După doar 2 apariții sub noua ei conducere, TRIBUNA își dezvăluie liniamentele noii sale direcții culturale. Prin articolul dlui N. Manolescu, Uniunea Scriitorilor se poziționează în raport cu aceste evoluții.
Un editorial din nr. 6 al României Literare, p. 3
Celebrissimul jurnalist senior Virgil LAZĂR, care în ultimii douăzeci și doi de ani, cel puțin, a întruchipat spiritul ROMÂNIEI LIBERE, a ajuns la vârsta rememorărilor.
Lansarea volumului de memorii ale domniei sale
RADIOGRAFIA UNUI TIMP APUS
se va face
miercuri 9 mai 2012, orele 13,
la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj,
în sala Ioan Muștea
fiind invitați să vorbească, alături de autor, istoricul Marius OPREA, scriitorul Ovidiu PECICAN, arheologul Gheorghe PETROV, publicistul Ioan L. DANCIU și poetul-editor Gabriel COJOCARU
Nu te formaliza, te așteptăm!
INSTITUTUL FRANCEZ DIN CLUJ
vă invită la întâlnirea artistică de la
Mediatecă
din 1 până în 15 februarie
artist invitat
Flavia TEOC
Treisprezece ipostaze ale feminității în evul mediu timpuriu
Vernisajul va avea loc la 1 februarie, orele 16,
Prezentare: Ovidiu PECICAN și Adrian BARBU
În zidul exterior de sud-est al mănăstirii din cartierul Mănăștur al Clujului se află încastrat, în forma unui basorelief, un… leu. Proveniența lui este necunoscută, iar datarea sculpturii nu a fost încă stabilită cu claritate. Leul respectiv aparține, după toate aparențele, epocii stilului romanic. Cu toate acestea, proveniența și funcția inițială a leului, contextul căruia i-a fost destinat înainte de încastrarea sa în zid, rămân enigmatice.
Mănăstirea Sfintei Maria a fost întemeiată de călugării benedictini în sec. al XI-lea. 
Din păcate, edificiul inițial a fost ars de tătari cu ocazia invaziei din 1241. Refacerea mănăstirii de către regele maghiar Bela al IV-lea, în 1263, a fost prilejul unei înnoiri a locașului de cult.
După unele surse, „Singurul element care a rămas din biserica abației [distruse în 1241] este relieful care înfățișează un leu culcat…”
Cu ocazia invaziei tătarilor din 1658 – 1661 a fost din nou distrusă de un raid tătăresc, devenind ulterior, în secolul al XVIII-lea, depozit de armament.
Pe latura sud-estică a corului, sub cornişa rezultată în urma restaurării din 1896, întreprinsă de Episcopia Romano-Catolică a Transilvaniei, când s-a reconstruit nava bisericii și s-au refăcut bolțile și pereții corului, a fost zidit un relief de piatră reprezentând un leu. S-a emis opinia că acesta ar proveni de pe un monument funerar din epoca romană.
http://enciclopedie.transindex.ro/monument.php?id=232
http://locuri-unice.ro/biserici/biserica-calvaria/
http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Calvaria_de_la_Cluj-M%C4%83n%C4%83%C8%99tur
Alții socotesc însă că „Pe latura sud-estică este zidit un basorelief în formă de leu culcat, care amintește de leul reprezentat pe sceptrul regilor maghiar proveniți din dinastia Arpad, care au domnit în perioada 972 – 1301”.
Această datare pare mai probabilă, dar ea trebuie, cred, restrânsă între sec. al XI-lea și 1241. Părerea se regăsește și în articolul
http://www.septemcastra.ro/index.php/2009/10/castrum-clus-cetatea-care-a-ajuns-oaza-de-pace/
După Lukacs Jozsef, „Triburile şi, în cadrul lor, ginţile maghiare aveau cîte un animal totemic. Astfel, familia lui Árpád, adică căpetenia supremă, avea vulturul (pasărea turanică). Neamul Gyula-Zsombor, sub conducerea căruia s-a cucerit Ardealul, avea ca simbol leul. Nu degeaba găsim şi astăzi, în peretele sudic al bisericii Calvaria din Cluj (care era ctitorie regală), un relief care înfăţişează un leu. Căpetenia gintei Agmand, care era subordonată neamului Gyula-Zsombor, avea ca simbol lupul. Neamul Kalota, cei care s-au stabilit între Oradea şi Cluj, a avut ca simbol cerbul. Mai tîrziu, după destrămarea triburilor şi a ginţilor, familiile de nobili care aveau descendenţa în vechile triburi sau ginţi au primit dreptul să aibă ca însemne heraldice aceste animale totemice”.
