Ovidiu Pecican
Letopiseţul unguresc. O scriere istorică din Ungaria angevină
monografie istorică
Cluj-Napoca, Ed. Tribuna, 2010, 190 p.
coperta: Alexandru Pecican
NOU! Cea mai recent apărută carte de istorie scrisă de autor. Elucidări în cultura maghiară medievală şi în raporturile dintre cultura dominantă, maghiară şi catolică, de expresie latină, pe de o parte, şi cea română şi ortodoxă, de expresie slavonă, pe de alta. O nouă etapă în cunoaşterea culturilor Europei Centrale şi a raporturilor dintre ele.
Se poate comanda aici şi pe adresa revistei clujene de cultură Tribuna (vezi situl acesteia pentru adresa email).
CUPRINS
Capitolul I
O SCRIERE MAGHIARĂ DIN SEC. AL XIV-LEA
1. Consideraţii introductive
2. Contextul cultural medieval: cine şi de ce scria în slujba nobilimii din Transilvania, Banat şi Parţiu, în sec. al XIV-lea?
3.1. Lecturile nobililor români din Transilvania şi Maramureş
3.2. Biblioteci nobiliare româneşti în Maramureşul medieval?
4. Contextul cultural medieval: argumentări istorice cu scop politic
5. Istoriografie oficială şi discursuri istorice alternative în Ungaria medievală
Capitolul II
ÎNTRE ISTORIE, HAGIOGRAFIE ŞI IDEOLOGIE POLITICĂ
6. O cronică maghiară dispărută
7. Letopiseţul unguresc şi Gesta lui Roman şi Vlahata
8. Un izvor narativ românesc al Letopiseţului unguresc: Legenda Originii Maramureşenilor (LOM)
9.1. Contextul istoric în care a fost conceput Letopiseţul Unguresc
9.2. Carol Robert şi Banatul
9.3. Ludovic de Anjou şi reconfirmarea Bulei de Aur (1351)
9.4. Frământări maramureşene: 1352 – 1364
9.5. Un răspuns maghiar la frământările româneşti: Letopiseţul unguresc
Capitolul III
RECURSUL LA DOCUMENT
10. Cauzele imediate ale disputei cu privire la statutul nobililor români din Maramureş
11. Mai multe feluri de „slugi crăieşti”
12. Regele Ladislau, Ludovic de Anjou şi înnobilările de români
13. Provocarea noii legi referitoare la moştenire (1351)
14. Context istoric: cruciada antischismatică în 1356 – 1357 şi tulburările din Moldova anului 1360
15. LOM şi unele înnobilări maramureşene în primele luni ale anului 1360
16. LU şi alte înnobilări maramureşene din 1365
17. Pregătiri de campanie contra Ţării Româneşti
18. Pericolul destrămării statului la răsărit şi sensul unor măsuri politice angevine
Capitolul IV
POSIBILI INSPIRATORI AI LU
19. Magnaţi de la curtea lui Ludovic de Anjou
20.1. Letopiseţul unguresc, biserica romano-catolică din Oradea şi slujitorii ei
20.2. Episcopul Dumitru al Oradiei (1345 – 1372)
20.3. Alţi prelaţi orădeni
Capitolul V
LU ŞI ISTORIOGRAFIA MAGHIARĂ MEDIEVALĂ
20. Contextul istoriografic maghiar medieval: altă tradiţie despre trecut?
21. Opere diverse, dar elemente comune şi atmosferă culturală unitară la capitlul orădean (1282 – 1376)
22. Simon de Keza, “latinii”, “romanii” şi “iobagii castrelor”
23. Statutele capitlului orădean şi lupta cu tătarii în vremea regelui Ladislau
24. Capitlul orădean şi producţia sa istoriografică (secolele al XIII-lea şi al XIV-lea)
Capitolul VI
MEDIUL COMITATENS MARAMUREŞEAN
25.1. Comitele de Maramureş, Benedict Himfy (ante aprilie 1361 – post mai 1362)
25.2. Magistrul Simion, fiul lui Mauriţiu (post 11 septembrie 1363 – ante 20 iunie 1366; după 20 iunie 1366 – post 5 august 1368)
25.3. Nicolae, fiul lui Ştefan (iunie 1366 – ante 5 august 1368)
26. Ocazii: adunările nobiliare
Capitolul VII
TEME ŞI MOTIVE COMUNE CU ALTE SCRIERI
27. Un scenariu similar: originea saşilor
28. Similitudini cu naraţiunile defăimătoare despre români
29. La originea GRV: maghiarii şi bulgarii
30. O legendă bulgărească despre originea vlahilor
31. Pe urmele prototipului Letopiseţului unguresc
32. Marco Bandini şi Letopiseţul unguresc
33.1. Vânătoarea celor trei fraţi şi întemeierea unui stat la răsărit de Carpaţi
33.2. Moartea căţelei Molda, numirea râului cu numele ei şi preluarea de către stat a acestui nume
33.3. Colonizarea Moldovei de către Flaccus, comandantul roman
33.4. Numele poporului care are la origine numele întemeietorului legendar al statului, Vol[o]cha
33.5. Originea românilor din răufăcătorii romani şi tunsoarea lor specifică
33.6. Dragoş vodă şi vânătoarea lui
33.7. Raportul dintre relatarea lui Marco Bandini şi LU
34. Când a fost scris Letopiseţul unguresc?
35. Mai târziu?
ANEXE
DOSARUL LETOPISEŢULUI UNGURESC
I. Letopiseţul unguresc
II. Cronicari polonezi (Martin Bielski, Joachim Bielski, Maciej Stryikowski);
III. Gesta lui Roman şi Vlahata
IV. Anton Verancsics (Verantio)
V. Marco Bandini
Cronologie
http://www.ifilosofie.ro/2010/05/letopisetul-unguresc-ovidiu-pecican-lansare-de-carte/
http://www.ziuadecj.ro/cultura/puscariasii-romei-stramosii-nostri–4707.html
Cronica lui Ioan Pop-Curșeu publicată în revista Steaua, an. LXI, nr. 6 (740), iunie 2010, pp. 45, 49:
http://www.revisteaua.ro/core/numere/2010/Steaua%206%202010.pdf
Ovidiupecican's Blog 