… Că scăzură cei buni și să-mpuțânară,
De nu-i dereptate nice într-o țară.
Deșert cătră proape tot omul grăiește
Și cu-nșelăciune va de-l păgubește.
Cu buze viclene, din inemi-adânce,
Grăiesc răutate și cuvânt de price.
Despierde-vei, Doamne, buze-nșelătoare,
A limbă sămață, de rău grăitoare.
Să fălesc pizmașii că-ș vor mări limba,
În cuvânt de svadă, să mulțască scârba:
„Că buzele noastre sânt cu noi de față,
Nu băgăm în samă Dumnezău ce-nvață”.
Vez mișelătate, vez suspini cu jele,
A lipsiți și meseri vez de durori grele.
……………………………………………..
Că-mpregiurul nostru sânt gata s-alerge
Cu rău necurații cei fără de lege.
Precum este ceriul mare de nălțâme,
Pre pământ adaogi de oameni mulțâme.
