Academia Română, filiala Cluj-Napoca, Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu”: ZILELE ACADEMICE CLUJENE”, între 24–25 mai 2012

Stimată Doamnă,

Stimate Domn,

          Am deosebita plăcere de a vă invita să luaţi parte la manifestările ştiinţifice pe care le vom organiza, în cadrul „ZILELOR ACADEMICE CLUJENE”, între 24–25 mai 2012, la Institutul nostru.

          ● Simpozion: Strategii ale istoriei literare actuale.

          ● Dezbatere: Avataruri ale canonului literar românesc – prospecţii şi retrospecţii critice.

          Dacă sunteţi interesat să participaţi cu o comunicare sau cu o intervenţie pe aceste teme, vă rugăm să ne transmiteţi titlul contribuţiei Dvs. până la data de 15 martie a.c.

Cu aleasă consideraţie,

DIRECTOR,

CS I dr. Eugen PAVEL

 

ACADEMIA ROMÂNĂ – FILIALA CLUJ-NAPOCA

INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ

„SEXTIL PUŞCARIU”

 

CENTRUL DE CERCETĂRI LITERARE ŞI ENCICLOPEDICE

AL UNIVERSITĂŢII „BABEŞ-BOLYAI”

 

Joi, 24 mai 2012, ora 9,00

 

Biblioteca Institutului „Sextil Puşcariu”

Str. Emil Racoviţă, nr. 21

 

 

SIMPOZION

 

 

STRATEGII ALE ISTORIEI LITERARE ACTUALE

 

 

 

Călin TEUTIŞAN, Istoria literară contemporană –  criterii şi finalităţi

 

Ovidiu PECICAN, Istoria literară: critică şi/ sau istorie?

 

Cosmin BORZA, Ascensiunea şi decăderea revizionismului est-etic

 

Laura PAVEL, Între elitism şi pop culture –  mizele unei polemici în istoria literară actuală

 

Andrei SIMUŢ, Noua critică românească şi obsesia clasicului

 

Adriana STAN, Un proiect de stilistică diacronică a literaturii române

 

Iulia MICU, Menajeria ideilor literare azi

 

 

 

Ora 15,00

 

 

Ligia TUDURACHI, Disidenţa în gruparea de la Sburătorul: deconstrucţia unei iluzii

 

Claudiu TURCUŞ, Cauza ignorată – „Scandalul Sebastian” (1998–2000)

 

Liliana BURLACU, „Visele” unui scriitor: Constantin Fântâneru

 

Magda WÄCHTER, Monica Lovinescu şi parabola antitotalitară

 

Doru BURLACU, „Revista presei”

 

Ioana TĂMĂIAN, Proiectul narativ al lui Dan Stanca

 

Adrian TUDURACHI, Figurile ariergardei în literatura română. Pentru o definiţie alternativă a istoricităţii literare

 

 

 

 

Ora 17,00

 

 

DEZBATERE

 

AVATARURI ALE CANONULUI LITERAR ROMÂNESC – PROSPECŢII ŞI RETROSPECŢII CRITICE

 

Moderator: Laura Pavel

 

 

Conferinţă:

 

Mariano MARTÍN RODRÍGUEZ (Universitad Complutense de Madrid), Cine dictează canonul? Spirit conservator şi inovaţie în istoriografia literară românească din secolul al XXI-lea. Cazul literaturii ştiinţifico-fantastice

 

 

Evenimente recente: DEZBATERE CIVICĂ

 O dezbatere strânsă a avut loc pe tema menţionată în acest afiş, în faţa şi cu participarea studenţilor.

În cele din urmă, rezultatele au fost împărţite, în mod neaşteptat, în proporţii egale: 50% – 50%.

Este, probabil, semn că dreptul la informare şi liberă exprimare a opiniei este limitat, într-o democraţie, numai de dreptul oricărui ins la viaţă privată şi demnitate personală.

