De sărbători: colinde originale: Constantin FEMMIG și Elena CESAR von SACHSE

Am primit daruri artistice de sărbători și vreau să le împart și cu voi, prietenii acestui blog.

Întâi, urările unui ghitarist de excepție, prezent și în alte postări pe blogul meu: Constantin FEMMIG. Aranjamentul, locația, interpretarea și filmarea îi aparțin:

http://www.youtube.com/watch?v=UFkTzo4_zmU&feature=mfu_in_order&list=UL

Alături, o nouă compoziție a scriitoarei și compozitoarei Elena CESAR von SACHSE; o colindă originală într-o interpretare originală a corului de copii SIMPATIX din Turda, cu un aranjament muzical de prof. Ioan GHERMAN și cu o mică solistă, Florina SAS:

http://www.youtube.com/watch?v=HSGT1dg6tLo&feature=mfu_in_order&list=UL 

Dintre sărbători, vă doresc, dragi prieteni,

LA MULȚI ANI CU SĂNĂTATE!

Reclame
Published in: on 29 decembrie 2011 at 9:44 pm  Comments (6)  
Tags: , , , , , , , ,

Eveniment: NUNTA POVESTITOAREI. LA CASTEL

Miercuri 24 august 2011 povestitoarea pentru copiii de orice vârstă Elena Cesar von Sachse s-a căsătorit. Ceremonia, programată din timp, a avut însă partea ei de evadare din cotidian și de intrare în basm fiindcă mirele, păstrând secretul integral, a obținut aprobarea ca oficierea civilă să se petreacă într-un spațiu privilegiat, nu departe de casă: la unul dintre castelele din Fischbach, astăzi cartier al Nuernbergului, dar odinioară așezare de sine stătătoare. După câteva rotiri cu mașina pe câteva din străzile și aleile pline cu vile cochete, mici restaurante și edificii de interes edilitar, pe neașteptate mașina celor doi protagoniști a intrat pe poarta deja dată în lături a castelului; o autentică reședință aristocratică ce păstrează încă, nu doar coloanele de lemn și croiul renascentist al ferestrelor de la parter, ci și mari portrete ale unora dintre deținătorii de odinioară ai proprietății; bărbați cu peruci după moda secolului al XVII-lea și femei în crinolină…

Surpriza a fost integrală, iar emoția pe măsură. Cununia a fost oficiată simpatetic, cu căldură în glas și atitudine, de o frumoasă angajată a primăriei din Fischbach, în prezența reprezentanților celor două familii: a miresei de peste țări și hotare, ca și a mirelui, nuernberghez de generații (dar cu antecesori printre refugiații francezi din fața Revoluției din 1789).

Cuplul a ales să se prezinte în fața ofițerului stării civile în costume amintind de portul locului. Doamna von Sachse a optat pentru una dintre versiunile costumului bavarez, care păstrează în toate versiunile sale același aspect, dar trece fără probleme de la o gamă cromatică la alta, asortându-se după toate gusturile. Mirele, la rândul lui, a preferat o marcare parțială a prețuirii aceleiași tradiții, păstrând cămașa și haina tradiționale, dar abandonând pantalonii scurți, cu bretele, din piele naturală, pentru o pereche de pantaloni de stofă de calitate, așa-zicând normali, tipizați.

Evenimentul a avut loc după tipic, incluzând semnarea angajamentelor maritale în fața asistenței, sărutul menit să pecetluiască afectiv intrarea în ordinea familială a cuplului și primele felicitări din partea participanților.  

Nu este încă deloc clar ce efect va avea fericitul eveniment asupra producției literare și muzicale – căci doamna von Sachse compune și melodii armonioase pentru mari și mici, fiind de mai mulți ani membră a GEMA, echivalentul german al Uniunii Compozitorilor din România -, dar toate semnele par să indice o sporire a elanurilor creatoare.

Fire optimistă, idealistă și activă, doamna Elena Cesar von Sachse nu împărtășește opinia acelor firi reflexive care văd în fericire un impediment în creație și socotesc că numai nevoile și demoralizarea activează resorturile artistice ale nevoii de expresie.

Dimpotrivă, volumele de basme scrise pentru și cu copii ale căror nume sunt românești și care aparțin lumii de la Carpați și Dunăre, legendele Nuernbergului, romanul cavaleresc pentru puberi Cămașa purpurie și mai recenta suită de povești cu trimitere gastronomică – multe dintre ele publicate pe blogul de față – o recomandă ca pe o autoare de cursă lungă, cu inventivitate și putere nestăvilită de muncă.

Evenimentul din acest august marchează astfel în mod benefic un traseu de viață și o carieră artistică admirabile, devenind o răscruce care, se poate prevedea, va produce efecte benefice în ambele planuri, al biografiei și al lucrărilor personale.

Împreună cu toți cititorii blogului, încrezători în veștile bune și în efectele lor benefice asupra tuturor participanților direcți și indirecți la ele, să îmi fie îngăduit să mai urez o dată cuplului Sachse multă sănătate și fericire îndelungată împreună!

http://www.youtube.com/results?search_query=pusa+und+eberhard&aq=f   clip de Constantin FEMMIG

Published in: on 1 septembrie 2011 at 7:35 am  Comments (3)  
Tags: , , , , , , ,

LE CHEF (9): Constantin FEMMIG: Ciuperci umplute şi… ritmate!

