ; rovana.plumb@europarl.europa.eu; ioanmircea.pascu@europarl.europa.eu; silviaadriana.ticau@europarl.europa.eu; dacianaoctavia.sarbu@europarl.europa.eu; corina.cretu@europarl.europa.eu;
victor.bostinaru@europarl.europa.eu; georgesabin.cutas@europarl.europa.eu; catalin-sorin.ivan@europarl.europa.eu; ioan.enciu@europarl.europa.eu; norica.nicolai@europarl.europa.eu; adinaioana.valean@europarl.europa.eu; renate.weber@europarl.europa.eu; cristiansilviu.busoi@europarl.europa.eu;
tudorcorneliu.vadim@europarl.europa.eu; george.becali@europarl.europa.eu; laszlo.tokes@europarl.europa.eu; iuliu.winkler@europarl.europa.eu; csaba.sogor@europarl.europa.eu; vasilicaviorica.dancila@europarl.europa.eu;

Domnilor și Doamne mandatați/ mandatate să reprezentați România în Parlamentul European,

Prin prezenta vă informez, în calitate de cetățean al României și în calitate de cetățean al Uniunii Europene, de opțiunea mea în legătură cu Tratatul Comercial Anti-Contrafacere (ACTA – Anti-Counterfeiting Trade Agreement).

Acest tratat, va avea ca efect distrugerea dreptului meu și al concetățenilor mei români și europeni de a accesa liber și nestingherit Internetul și de a schimba fără opreliști – altele decât cele de natură etică – informații și opinii.
Menționez că sunt, de asemenea, împotriva deciziei Consiliului Uniunii Europene din 28 septembrie 2008 care susține acest proiect.
Dreptuul meu la libera exprimare precum și celelalte drepturi fundamentale de natură umană și cetățenească vor fi puternic restrânse și, dacă ACTA va fi adoptată de Parlamentul European, chiar și drepturile dumneavoastră, din punct de vedere politic și social, vor putea fi încălcate din cauza acestui Tratat.
– ISP-urile (furnizorii de servicii internet) vor fi responsabili din punct de vedere legal pentru ceea ce fac utilizatorii lor pe Internet,
obligați să acționeze ca o veritabilă Securitate Comunistă (după modelul sistemului de cenzură comunist din China)
– Medicamente generice care ar putea salva vieți ar putea fi interzise.
– Interesele deţinătorilor de drepturi de proprietate intelectuală sunt puse mai presus de libertatea de exprimare, viaţa privată şi alte drepturi fundamentale.
– Prevederile din versiunea finală a Acordului, al căror înţeles nu va fi clarificat înainte de ratificarea ACTA, sunt vagi şi riscă să fie interpretate în moduri care ar putea permite incriminarea unui număr mare de cetăţeni, pentru delicte triviale.

Modalitatea în care s-a realizat negocierea Acordului îl privează de credibilitate democratică şi de claritate juridică.
Dacă va fi ratificat, Acordul va avea implicaţii majore pentru libertatea de exprimare, accesul la cultură şi viaţa privată, va afecta comerţul internaţional şi va reprezenta un obstacol în calea inovării.

Deși văd necesară apărarea drepturilor de autor, nu pot fi de acord cu posibilitatea încălcării drepturilor fundamentale și libertatile cetățenești ale cetățenilor români și europeni, așa cum sunt ele stabilite de Tratatul de la Lisabona, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, Tratatele Uniunii Europene și Constituția României.

Având în vedere asta și faptul că probabil doriți să participați și la următoarele alegeri pentru Parlamentul European, vă solicit expres să nu susțineti acest proiect de Tratat. În caz contrar, nu doar că nu voi vota numele Dvs. la proximele alegeri, ci îmi rezerv dreptul de a protesta în oricare dintre modurile constituționale împotriva deciziei Dvs. referitoare la ACTA. Adaug că voi face tot posibilul pentru a atrage atenția asupra modului în care ați contribuit la anihilarea dreptului la liberă exprimare în Uniunea Europeană, militând activ împotriva oricăruia/ oricăreia dintre Dvs. care aduce un asemenea atac la demnitatea omului și cetățeanului din UE.

