Vernisaj: Andrei FLORIAN & EUgen MORITZ: ArheTipare

 Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituţie de cultură aflată în subordinea Consiliului Judeţean Cluj, vă invită să luaţi parte, miercuri, 29 februarie 2012, ora 17.00, la vernisajul expoziţiei “ARHETIPARE” – ceramică, sticlă şi desen a artiştilor Andrei Florian şi Eugen Moritz. Expoziţia este deschisă publicului în perioada 29 februarie – 25 martie 2012.

Titlul proiectului expoziţional “ARHETIPARE” îşi extrage originea din componente lingvistice ca: arhetip, arhetipal, arhaic, arhitectură, arhitecturare, tip, tipar. Din această agregare lingvistică rezultă şi formula de decodare a conţinutului semantic al proiectului prezentei expoziţii. „Complicitatea” a două domenii ale artelor, incompatible la prima vedere, desconspiră însă multiple interconexiuni bipolare. Acestea rezultă din însăşi alăturarea a două domenii diferite prin mijloacele de exprimare, natura şi expresia radical deosebită a materialelor de operare şi raportul obiectului lor cu spaţiul; obiectul din ceramică şi sticlă pe de o parte şi imaginea foto sau pictată pe de alta.

Tridimensionalul concret al lucrărilor din ceramică şi sticlă realizate de Andrei Florian într-o manieră conceptual şi tehnic clasică (modelare liberă şi fuzionare) se opune armonic, bidimensionalului parietal, imaginilor realizate în tehnici foto moderne, de ultimă oră, prelucrate în procedee digitale şi reconsiderate apoi plastic prin surprinzătoare intervenţii picturale ale artistului fotograf Eugen Moritz.

Tematica abordată de Andrei Florian în cicluri mai mari de lucrări ca Relicvariul, Pomul, Portalul, Altarul, Cununa, Cartea, Omul, este punctată de reprezentări picturale sau asamblaje mai puţin convenţionale precum Tabla, Haiku, parodierea plastică Feţele Idolului Thermopan sau obiecte modelate: Peşte şi Fructul Ispitei. Eugen Moritz ne propune în imaginile sale o gamă de arhetipuri tematice actuale, precum Sinele, Feminin, Masculin, Constructiv-Disctructiv sau Cosmic ce constă în arhitecturări grafice inedite, generate digital, de o mobilitate surprinzătoare.

Ambii artişti sunt absolvenţi ai Institutului de Arte Plastice “Ion Andreescu”, membri ai Uniunii Artiştilor Plastici din România (UAPR) iar începând din 1990 sunt cadre didactice ai Universităţii de Arte şi Design din Cluj (UAD), implicaţi major în programe pedagogice şi de colaborare inter-universitară, membrii în foruri decizionale ale UAD şi autori de cursuri de specialitate.

Pictorul şi artistul fotograf Eugen Moritz a participat la numeroase expoziţii, festivaluri şi saloane de artă naţionale şi internaţionale de grup încă de la absolvire, având un portofoliu impresionant de premii şi medalii internaţionale ale unor foruri artistice recunoscute din Ungaria, Austria, Polonia, Franţa, Belgia, Olanda, Grecia, Iran, Maroc, SUA şi Japonia. Expoziţiile sale personale în galerii private, ale UAPR sau muzeale sunt de asemenea numeroase. Este implicat în numeroase activităţi de jurizare, curatoriale şi coordonare artistică, în programe pedagogice şi festivaluri interne şi internaţionale.

Artistul ceramist şi sticlar Andrei Florian este membru fondator al CeramArt din Cluj, al grupului Buna Vestire din Negreşti-Oaş şi deţine un amplu portofoliu personal de participări la expoziţii, saloane de artă, simpozioane sau conferinţe în Italia, Croaţia, Cehia. Participă la expoziţii de grup şi saloane de artă în muzee, galerii UAPR şi private din Bucureşti, Cluj, Sibiu, Oradea, Alba-Iulia, Deva, Timişoara, Braşov, Craiova, Ploieşti, Bistriţa, Satu-Mare, Baia Mare, Negreşti-Oaş fiind în multe cazuri implicat în acţiuni de jurizare şi organizare a acestora. Este autor de cărţi şi articole în publicaţii de profil şi are o bogată contribuţie teoretică în domeniul artistic şi al pedagogiei.

Expoziţia este organizată în cadrul parteneriatului încheiat între Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Universitatea de Artă şi Design Cluj-Napoca şi Uniunea Artiştilor Plastici – Filiala Cluj.

Parteneri media: Radio Cluj, TVR Cluj, Zile şi Nopţi, Gazeta de Cluj, Tele Europa Nova, Făclia, Szabadság, Krónika, Art Act Magazine, Reţeaua Naţională a Muzeelor din România, Ce facem diseară?, Radio Renaşterea, Observator cultural.