http://www.revista-apostrof.ro/articole.php?id=408
În postarea de față încerc să semnalez prezența leului în arhitectura medievală – și în monumentele funerare – din epoca avută aici în vedere (sec. al XI-lea – prima jumătate a sec. al XIII-lea), cu intenția de a crea o serie tipologică în care leul mănășturean ar putea fi integrat. Atrage atenția mai cu seamă apariția leului în decorul care însoțește gisanții de pe mormintele cavalerilor medievali apuseni. Începând cu sec. al XIII-lea, mormintele acestora devin prilejul etalării unor opere de artă reprezentându-l pe răposat în ținută caracteristică stării sale sociale nobiliare (cavaler, prelat etc.), culcat. Atunci când apare la picioarele războinicului medieval, leul semnifică o calitate importantă în idealul cavaleresc: cutezanța, bravura militară.
Am reprodus mai sus leul care străjuiește gisantul de pe mormântul regelui englez Richard Inimă de Leu (datat 1199) și unul dintre leii pe care arhitectul anonim (și pietrarii care îl ajutau) al edificiului înălțat din ordinul lui Robert Guiscard la Salerno i-au pus să păzească intrarea. Tot din sec. al XIII-lea, din Franța, provine și gisantul reprezentându-l pe Guillaume Ratier de la mănăstirea iacobină din Rodez. Datat cu precizie este mormântul – de curând restaurat – al fratelui mai mic al lui Ludovic al IX-lea al Franței, Filip zis Dagobert, născut în 1222 și mort probabil în 1234. Mormântul e primul dintre cele regale comandate abației Royaumont, consacrate în 19 octombrie 1235.
http://web.cast.free.fr/webcast23/webcast23.html
Din același secol al XIII-lea provine și gisantul cruciatului ajuns la Constantinopol în 1240 și înapoi în Franța, Jean d’Alluye, așezat în abația fondată chiar de el, la Clarte-Dieu, în apropiere de Mans. Monumentul funerar a fost realizat în jurul anului 1248.
http://tetrapak.chez-alice.fr/T4.html
Un gisant care se sprijină pe un leu este cel din Courances Saint Etienne, reprezentându-l pe nobilul Jehan Montsalt, mort în timpul Războiului de O Sută de Ani. El ajută la situarea în timp a piesei care urmează.
Gisantul din imaginea de alături este în armură, cu mâinile reunite, sub un element gotic, cu capul pe o perină susținută de doi îngeri. Sub picioarele sale păzește un leu, în poziția așezat. Se presupune că este un membru al familiei franceze Ledin de la Chaslerie (din Domfort, Normandia, Franța) dinainte de secolul al XVI-lea. Datorită prezenței pe mormânt a patru steme, identitatea precisă a personajului rămâne neprecizată. Față de aceste date provenind din explicația care însoțește imaginea gisantului pe situl http://www.domfront.com/domfront/patrimoine/pat22.htm precizez că prezența elementelor sculpturale gotice trimit către o dată mai timpurie (probabil sec. al XIV-lea – al XV-lea).
În orice caz, leul din Mănăștur pare o replică relativ timpurie a celui de la baza gisanților cavalerești medievali. Stilul lui de mare plasticitate și acuratețe, ca și prezența lui în abația Sfintei Maria din Mănăștur pare să pledeze pentru ideea că autorul este un călugăr-sculptor care posedă o bună cunoaștere a acestui tip de reprezentare occidental. 
http://www.domfront.com/domfront/patrimoine/pat22.htm
Tratarea canonică a subiectului față de ipostazele mai realiste și mai elaborate de mai târziu (a se vedea gisanții reprezentându-i pe Pierre de Navarre (1366-1412) și pe Catherine d’Alencon (1380-1462) de la Muzeul Luvru (atașez mai o jos fotografie care surprinde perechea de lei la picioarele lui Pierre și un cățel, simbolul fidelității, la picioarele Catherinei), realizat prin 1412-1415, sau cel atribuit lui Pierre I Ledin din La Chaslerie, senior de La Chaslerie atestat în 1382.
http://www.insecula.com/oeuvre/O0000163.html
http://www.chaslerie.fr/temoignage.php
Din întreaga galerie prezentă aici, cel mai apropiat de leul mănășturean pare să fie cel al membrului neidentificat al familiei Ledin. Același tip de coamă, aceeași postură.
Având în vedere toate datele de până aici, trebuie, probabil, conchis, că leul a aparținut unui dinast maghiar înmormântat aici – un rege sau o rudă regală (de nu cumva un voievod, vice-voievod sau un magnat ardelean) -, căci în Transilvania nu s-au înregistrat gisanți pentru membri ai nobilimii.
