DEMOLAREA CULTURII PRIN CENTRALIZARE: ASTĂZI LA CLUJ

Dragi prieteni,

 

            In cadrul ultimei sedinte din anul 2010 a Consiliului Judetean Cluj a fost prezentata propunerea de reorganizare prin fuzionare a Muzelui de Arta Cluj, a Muzeului Etnografic al Transilvaniei si a Muzeului memorial Octavian Goga din Ciucea intr-o noua institutie muzeala cu numele de Complexul Muzeal Judetean.

            In raport cu aceasta propunere Consiliul de administratie al Muzeului de Arta Cluj a adoptat in sedinta din 18.01.2011 un punct de vedere a carui concluzie o prezentam mai jos.

 

”Reorganizarea muzeelor din subordinea Consiliului Judetean Cluj in formula propusa va afecta grav climatul cultural local si national, va conduce la disfunctionalitati organizationale si scaderea performantelor institutiilor, va genera costuri suplimentare, va afecta indeplinirea misiunii cu care aceste institutii au fost investite, va afecta imaginea de ansamblu a autoritatilor locale.”

 

Contand pe atasementul dovedit in timp de Dumneavoastra pentru institutia noastra, care in acest an aniverseaza 60 de ani de existenta, Va invitam sa ne spijiniti in sustinerea acestui punct de vedere. Un simplu reply al acestui mesaj va fi consideart un semn de sustinere.

Am dori, de asemenea, cu sustinerea Dvs. sa o facem publica.

In attachment am redat si alte paragrafe ale pozitiei Consiliilor Stiintific si de Administratie ale Muzeului de Arta Cluj in aceasta problema si va stam la dispozitie si pentru alte detalii.

 

Va multumim,

 

Calin Stegerean

Director

Muzeul de Arta Cluj-Napoca

Reorganizarea prin fuzionare s-a făcut în general în cazul unor muzee mici, cu colecţii reduse, incomparabile cu colecţia Muzeului de Artă Cluj-Napoca.

            Reorganizarea prin fuzionare nu a condus la eficientizarea activităţii şi la reducerea semnificativă a cheltuielilor funcţionale, producîndu-se în schimb o scădere a calităţii actului cultural. De aceea, în timp, s-a revenit la formula anterioară, muzeele cuprinse în formula de complex muzeal revenind la statutul autonom. Exemplu: Muzeul de Artă din Baia Mare.

            Fuzionarea unor instituţii similare (în municipiul Constanţa) a condus la conflicte între autorităţile statului (Consiliul Judeţean – Prefectura municipiului Constanţa, august 2010) aflate în contencios administrativ.

            Muzeele care funcţionează în forma unor complexe muzeale nu au dovedit performanţă la nivel naţional şi internaţional, mai ales în aria de specialitate arte plastice. Muzeul de Artă Cluj-Napoca în actuala structură instituţională este recunoscut pentru performanţele sale la nivel naţional şi internaţional fiind răsplătit doar în perioada 2003-2010 cu patru distincţii la nivel naţional acordate de Ministerul Culturii şi ICOM (Organizaţia Internaţională a Muzeelor).

Numele noii instituţii Complexul Muzeal Judeţean generază confuzie întrucît nu este precizat obiectul de activitate. Creşterea relaţiilor de colaborare cu muzee şi instituţii similare din străinătate va fi afectată de lipsa indicării specializării din denumirea instituţiei nou create.

Muzeul de Artă Cluj-Napoca este o instituţie clasată de legea muzeelor în categoria muzee de importanţă regională. Reorganizarea şi activitatea sub noua denumire, Complexul Muzeal Judeţean, va însemna o retrogradare în ierarhia importanţei culturale stabilite la nivel naţional.

Creearea noii instituţii ar fi percepută ca act de desfiinţare a unor muzee specializate, recunoscute pe plan naţional şi internaţional. Muzeul de Artă împlineşte anul acesta 60 de ani de la înfiinţare iar Muzeul etnografic este primul muzeu de acest fel creat în România, în anul 1926.

Activitatea Muzeului de artă este legată de contextul cultural specific centrului cultural reprezentat de municipiul Cluj-Napoca. Acesta se situează pe al doilea loc în România, după Capitală, în privinţa numărului de instituţii culturale, al numărului de artişti şi al audienţei. Tot pe locul doi, după Capitală, se situează în privinţa numărului de artişti plastici înregistraţi ca membri ai Uniunii Artiştilor Plastici din România. În afara activităţii legate de conservarea, studiul şi valorificarea propriului patrimoniu, specificul Muzeului de artă Cluj este legat de organizarea unui număr mare de expoziţii temporare ce valorifică prin expoziţii creaţia curentă a artiştilor din România. De aceea, existenţa unei instituţii specializate în artele plastice este necesară pentru acoperirea unei problematici şi a unor nevoi specifice în context local şi naţional.

Va dispărea reprezentativitatea instituţională specializată în cadrul profilului cultural local şi naţional, vor fi îngreunate din acest motiv colaborările cu instituţii similare din ţară şi străinătate.

Muzeul de artă face parte din „Asociaţia Cluj-Napoca capitală culturală europeană în anul 2020”. Aspectele negative legate de reorganizarea muzeelor va duce la scăderea performanţelor culturale ceea ce va afecta candidatura la titlul de capitală culturală europeană.

În faţa Judecăţii

Excelentă ideea directorului Muzeului Etnografic din Negreşti-Oaş, dl. Remus Vârnav, de a recupera biserica veche, din lemn, amplasată în incinta secţiei în aer liber. La fel de binevenită mi se pare însă şi ideea de a ruga pictorii locului – adevăraţi maeştri – să reproducă în interiorul locaşului pictura tradiţională ce se mai poate vedea – ştearsă de trecerea timpului, în unele biserici maramureşene.

Oaspete al Negreştiului, am avut prilejul de a fotografia câteva detalii, surprinzându-i pe „nemţi”, ca şi pe celelalte neamuri supuse judecăţii divine.

Impresionează atât reprezentarea naivă, şi totuşi realistă, a grupurilor, cât şi cromatica vie, dar în acelaşi timp delicată.

Nicăieri nu apar însă reprezentate femeile, în aceste grupuri. În alte scene ele nu lipsesc. Dar aici numai bărbaţii sunt chemaţi să reprezinte comunitatea celor aflaţi în faţa verdictului.

Ultimul grup, cel al evreilor, diferă în mod clar de cel al islamicilor, în pofida straielor de aceeaşi factură orientală.

OAŞ: Trei ferestre de casă (sec. al XVIII-lea)

La etajul Muzeului Etnografic din Negreşti-Oaş am avut şansa, graţie amabilităţii gazdei, dl. director al instituţiei Remus Vârnav, să văd şi să pot fotografia trei ferestre recuperate de muzeu de la case oşeneşti din sec. al XVIII-lea.

Prinse în perete ele dobândesc o luminozitate pe care, în calitatea lor de ochiuri spre lume ale caselor cărora le aparţineau, nu au avut-o.

Două dintre ele sunt înzestrate cu gratii de fier, dar în perioada iniţială a funcţionării lor nu erau prevăzute cu vergile de metal asiguratoare. Aveau, probabil, în loc de sticlă, obturatoare relativ transparente din beşică de porc.

Plasarea lor pe acelaşi culoar permite demersuri comparatistice referitoare la arhitectura lemnului în Oaş şi la elementele decorative caracteristice zonei şi timpului. Eu însă le fac cunoscute aici din pura plăcere a contemplării frumosului.