Călin Stegerean, Directorul Muzeului de Artă din Cluj-Napoca

LOCURI: Strada principală din Pădureni (sat înglobat azi în orașul Chișineu-Criș, jud. Arad)

 Astăzi, drumul național care vine dinspre Oradea se lățește peste intersecția din fotografia de față. Nu mai există nici fântâna publică în al cărei jgheab făceam pe la 7-8 ani baie cu vărul meu Sandu, obligând caii veniți la adăpat să se oprească nedumeriți până ieșeam șiroind…

 Așa cum și-a plasat camera, fotograful surprinde strada în direcția Aradului. În edificiul din prim-plan, pe fațada dinspre stradă, îmi amintesc că se afla un magazin universal, de unde puteai cumpăra de la sape până la recipiente de transportat apa de la fântână (li se spunea „cante” la plural, cu forma lor îngustată la vârf, având un capac ce putea fi folosit, la rigoare, și pentru a bea din el). Doi pași mai încolo – dar nu se vede, din cauza pomilor tineri care, între timp, au avut vreme să crească și să și dispară – era un birt mic, proletar, lipsit de pretenții. Mătușa ne mai trimitea, din când în când, acolo, după Mumu, bunicul nostru dinspre tată. Peste încă două case urma colțul, intersecția cu o stradă ce se mai numea pe atunci Ana Ipătescu (azi tot așa s-o fi numind?). Acolo pe colț era casa familiei noastre, unde mergeam nerăbdător, în unele week-end-uri și vacanțe, la vărul cel mai apropiat de vârsta mea. Intrarea pe sub poarta umbroasă era dinspre Ana Ipătescu, pe fațada principală aflându-se poarta de acces la o altă rudă, mai îndepărtată, enorma Florița Buștii, mereu holbându-și ochii deschiși la culoare a mirare, pleoscăindu-și mâinile și țuguind buzele străjuite de o mustăcioară diafană.

Imaginea din amintirea mea e color. Are și miresme. Cea de față este însă mult mai veche, probabil de la începutul secolului al XX-lea, când încă Pădureniul (Erdeiș, Hărdăiș sau Erdeo-Hegy) făcea parte din Imperiu și avea propriul primar.

VASILE DAN: Poetul la anotimpul maturităţii (3)

Vasile Dan

fotografie de Alexandru Pecican

Arad, martie 2010

Debut editorial: Priveliştile, editura Facla, 1977, pentru care a obţinut premiul de debut al editurii.

Alte cărţi publicate: Nori luminaţi, poeme, editura Eminescu, 1979; Scara interioară, poeme, editura Facla, 1980, Arbore genealogic, poeme, editura Eminescu, 1981, volum care a obţinut premiul de poezie al Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara; Întîmplări crepusculare şi alte poeme, editura Eminescu, 1984, Elegie în grădină, poeme, Editura Eminescu, 1987; Drumul cu fiinţe, poeme, editura Eminescu, l990; coautor al unor antologii de poezie în limbile germană şi engleză; Un li pe drumul mătăsii, Jurnal chinezesc, editura Mirador (ediţia I, 1997 şi ediţia a II-a, 2002); Pielea poetului, poeme, editura Mirador, 2000, Carte vie, poeme, ed. „Mirador”, 2003, Proza zilei, eseuri, ed. „Gutenberg Univers”, Arad, 2004, Poem vechi, poeme, ed. Dacia, Cluj, 2005.

VASILE DAN: Poetul în anotimpul maturităţii (2)

Vasile Dan

fotografie de Alexandru Pecican

Arad, martie 2010

„nu calofilia şi livrescul echinoxismului mi se par decisive la Vasile Dan. (…) Meditaţia lui este hrănită de o sensibilitate culturală cu rădăcini arhaice şi premoderne.” (Ovidiu Pecican)

 

DEZBATERE: Sfârşitul, agonia sau resurecţia multiculturalismului?

MULTICULTURALISM = PREA MULTĂ CULTURĂ?

 

Casa Tranzit, Cluj, str. Bariţiu nr. 16., sâmbătă, 20 martie 2010, orele 17:00

 

PROGRAM:

1. MASĂ ROTUNDĂ

în limba română şi maghiară cu traducere simultană la cască în maghiară şi română

 

MODERATOR: Kozák Gyula (antropolog, ISPMN)

 

PARTICIPANŢI

Tiberiu Bucşa (arhitect, SKBD), Fosztó László (antropolog, ISPMN), Kelemen Kinga (manager cultural, GroundFloor Group), Kozma Zsolt (arhitect, FKM), Könczei Csilla (antropolog, UBB, Cluj, Facultatea de Litere), Eugen Pănescu (arhitect, Planwerk), Ovidiu Pecican (antropolog, UBB, Cluj, Facultatea de Studii Europene), Szakács István (manager cultural, Fabrica de Pensule), Szilágyi Júlia (scriitor, critic literar), Vincze Enikő (antropolog, UBB, Cluj, Facultatea de Studii Europene) 

 

2.      EXPOZIŢIE: PATRIMONIU ALTERAT

din fotografiile – arh. Pop Virgil, profesor al Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism, UTCN.