Ideea scriitorului Răzvan Ţuculescu de a include într-un proiect de carte dedicat culturii ciupercăritului şi un capitol cu poveşti de scriitor dedicate gătirii ciupercilor şi reţetelor aferente m-a făcut să dau sfoară în ţară printre cunoscuţi şi în rândul membrilor cu preocupări artistico-gastronomice marcate din rândul familiei mele. Rezultatul? Începând de ieri, cu reţeta-poveste a lui Alexandru Pecican, textele îmi parvin unul după altul. Înainte de a le înmâna domnului Ţuculescu, le pun la dispoziţia cititorilor blogului meu, cu nădejdea că… vom saliva la unison.

Astăzi invitatul rubricii Le chef este compozitorul, muzicianul, ghitaristul solo şi bas Constantin Femmig din Nuernberg. Bun venit, dragă Costy şi… poftă bună tuturor! (O.P.)

Imediat după revoluţie m-a vizitat un foarte bun prieten şi coleg, Mişi Farcaş, un renumit baterist de jazz care a participat la multe festivaluri de jazz naţionale şi internaţionale. Fugise peste graniţă cu câteva zile înainte de revoluţie, împreună cu Mircea Marcovici, un basist fenomenal, şi cu Edy Chirile, clăpar (adică muzician specializat în instrumentele cu clape, de la pian şi orgă la sintetizator).

M-am bucurat nespus, fireşte. Am povestit multe şi de toate, fiindcă de când nu ne mai văzuserăm, multe s+au mai întâmplat, şi în viaţa mea, şi într-a lui. Vrând-nevrând, am ajuns curând să discutăm şi despre felul în care mai arăta existenţa de zi cu zi în noua ambianţă occidentală, unde ajunseserăm ambii, după ani şi chiar decenii de cântat împreună, uneori, cu alţi colegi de trupă, alte ori, ba în Poiana Braşov, la munte, ba pe litoral, vara…

– Nu m-am însurat nici acum, mărturisesc – mi-a spus el. – Fiereşte, nu sunt chiar singur, dar trebuie să o recunoaştem, şi o ştii şi tu foarte bine: un muzician profesionist este greu de suportat, mai ales când toată ziua se antrenează la tobe!

Am râs amândoi şi l-am întrebat:

– Dar măcar te descurci cu gospodăria şi cu toate celelalte aşa, pe cont propriu?

– Aici în Germania e floare la ureche, ai să vezi. Rufele le duci la spălătoria automată, curăţenia în casă nu e mare lucru, iar gătitul nu a fost niciodată o problemă, sunt pasionat de mâncarea bună.

– Şi tu? Trăznet. Poate îmi spui o reţetă care se poate face în timp record şi să fie şi delicioasă, impresionantă chiar şi pentru musafiri.

– De spus, n-are farmec să ţi-o spun. Haide mai bine să v-o prepar.  

Ne-a preparat niste ciuperci umplute speciale, o mâncare uşoară, de care nici nu te saturi, şi nici nu rămâi flămând. Reteţa este:

– O cutie de ciuperci albe de mărime mare sau măcar măricică; 

– O brânză Philadelfia cu verdeţuri (poate fi şi altă brânză, chiar şi una preparată în casă, dar…  cu verdeţuri!)

– O jumătate de ceapă mare

– 100 g nuci măcinate

– O jumătate de pachet de unt (ca.50g)

Modul de preparare este următorul:  Se iau ciupercile, se spală bine şi se curăţă (după preferinţă). Se rupe apoi piciorul ciupercii şi se pune la o parte, tot curăţat. Separat se prepară umplutura, adică se ia brânza şi se amestecă cu ceapa tăiată mărunt, cu cozile ciupercilor tăiate şi ele mărunt, cu nucile măcinate. Se adaugă puţină sare, după gust. Cu pasta realizată se umplu ciupercile şi ca decor se pune o jumătate de nucă deasupra (sau o bucată de portocală dintr-o dulceaţă).

Treaba fiind după la bun sfârşit, continuăm prin a aşeza ciupercile cu faţa în sus în tigaie, şi untul tăiat bucăţi (să se topească mai repede) se acoperă cu un capac la o temteratură nu prea mare (ca. 160 grade).

Este foarte important ca în unt şi nu în untură sau ulei să fie prăjite. După vreo 15 minute, când observăm că umplutura începe să se scurgă în unt (astfel avem si un sos grozav), ciupecile sunt gata de servit. E bine să fie servite calde.

 Încercaţi, şi veţi ajunge la părerea mea că nu-i altceva mai deosebit pentru mici ocazii de savurare a unor bunătăţi în jurul mesei.

Constantin Femmig alias Costy interpretând la ghitară bass faimoasa piesă Sir Duke a lui Stevie Wonder:

http://www.youtube.com/watch?v=gEgyypLePsk

Constantin Femmig împreună cu Crazy UHU Band, un omagiu lui Gary Moore:

http://www.youtube.com/watch?v=U7EVocATTTo

The same Crazy UHU Band, including Costy (solo guitar), Diettmar (bass, voice) & Sergiu (drums, voice) playing Carlos Santana’s hit Black Magic Woman:

http://www.youtube.com/watch?v=a3rq7ouh65c

CONSTANTIN FEMMIG (CSASZAR): Best guitar player

 

Alexandru Pecican

coperta romanului COSTY

See this:

http://www.youtube.com/watch?v=-hIWtJ-MWxs

http://www.youtube.com/watch?v=qxBPPaOtRaw

I remember the first wooden electric guitar carved by Costy in the end of the 60es, when I was just a kid. He was so pasionately involved in his labour that I knew immediately he will win in the contest with himself.

He looked for years and years like Carlos Santana and played in a very immaginative way the solo guitar, even if he was simply in love with the bass.

Nevertheles, now – as he lives in Nuernberg, Germany, for more than twenty years – plays the bass, as he dreamed in his younger years.

Wishing him the best,

O.

Published in: on 2 aprilie 2010 at 7:09 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,