Published in: on 7 aprilie 2011 at 2:22 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

PSEUDO-DEZBATERE FILOSOFICĂ. I: Despre libertatea și neîngrădirea abordărilor

Stimate Domnule Cristian Mladin,

Salut prezența dvs. în discuția de față nu (doar) din motive de curtoazie – blogurile sunt personale, iar dvs. vă aflați, în consecință, pe blogul meu în calitate de oaspete -, ci și pentru că aduce o lărgire a temelor și motivelor ce survin.

Dumneavoastră începeți prin a constata caracterul de „pseudo-dezbatere” al acestei discuții și, din punctele de vedere argumentate, aveți perfectă dreptate. Eu aș aminti însă că, până să încep eu, aici, discuția despre cartea dlui Mincă și, prin situare, și asupra contextului în care ea a apărut, nu am înregistrat, în pofida căutărilor mele prin revistele de cultură sau publicațiile de specialitate (mulțumesc, pentru orientarea în acestea din urmă, din nou, dlui Ciocan), nicio discuție similară. Abordările, când sunt, rămân protocolare și, fără a dori să supăr cu tot dinadinsul printr-o expresivitate prea acidă, aș aminti zisa lui Petru Maior, aplicabilă și aici: senzația rămâne că asinus asinum frecat.

Dezbatere? Poate de aici înainte. Nu poți dezbate nimic cu inși dogmatici, care știu totul și disprețuiesc pe emițătorii oricărei opinii contrare, precum primii interpelatori din comentariile de pe acest blog, după cum nu poți dezbate nimic nici cu mincinoșii patenți („am citit 30 de volume din Heidegger!”), care îți interpretează buna credință drept naivitate sau fraiereală.

Părerea mea este că nu se dorește și nu se așteaptă nicio dezbatere autentică. Membrii grupului „de interese” filosofice – aceasta e o glumă, nici măcar o ironie, luați-o ca atare, cu umor, vă rog – adunați în jurul tematicii heideggeriene în România își vor fi spunând, probabil, că receptarea unei cărți tehnice nu poate decât să înceapă și să sfârșească într-o manieră tehnică, prin reviste sofisticate de filozofie, pe care le scriu 10 autori și le citesc alți 10 (știu, exagerez; dar nu foarte mult, în câmpul meu de studii nu e altminteri). Dacă au obiecții, și le vor comunica între ei, i le vor înfățișa, poate, și dlui Mincă… Dar nici asta nu e sigur, fiindcă într-un asemenea grup, dacă este alcătuit din oameni și există în spațiul terestru, apar și competiții, poate invidii, și iarăși, obositoare baleturi sociale, disimulări etc. Apoi, câțiva, care doresc sau au autoritate, vor scrie recenzii, arătând că – inventez acum – „logica situării în orizontul Dasein-ului și scoaterea din ascunderea ascunzișului care revelază obscuritatea unei techné bla-bla-bla. Etc.”, publicându-le la urma studiilor așa-zicând serioase. În România însă, de cele mai multe ori, recenziile de acest fel rămân pedestre, laudative și descriptive, ca urmare a faptului că „greii”, singurii care pricep cu adevărat, poate, despre ce se discută și cum anume, lasă firimiturile de la ospețe tinerilor discipoli fără experiență, condamnându-i la cea mai grea muncă tocmai în perioada inițierii lor. Orice ar crede lumea, poate veți fi de acord, nu e așa greu să scrii un studiu pe o temă dată, cunoscută și investigabilă în chip focalizat, cât să concentrezi într-o pagină descrierea unei cărți, accentuarea punctelor bune și a eșecurilor cărții (tocmai am descris recenzia și recenzarea).