Expozitia Patrimoniu alterat reprezintă un semnal tras asupra neglijentei faţă de patrimoniu, compromiterea siluetei centrului istoric şi a demolărilor ilegale din Cluj.

Organizator: Fundaţia Tranzit

Finanţator: Guvernul României – Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional

Parteneri: Asociaţia Planwerk, Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale (ISPMN)

 

  CONCEPT

Proiectul nostru îşi propune valorificarea expertizei grupurilor profesionale în domeniul multiculturalităţii şi transmiterea acesteia unui public larg. Obiectivele sale se vor realiza prin discuţiile publice şi filmate ale unor cercetători, arhitecţi şi experţi în artă contemporană.

În ultimii ani şi în România s-au popularizat conceptele de multiculturalitate şi multiculturalism. Aparent, sub imboldul corectitudinii politice, acestea sunt capabile să depăşească paradigmele naţionaliste şi rasiste. În aceste condiţii este chiar dificilă articularea unui discurs critic faţă de ele. Fructificând beneficiile unui dialog intercultural, evenimentul organizat de Fundaţia Tranzit îşi asumă acest rol, continuând astfel tradiţia sa în materie de atitudini alternative, care interoghează tematizările dominante, deseori  stereotipice.

Evenimentul nostru îşi propune să contribuie la dezvoltarea unei gândiri critice şi interdisciplinare despre multiculturalitate şi multiculturalism. Scopul nostru este să valorificăm expertizele grupurilor profesionale în domeniul multiculturalităţii, şi să le facem accesibilie unui public larg. Participanţii nu vor rămâne doar la critica fenomenului, ci vor propune abordări noi, cum ar fi perspectiva interculturalităţii, hibridizării şi conceptualizarea relaţiei între cultural-social şi politic. Se va analiza în ce măsură forma spaţiului public poate şi ar trebui să conţină

Filtrul sensibilităţii

Sonia Goia

portret de Alexandru Pecican

2010

Liceul de artă Romul Ladea din Cluj (2)

Liceul de Artă Romul Ladea

Cluj-Napoca

clădirea principală

fotografie color

furnizată de prof. Hermina Csata

2010

7. Quaestio pentru ŞTEFAN DOREL GĂINĂ GERENDI

– Dragă Dorel, ce nu poate încăpea într-o fotografie, din cele văzute şi nevăzute? Ce-i este neapărat necesar fotografului măiastru care eşti pentru a socoti că s-a apropiat cât de tare se poate de poza pe care spera să o facă? Cum ai ajuns unde eşti şi ce-ţi mai lipseşte ca să ajungi unde vrei?

– Este adevărat! O fotografie, o imagine fotografică şi în general, aproape oricare imagine vizuală este o stare de restricţie şi de ultra rezumare faţă de pofta, lăcomia, dorinţa şi aşteptarea noastră întru a vedea cele văzute şi cele nevăzute, cele de văzut şi cele de nevăzut.

Doar că uriaşele teritorii ale neîncăperii într-o reprezentare vizuală sunt anunţate, printr-o ciudată şi complicată ceremonie a declinărilor de ştiut şi a declinărilor de bănuit, într-o ciudată şi complicată convenire la care participă propunerea de reprezentare a imaginii fotografice (cu toate calităţile şi defectele ei) cu toate semnalările şi incitările de rapel mnemonic de semn individual şi/ sau colectiv) în însoţire în/ întru (tentativă de) înţeles ataşată la o energică stare de dialog şi/ sau monolog dialogal cu sursele şi resursele noastre de la verificări şi autorizări mnemonice la închipuiri fantasmagorice) de şi întru întâmpinare, a unei veşti, poveşti, mărturisiri cu preponderenţă instalată în şi din/ întru şi dinspre vizualitate. Vizibil şi lizibil, revelat, desluşit sau bănuit, iată o stare de însoţire cu taina lumii, propusă, de (şi de) o imagine fotografică. Rezumând, cred, (se pare că) imaginea fotografică este un sol, o solie, un ambasador ce încearcă să-şi reprezinte, înspre (şi la) noi teritoriile sale cunoscute şi chiar şi pe cele necunoscute.