Cu speranța că acest lucru nu se va întâmpla,

Prof. univ. dr. Ovidiu Pecican,

Univ. Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca,

membru al Consiliului Național al Uniunii Scriitorilor din România,

jurnalist

Alături de mine și-au exprimat poziționări similare – le transcriu în ordinea sosirii – și:

Alexandru PECICAN (regizor, scriitor și plastician);

LASZLO Alexandru (profesor dr., critic literar și polemist)

Livia COROI (profesor dr., istoric)

Lista semnăturilor rămâne deschisă!

***

Consecințe ale aplicării ACTA

Companiile private sau chiar persoane private  vor putea, cu ajutorul furnizorului de internet și pe baza unei  simple suspiciuni sau plângeri ce vizează faptul că  utilizatorul de internet descarcă materiale protejate de drepturi de autor să:

– închidă site-uri de internet suspectate că oferă conținut protejat de drepturi de autor sau link-uri către alte situri cu astfel de conținut;
– monitorizeze activitatea tuturor pe internet (să verifice un istoric al siturilor accesate și  al descărcărilor) în scopul prevenirii sau identificării unor fapte ce privesc conținut protejat;
– vă încalce intimitatea și dreptul la viață personală prin monitorizarea conținutului e-mailurilor sau mesajelor de messenger, al descărcărilor pe care le-ați realizat, pentru a verifica dacă ați trimis sau primit conținut ilegal sau link-uri către vreun conținut ilegal. Vor putea accesa astfel și datele bancare.
– vă verifice telefonul mobil, laptopul, sau stick-ul tot pe baza unei simple reclamații sau suspiciuni, la aeroport sau în gări, în scopul găsirii de fișiere „piratate”.
– folosească informațiile pe care le vor obține de pe urma spionării așa-zis  legale  (și perfect etice) a utilizatorilor de internet în scop comercial.
– vă oblige la plata unor amenzi usturătoare sau chiar să vă trimită la închisoare, ca pedeapsă exemplară, în cazul în care ați  comis teribila crimă de a descărca  o melodie de pe internet.

Toate acestea se vor realiza:
– pe baza unei simple suspiciuni sau  plângeri, și fără niciun fel de explicații;
– fără mandat judecătoresc;
– fără să fiți  informat(ă), în prealabil, că sunteți cercetat(ă) și lipsindu-vă astfel de dreptul de a vă apăra.
– călcând în picioare drepturile fundamentale ale omului, în scopul protejării privilegiilor unei categorii despre care s-au spus multe lucruri ce tind să se adeverească.

Vezi textul ACTA: http://www.minind.ro/acta/ACTA_ro_01022012.pdf

Vezi cum poți protesta împotriva adoptării ACTA de către europarlamentarii români (tot acolo și lista celor care au/ nu au votat Acta): http://www.salvatiinternetul.info/

1. CENZURA-M-AR CENZURA…

ÎN GENERAL ŞI ÎN principiu, libertatea de exprimare a opiniilor proprii nu este îngrădită în România. După 1989, surpriza mea a fost să constat că formele tradiţionale de cenzură ideologică s-au perpetuat numai în mintea şi practicile câte unui redactor şef de revistă culturală. „Nu asta!”, „Nu acum!”, „De ce noi?!” au fost câteva dintre replicile acestor oameni care socoteau – probabil că pe bună dreptate – că abolirea instanţelor castratoare ale Partidului Comunist, începând chiar cu partidul însuşi, era un bun prilej pentru a-şi promova doar propria agendă, când nu şi propriile prietenii.

Cu toate acestea, chiar şi atunci când s-a ivit câte un asemenea prilej, nu am făcut nicio clipă confuzia între limitările unei gândiri meschine, de propagandist autoinstituit sau de comersant de favoruri, cu politica oficială a defunctului regim de dictatură. În asemenea cazuri am preferat să dau câte un pas înapoi, publicând materialul incriminat în altă parte.

