Discutam cu un poet rus despre Gorki
despre Danko cel aproape sud-basarabean care
şi-a scos inima din piept
luminând prin hăţişuri de codru cale; Danko
acest Moise mărunt al unui grup de necăjiţi rătăciţi
prin post-amintiri de sarmaţi
de sciţi;
*
bineînţeles în treacăt l-am invocat şi pe Prometeu
focul furat de la zei
pedeapsa… însă în acel caz nu a fost vorba
şi fapta
de inimă
ci de ficat; oricum
ceva înrudit-aplicat;
*
în zborul dinspre Moscova spre Chişinău
m-am gândit şi la mexicana Frida Khalo care
în unele portrete de sine
se înfăţişa cu inima în afara trupului ei suferind
ea, căreia într-un accident de autobus
i-a fost sfâşiat până şi uterul
inima însă, spre norocu-i
păstrându-şi-o neatinsă
pentru ca, mai apoi
într-un gest de mutilare artistică
să şi-o înfăţişeze în afara sânului
sau printre lăstari şi liane fel de fel
de parcă şi ea, inima, atunci, în accident
fusese dislocată
scoasă în goliciunea cosmică.
*
În fine, tânărul poet rus a zis, precum ar fi zis
confraţii săi minimalişti de la noi: Dacă
ar fi să dau nas în nas cu Gorki
sau cu Danko
cu Prometeu sau cu vulturul ori
cu Frida Khalo, eu
făcând din răsputeri tot ce pot
spre a evita afectul
şi a camufla defectul
mi-aş sfâşia pieptul în faţa lui
sau a ei
sau înaintea lor
sau altor jucători de efect cardiac
spunându-le foarte calm:
*
– Priviţi
ce larve de purpur
bineînţeles – ale autoironiei
îmi populează, mocnitor-vegetativ, inima… Până la urmă
de aici se va zburătăci un roi de fluturaşi purpurii
un fel de molii ale nemuririi…
Excelența lirică a lui Leo Butnaru, unul dintre poeții dăruiți literaturii române actuale de teritoriul de pe celălalt mal al Prutului, este demonstrată nu numai de poemele proprii, ci și în efortul constant de a înzestra cultura română cu o fereastră către poezia de limbă rusă, tălmăcită cu empatie și pricepere. Mulțumiri în numele cititorilor și admiratorilor lui pentru opera de vast suflu pe care o intreprinde în beneficiul nostru, al tuturor (O.P.).
Ovidiupecican's Blog 
