Lansare de carte: Virgil LAZĂR își lansează memoriile!

 Celebrissimul jurnalist senior Virgil LAZĂR, care în ultimii douăzeci și doi de ani, cel puțin, a întruchipat spiritul ROMÂNIEI LIBERE, a ajuns la vârsta rememorărilor.

Lansarea volumului de memorii ale domniei sale

RADIOGRAFIA UNUI TIMP APUS

se va face

miercuri 9 mai 2012, orele 13,

la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj,

în sala Ioan Muștea

fiind invitați să vorbească, alături de autor, istoricul Marius OPREA, scriitorul Ovidiu PECICAN, arheologul Gheorghe PETROV, publicistul Ioan L. DANCIU și poetul-editor Gabriel COJOCARU

Nu te formaliza, te așteptăm!

CĂRŢILE MELE (25): Letopiseţul Ţării Moldovei

Letopiseţul Ţărâi Moldovei

atribuit lui Grigore Ureche, compilat de Simion Dascălul

ediţie de Ovidiu Pecican

Cluj-Napoca, Ed. Grinta, 2008

coperta de Alexandru Pecican

CĂRŢILE MELE (16): Haşdeenii

Haşdeenii. O odisee a receptării

monografie

de Ovidiu Pecican

Cluj-Napoca, Ed. Grinta, 2003

coperta: Alexandru Pecican

Criticul literar Gh. Grigurcu:

http://www.romlit.ro/romanul_hasdeenilor

Published in: on 17 februarie 2010 at 9:58 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

CĂRŢILE MELE (14): Poarta leilor

Poarta leilor. Istoriografia tânără din Transilvania (1990 – 2005)

vol. II

monografie de Ovidiu Pecican

Cluj-Napoca, Ed. Grinta, 2006

coperta: Alexandru Pecican

CĂRŢILE MELE (13): Arta rugii

Arta rugii

teatru

de Ovidiu Pecican & Alexandru Pecican

Cluj-Napoca, Ed. Grinta, 2007

coperta: Alexandru Pecican

Premiul Mongolu al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România

Cronica lui Mircea Ghiţulescu la acest volum – publicată în revista bucureşteană de cultură Luceafărul de dimineaţă (2010) reprodusă la:

http://alexandrupecican.wordpress.com/category/critique/

 

 

COMPLETĂRI ISTORICO-LITERARE

Atmosfera intelectuală din vremea dictaturii este astăzi greu de înțeles și de reconstituit. De aceea, nu poate fi lipsit de interes ca, din paginile de corespondență regăsită, să adăugăm aici, două scrisori privind dialogul epistolar pe marginea piesei Ninsoare în codru cu criticul de teatru Valentin Silvestru (1924 – 1996), figură impozantă a momentului. Iscat întâi oral, cu prilejul unei întâlniri dintre Alexandru Pecican și respectivul judecător al fenomenului teatral românesc, dialogul respectiv a inclus și un schimb de scrisori cu trimiterea manuscrisului piesei, în toamna târzie a anului 1983.

Se remarcă, la distanță de decenii cum, la rugămintea plină de speranță a unei evaluări, formulată de cei doi autori – unul avea pe atunci douăzeci și șapte, iar al doilea douăzeci și patru de ani -, criticul nu a găsit resursele și disponibilitatea de a le încuraja tentativa, prea neortodoxă pentru a-i îngădui să asume vreun risc din poziția oficială pe care o ocupa. Lipsă de generozitate? Spaimă ideologică de nonconformism? Sau lipsă de receptivitate față de anumite formule estetice, care puteau părea – sau chiar erau pe atunci – de avangardă? Încă din deceniul anterior, reviste precum Secolul XX publicau, totuși, dări ample de seamă despre noile abordări de pe scenele lumii, de la teatrul new-yorkez La Mamma, la Peter Brook și Bread and Puppit. Nu se poate, deci, invoca ignorarea noilor tendințe de către Valentin Silvestru, ci numai o anume obtuzitate sau lipsă de aderență la formulele teatrale neconvenabile propriilor preferințe și celor ale partidului unic. (A.P. & O.P.)

1

Către:

   VALENTIN SILVESTRU

   Piaţa Kogălniceanu 7

   70629 Bucureşti

Mult Stimate D-le Silvestru,

Aşa cum v-am promis („ameninţat”), revenim la domnia-voastră cu un text nou pe care vi-l propunem spre lectură cu speranţa că acest lucru nu vă va răpi prea mult timp, la care se adaugă şi aceea că ne veţi comunica impresiile dumneavoastră.

Pentru aceasta, nu putem decât să

Vă mulţumim,

Alexandru Pecican

Ovidiu Pecican

2

Bucureşti, 6 decembrie, 1983

Stimate domnule Pecican

Vă mulţumesc pentru „Aradul literar”; promite o lectură interesantă, e o tipăritură bogată. Vă felicit pe cei care a-ţi contribuit la alcătuirea lui.

Cât priveşte lucrarea pe care mi-aţi trimis-o. E un hibrid de scenariu de pantomimă, montaj literar şi libret de balet a cărui compoziţie e haotică. N-am înţeles care e sensul şi finalitatea acestei intreprinderi, nu pricep de ce aţi întocmit-o. După părerea mea e lipsită de orice valoare. V-o înapoiez cu regret.

Vă salut,

Valentin Silvestru