Două cazuri grave de cenzură înaltă am trăit, totuşi, în ultimele două decenii. Primul, în 1999, m-a vizat – pe mine şi pe alţi comilitoni – în calitate de istoric autor de manuale. Acuzatorul public a fost marele istoric de butaforie, regizorul Sergiu Nicolaescu, care a îndemnat ca manualul care nu-i plăcuse să fie ars în piaţa publică. Noul, deşi venerabilul, Goebbels vorbea, nu ca persoană privată, ci în calitate de senator, de la cea mai înaltă tribună naţională a momentului: Parlamentul României. I s-au alăturat, mânaţi de autentică mânie proletară, doi publicişti de maaaare talent şi audienţă: Cristian Tudor Popescu, încruntatul în bluză de trening, şi Tucă Show, uzurpatorul de mai târziu al drepturilor statului român asupra colecţiei de carte „Biblioteca pentru toţi”. După ei au urmat şi alţii, pentru că mizele depăşeau persoanele celor înjuraţi, autorii, vizând schimbarea ministrului Educaţiei şi, dacă se putea, chiar subminarea credibilităţii preşedenţiei Constantinescu. Şi s-a putut. În 2000, când s-a întors la putere Iliescu, noua ministră – care, între timp, a luat şi ea obiceiul prestaţiilor ministeriale penibile, dar recurente -, Abramburica, a interzis manualul de istorie respectiv în toate şcolile din România. Iar asta se întâmpla în ţara unde, până astăzi, Hitler şi Zelia Codreanu se pot procura legal, fără riscuri, de pe la anticari.

A doua ocazie când statul mi-a acordat o atenţie mai mare decât ar fi fost de aşteptat s-a arătat curând, după numai un an şi ceva. În revista Provincia, al cărei secretar de redacţie (pentru versiunea română) eram, am gândit, împreună cu alţi redactori şi colaboratori, un apel adresat ţării pentru reorganizarea statului nostru – nefuncţional până astăzi – pe baze regionaliste. Scandal enorm, ridiculizări demagogice pe măsură. Iliescu ne-a trimis la plimbare, să ne vedem de treabă, dar premierul Adrian Termopan ne-a ameninţat voalat, lăsându-i liberalei Norica Nicolai şansa de a propune să fim arestaţi ca trădători. Jurista cu „mapă profesională” înfricoşătoare şi scabroasă – din câte spune Traian Băsescu – a avut astfel şansa de a se dovedi mai radicală decât însuşi liderul ultranaţionalist Gheorghe Funar, mulţumit doar cu propunerea să fim târâţi în judecată.

Redacţiile ziarelor la care am colaborat sunt mult mai subtile decât atât. Dintr-o dată, pe nepusă masă, ele îşi schimbă linia editorială, au nevoi urgente de marketing – mai multă publicitate aduce mai mulţi bani în portofolii (şi în portofele), de ce n-ar renunţa, aşadar, spontan la anumiţi colaboratori?! -, pretextează click-uri insuficiente pe pagină, din partea cititorilor, pariază pe tineri sau, dimpotrivă, pe oameni mai cu experienţă. Începuturile sunt mereu complicate, e nevoie de contract, de copie după buletin, de CNP şi număr de cont bancar… Spre deosebire de cele care sfârşesc o căsnicie însă, divorţurile din presă se termină sumar, cu o brutalitate cazonă. Cel mai mult în acest sens mi-a plăcut mesajul unic şi irepetabil al lui Doru Buşcu de la Cotidianul, un ziar pe care conducerea înţeleaptă a acestui gazetar l-a dus, în cele din urmă, la dispariţie, în pofida unor lovituri inventive de marketing (datorate, desigur, altora). El mă înştiinţa bărbăteşte că din momentul „X” colaborarea noastră ia sfârşit, nelăsând vreun loc nici explicaţiilor, nici curtoaziei. Când am văzut cu ce tărăboi lamentabil se dispensa acelaşi coleg din presă de serviciile lui Traian Ungureanu, vinovat de a avea opinii şi după intrarea lui în politică, mi-am spus că, totuşi, nu văzusem încă destule în materie şi că scăpasem fără noroi pe pantofi.

Uite însă că tehnologia salvează România. Posibilităţile pe care mi le dă internetul de a mă publica singur, punând la dispoziţia virtualilor mei cititori opiniile aceluiaşi membru al societăţii civile neînregimentat politic care sunt, mă recompensează, până la proba contrară, de aerul câteodată rarefiat, neîndestulător, din presa actuală.