Să nu fi scris eu observațiile provocatoare respective, tăcerea compactă s-ar fi păstrat, cu probabilitate, pe mai departe, nestingherind ritualurile obișnuite ale filosofiei locului. Și totuși: unele dintre marile succese ale discuției de idei în sec. al XX-lea (dar nu numai) se datorează… spiritului cafenelei. Acolo, printre ochiuri de fum și în arome de coniac și bobi de cafea prăjită, cearta fertilă a cunoscut gloriile ei…

Datorită acestei împrejurări, drept să spun, mă așteptam la un mesaj – oricât de scurt – al colegului Mincă (suntem ambii reprezentanți ai mediului academic, fiecare în felul său, și în alte țări în miezul acestuia se exprimă și un anume ésprit de corps), în care să mulțumească pentru întâia semnalare critică, fie ea și socotită nedreaptă sau chiar ostilă (ceea ce nu este!) din spațiul public românesc. În loc de asta… s-a văzut.

Nu mai insist, dar găsesc, iată, în aceste fapte, argumentele pentru a susține că murmurul meu la adresa scufundărilor filosofice în filosofia grecească via Heidegger nu și-au propus, nu s-au dorit și nu au ajuns încă să fie începutul unei dezbateri autentice. Chiar și noi doi, acum, stimate coleg, batem în continuare pădurea pe margini.

În shimb, nu cred, ca și dumneavoastră, că „Spun … „pseudo-dezbatere” pentru că vorbim în primul rând de o discuție absolut liberă, postată pe un blog personal”. În condițiile în care mediile instituționale consacrate – facultăți, reviste – tratează la modul descris noile apariții, poate îndrăznețe, care au o relevanță anume pe piața în principiu liberă a ideilor, blogul personal poate fi mediul alternativ de comunicare în care, în principiu, o astfel de dezbatere autentică ar putea începe. Cât despre caracterul absolut liber, neinhibat, spontan, rapsodic, ne-tehnic și oricum altfel ați dori să îl mai conotați și denotați al unei asemenea discuții, îmi permit să amintesc o banalitate: vechii greci așa au început, la piață (sau, dacă preferați, în agora), întinși într-o rână, ca să înfulece, tropăind sau marșând printre măslini, într-o grădină… Haideți să revenim, un pic, la spiritul grecesc, spre a asculta îndemnul domnului Mincă, renunțând la spray-uri și odorizante și aerisind un pic încăperile unde am pitit filosofia…

Cât despre faptul că „«Nemulțumirea» mea (= a dvs., dle Mladin – n. O.P.)… vine din faptul că (dvs., dle Pecican – n. O.P.) ați fi putut poate să scrieți în calitate de cititor și consumator de texte filozofice și o opinie să spunem la obiect, sau la subiect, depinde cum doriți”, aici îngăduiți-mi să remarc, cinstit, că de când e lumea autorul unui text scrie ce are el de gând să scrie, și nu ceea ce se așteaptă de la el. Și mie mi-ar fi plăcut ca Ion al lui Rebreanu sau Madame Bovary să nu moară. Dar autorul a decis altceva, și beneficiază de întregul meu respect pe această temă.

Nu e grav că îmi propuneți ca, într-un eventual caz similar, pe viitor, să încep prin a intra în comportamentul pe care îl socotiți dvs. potrivit pentru a discuta o carte. Este o convingere pe care o aveți și, cu regretul mărturisit că nu mă conformez ei, mi-o împărtășiți. Cred însă că, dacă îl iubiți sau măcar respectați pe Nietzsche, veți fi de acord că asemenea întâmpinare gânditorul german ar fi primit-o mult mai irascibil decât o fac eu. Aceasta fără a subînțelege vreo comparare a mea cu autorul lui Zarathustra, se înțelege.

Până data viitoare, vă propun să suspendați, momentan, revenirile, pentru a-mi îngădui să continuu argumentarea și pe celelalte teme propuse de dvs. Vă voi asculta ulterior, fiți sigur, cu toată atenția.

Published in: on 16 februarie 2011 at 8:47 am  Comments (12)  
Tags: , , , , ,