Câmpulung Muscel
Mănăstirea Negru Vodă
fotografie color
sec. al XIII-lea (cu multiple adaosuri şi rectificări ulterioare)
12. Nicolae, voievod şi comite de Ugocea şi Maramureş (1303)
„Nicolaus Vayuoda… comes de Ugotsa et Maramorusio” din 1303, devenit la 1319 doar comite de Maramureş trimite la o realitate a politicii maghiare de înaintare teritorială în termenii unei organizări a puterii. În primul rând, în această formulare este de reţinut dubla desemnare a lui Nicolae: el este comite, dar şi voievod. Nu este limpede dacă jurisdicţia lui voievodată este reprodusă de cea pe care o are la dispoziţie ca dublu comite. Nimic nu spune că atunci când a împărţit în comitatele respective teritoriul pe care ele îl presupun, regalitatea maghiară a urmat rânduielile preexistente. Dacă a făcut-o, atunci Nicolae putea fi foarte bine voievod de Ugocea, atribuţiile lui de comite şi în Maramureş fiind un rezultat direct al politicii de extindere a regatului peste o mai veche autonomie subordonată anterior, dar nu şi inclusă în sistemul statal al Ungariei medievale printr-o structură administrativă funcţională de tip arpadian.
Nicolae aminteşte şi de cazul acelui „Laurencius comes de Longo-Campo” a cărui piatră de mormânt de la 1300 s-a păstrat la Câmpulung, la sud de Carpaţi, dând, implicit, indicii cu privire la rolul aceluia în organizarea puterii la sud de Carpaţi într-un moment când, revenindu-şi treptat din loviturile încasate de pe urma raidurilor tătăreşti pornite de la răsărit şi de la miazăzi de lanţul muntos, Regatul Maghiar îşi relua politica expansionită către Marea Neagră. Ceea ce descrie şi cronica românească târzie – din Valahia sec. al XVII-lea – atunci când vorbeşte, în termeni legendari, despre Negru Vodă, este, de altfel, tocmai imaginea unui lider aşezat în fruntea unui val de colonişti (oaspeţi regali): „rădicatu-s-au de acolo cu toată casa lui şi cu mulţime de noroade: rumâni, papistaşi, saşi, de tot feliul de oameni…”. „Mulţimea de noroade” menţionată cuprinde români, dar nu numai. Printre ei, la loc de cinste, se numără şi saşii, hospites tradiţionali ai Ungariei feudale, dintre care primii descinseseră în Carpaţi şi peste aceştia, la sud sau/ şi la răsărit, aduşi de cavalerii teutoni, încă la începutul sec. al XIII-lea.
Cărţile mele (12): Troia, Veneţia, Roma (ed. II, vol. 1; 2007)
Troia, Veneţia, Roma. Studii de istoria culturii şi civilizaţiei medievale
de Ovidiu Pecican
Bucureşti, EuroPress Group, 2007
coperta: Alexandru Pecican
CUPRINS
1. Introducere …
I. LITERATURĂ ŞI ÎNCEPUTURI
2. Există o literatură română medievală? …
3. P. P. Panaitescu şi începuturile istoriografiei în Ţara Românească
4. Pavel Chihaia şi primele scrieri istorice româneşti …
5. Scrieri istorice medievale din mediile româneşti ardelene …
6. Literatura română din secolele al XIII-lea – al XIV-lea …
7. Recursul la mitologia păgână în istoriografia slavonă de la nordul Dunării (secolele al XIII-lea – al XIV-lea)
II. ÎNAINTE DE ÎNTEMEIERE
8. Începuturile organizării vieţii româneşti în Oltenia în lumina unei vechi teze a istoriografiei române (sec. al XII-lea – al XIII-lea)
9. Vlahia şi vlahii la Robert de Clari
10. Conflictul dintre Ioniţă Caloian şi Emeric al Ungariei (1202 – 1204)