2. Săru’mâna pentru complimentarea cu întrucuvântul „maiestru”. Nu sunt aşa ceva! Poate doar par! E drept că sunt mai mult decât îndrăgostit de fotografie (şi de) şi probabil că asta îmi dă o stare de beţie ceva mai benefică, stare de beţie care în loc să emită obişnuitul şi (câte odată) simpaticul damf lasă loc, generată, emite (probabil) un „ce” de „aură” ce se pare că atinge simţirea celor din jurul meu. Revenind la întrebare, la întrebarea care se apleacă asupra ce-i este necesar fotografului ca să se poată apropia cât mai tare de poza pe care speră să o facă, cred că este nevoie în primul rând să ia act de anunţata/ anunţabila solie pe care o posibilă stare/ reperare de întru-imagine fotografică o semnalează dinspre/ dintru teritoriile ei de proximitate şi/ sau depărtare şi această luare de act să fie însoţită de perpetua stare de întru-iubire pe care o ai/ o avem (ar trebui să o avem) faţă de lumea ca lume, îngăduindu-i acesteia să existe în/ întru legea ei şi astfel să ne acceptăm şi să ne cunoaştem (să încercăm să ne cunoaştem) reciproc.

În sfârşit, încerc, la a treia întrebare, o tentativă de răspuns ceva mai scurt. Deci, la unde am ajuns ca şi însoţire cu şi întru fotografie, am ajuns pe nesimţite dar cotropit se pare de o neliniştită/ perpetuă simţire, iar ca să ajung unde vreau nu-mi lipseşte nimic decât poate un infinit prieten care să mă lase să-l călăresc ca pe un cal năzdrăvan din poveştile fără de sfârşit.

3 martie 2010

Retrospectivă fotografică la Muzeul de Artă din Cluj

Muzeul de Artă Cluj-Napoca, vernisează miercuri, 3 martie 2010, orele 17.00 expoziţia eveniment FOTOGRAFII 1967-2008 de KORNISS PÉTER (Ungaria) .   

„Ca fotograf documentarist am dorit să fiu întotdeauna obiectiv, dar în sinea mea ştiam că acest lucru e imposibil. Ştiam că natura mea, felul meu de-a fi, cunoştinţele mele acumulate şi sentimentele pe care le am îşi pun amprenta asupra a ceea ce văd şi a felului în care văd şi fotografiez. Mesajul imaginilor mele se contura astfel inevitabil, înainte ca eu să apăs pe butonul declanşator”, socoteşte artistul.

Korniss Péter, membru al Consiliului de Administraţie al Fundaţiei W. Eugene Smith Grant din Statele Unite, membru al Consiliului Administrativ al Fundaţiei World Press Photo din Olanda, membru fondator al Asociaţiei Sony World Photographic Academy, posesor a numeroase premii naţionale (Balazs Béla, 1974; Artist Emerit, 1983; Kossuth, 1999) şi premii internaţionale, printre care mult râvnitul premiu Pulitzer (2004) autor a 14 volume de fotografie, colaborator al faimoaselor reviste de fotografie National Geographic şi GEO, cu expoziţii personale prezentate în prestigioase galerii de fotografie sau în muzee din şaisprezece ţări din Europa, America şi Asia – prezintă o primă expoziţie eveniment în oraşul lui natal, Cluj-Napoca.

(Informaţii reproduse cu permisiunea lui Călin Stegerean, directorul Muzeului de Artă din Cluj)

DOREL GĂINĂ şi zmeiele lui Buddha

Suspectez că Ştefan Dorel Găină Gerendi nu doarme nici ziua, nici noaptea. Ochiul lui filtrează lumini şi obscuritate acolo unde eu văd parabole şi întâmplări. În vreme ce mie mi se pare că se întâmplă ceva – ori că nu se petrece nimic –, Dorel observă simboluri şi arhetipuri. Or, se ştie: simbolurile şi arhetipurile sunt eterne, doar realităţile care le exprimă ne apar mereu altele, într-o dinamică de care oprirea în loc a timpului ne-ar scuti. Eu cred însă că, printr-un efect special de care sacrul e, în general, plin, el ar vedea şi atunci curgerea luminii, presărarea ei printre forme şi contururi, în scorburi de univers ori pe suprafeţele bombate ale unui proiect de realitate. Fie şi aşa: ochiul care identifică plastica de jur împrejur, folosind ca prelungire a mâinii ce îl slujeşte nu o pensulă, ci camera de luat vederi, e atât de înfometat de splendorile efemere ale eternului răsfrânt până şi în cele mai umile detalii, încât îmi lasă mie, integral, plăcerea de a survola zmeiele copilăriei, de a reface în stilul ruralităţii ancestrale dilema animalului de casă al lui Buridan şi de a pândi pe un lac din vecinătate noua transfigurare florală a lui Buddha.