11. Episodul soliei cruciate la Ioniţă Caloianul în opera lui Gh. I. Brătianu …
12. Cunoaşterea trecutului la curtea din Trnovo (1205 – 1207)
13. Roman – un erou eponim al românilor …
14. Epopeea românească medievală: Cântecul de gesta al lui Roman şi Vlahata …
15. Argumente pentru existenţa Cântecului de gesta despre Roman şi Vlahata …
16. “Cneazul Neimat” în Gesta lui Roman şi Vlahata. O ipoteză
17. Scrisoarea latinilor în Gesta lui Roman şi Vlahata. Evenimentele balcanice dintre 1235 – 1239
III. MOŞTENITORII BIZANŢULUI
18. Pe urmele confruntării dintre Basarab I şi Carol Robert: Legenda descălecatului pravoslavnicilor creştini (1320 – 1330) …
19. Legenda descălecatului pravoslavnicilor creştini şi atmosfera ideologică ce a generat-o …
20. Lumea sud-carpatină a ioaniţilor
21. Originile cărturăreşti ale naraţiunii despre Negru Vodă
22. Negru Vodă şi realitatea lui istorică
23. Comiţii lui Vlaicu Vodă
IV. ÎN BANATUL ŞI BIHORUL ROMÂNESC
24. Nobilimea de origine română din Ungaria medievală (sec. al X-lea – al XIII-lea)
25. Cnezii bănăţeni la originea nobilimii medievale
26. Frământările social-politice din Ungaria secolelor al XII-lea – al XIII-lea şi ecourile lor în texte româno-slave
27. Lupta lui Ladislau cu tătarii – o legendă eroică maghiară printre români (ante 1343 – 1365)
28. Împrejurările circulaţiei legendei despre Lupta lui Ladislau cu tătarii (1343 – 1365)
V. COMPROMISURI RELIGIOASE
29. Despre triumful ortodoxiei asupra catolicismului: Legenda lui Ladislau şi Sava ….
30. O neînţelegere istoriografică? Măsurile anticriză ale lui Ludovic de Anjou în Transilvania şi Banat (1366) …
31. Legenda despre lupta dintre Vladislav/ Ladislau şi Ştefan în Banat. Context istoric şi straturi culturale (1243 – 1370)
32. Identităţi şi porecle în Banat la 1370. Baterea primelor monede pentru Ţara Românească
33. Nicodim de la Tismana, Sigismund de Luxemburg şi Legenda bănăţeană despre Ladislau şi Sava …
VI. LA ÎNTÂLNIREA CATOLICISMULUI CU ORTODOXIA
34. Istorici la Oradea în secolele al XIII-lea – al XIV-lea: ambianţă ideatică şi raporturi româno-maghiare
35. Istoriografie, context documentar şi istorie în Transilvania la mijlocul secolului al XIV-lea
36. O pledoarie pentru unitate creştină în faţa avansului otoman: Hronicul bulgăresc
VII. UN MARAMUREŞ CAVALERESC
37. Literatura “cavalerească” în Maramureşul românesc (secolul al XIV-lea) …
38. Lecturile nobililor maramureşeni (sec. al XIV-lea – al XV-lea)
39. Legenda originii maramureşenilor – un program al luptei românilor din Maramureş pentru păstrarea autonomiilor (circa 1343 – 1362),
40. Ianuarie – februarie 1360: tulburări în Moldova
41. Regina Elisabeta a Ungariei şi românii din Bereg (1361 – 1364)
VIII. UN IZVOR ISTORIC MAGHIAR PIERDUT
42. La izvoarele unui mit istoriografic: Georgios Pachymeres şi migraţia românilor la nordul Dunării
43. Legende medievale defavorabile despre originea românilor
44. Letopiseţul Unguresc: catolicismul magnaţilor maghiari în alertă antiromânească
45. Dragoş de Giuleşti şi Balc, fiul lui Sas. Între Maramureş şi Moldova …
46. Cine a scris Letopiseţul unguresc? Ideologi ai îngrădirii autonomiilor româneşti în vremea lui Ludovic de Anjou
Anexe
Ovidiupecican's Blog 