Book Corner Librarium
organizează o dublă lansare de carte:
Alexandru VLAD: Ploile amare (roman)
Ion MUREȘAN: Cartea alcool (poezie)
marți 13 decembrie 2011, orele 18
pe str. Eroilor nr. 15, în Cluj,
avându-i ca invitați pe: Ion POP, Victor CUBLEȘAN, Alex GOLDIȘ și Ștefan MANASIA
Eveniment de excepție cu doi dintre cei mai importanți autori români actuali!
Editura Nemira
vă invită
la lansarea publică a romanului
NEMAIPOMENITELE AVENTURI ALE LUI ANTON RETEGAN ȘI ALE DOSARULUI SĂU
de Gheorghe SĂSĂRMAN
miercuri, 19 octombrie 2011. orele 12.00
la sediul Filialei Uniunii Scriitorilor din România
str. Universității nr. 1, etaj I
Invitați: Gheorghe SĂSĂRMAN, Ovidiu PECICAN, Ion POP, Virgil STANCIU și Radu CONSTANTINESCU
Expoziție de grafică
Liviu VLAD
Clujul gotic și baroc
octombrie 2011
5 octombrie 2011
0rele 18
Galeria DANEL
str. Tipografiei nr. 26
vor vorbi: criticul de artă Viorica Guy MARICA și scriitorul Ovidiu PECICAN
Admirabilul talent al lui Liviu Vlad găsește drumul către casă, redescoperind și pentru privitor comorile discret etalate de orașul în care s-a născut și trăiește. După peripluri italice și după exerciții spectaculare în structurile arhitectonice ale castelului de la Bonțida, artistul dăruiește Clujul oricui are sufletul deschis și acuratețea contemplativă pregătită pentru întâlnire.
Clubul Rotary Sighet organizează sâmbătă 03 septembrie 2011, în cadrul Festivalului Aeternus Maramorosiensis, de la ora 14.00 – 14.30 Conferinţa „Maramureşul în ultima parte a secolului al XIII-lea” – Prof. univ. dr. Ovidiu Pecican iar intre orele 14.30 –15.00:Festivalul se va ține in fața Palatului Cultural din Sighet.
Dragi colegi,
vă scriu acest mesaj deoarece în trecut ați sprijinit cauza noastră (de ex: http://www.causes.com/causes/471269-against-roma-ghettoization-in-cluj-romania/about), petițiile și apelurile din 2010 și 2011 privind evacuările forțate și segregarea rezidențială din Cluj care au afectat și continuă să afecteze sute de familii din oraș, majoritatea compuse din persoane de etnie romă.
Grupul de Lucru al Organizațiilor Civice s-a constituit în ianuarie pentru a acționa împotriva acestor fenomene și practici ale autorităților locale clujene care conduc la ghetoizare, și pentru a găsi soluții în vederea facilitării accesului la locuire decentă pentru comunități marginale.
Ultima acțiune gLOC a fost organizarea unei vizite de lucru în Pata Rât (10 iunie), la care au participat oficiali ai EC, UNDP, Amnesty International, ERRC, OSI, reprezentanți ai mai multor ONGuri din țară, ai guvernului și vieții politice românești. Puteți citi raportul despre acest eveniment la adresa: http://gloc2011.files.wordpress.com/2011/06/raport_gloc_stocktaking_visit_iunie_2011.pdf
Oricât de promițătoare ar fi fost vizita aceasta în materie de planuri privind viitorul apropiat, între timp 120 de familii de pe strada Cantonului au fost citate la judecătorie, fiind pârâte de CFR Cluj, care revendică evacuarea lor fără somație și termen. Pentru a contribui la demersurile care își propun să oprească această evacuare forțată, membrii gLOC au pregătit o petiție pe care o puteți susține prin semnăturile voastre la adresa: http://www.petitieonline.ro/petitie-p60638048.html
Mulțumiri pentru sprijin, în numele gLOC,
Eniko Vincze
Casa de Cultură a Studenților Cluj-Napoca,
Sala 22, etaj II
organizează
vineri, 6 mai 2011, orele 18.00
workshop-ul de scriitură și imagine fotografică pentru centrele universitare clujene
CUTIA CU CAI – COUTIA CU FIARE
moderator: maestrul Dorel GĂINĂ, exper în magie scripturistică și photographiquă
cu invitații:
Ovidiu PECICAN,
Amalia LUMEI,
Andor KOMIVES,
David VIZI,
Dan TĂMAȘ,
Alina STAICU,
Mădălina SURDUCAN,
Mira MARINCAȘ,
Andra MOTREANU,
Andreea LAZĂR,
Roxana POP,
Cătălina PINTEA,
Corina DRĂGAN,
Mihaela BIDILICĂ,
Flaviu PĂTRUNJEL,
Titi STOIAN,
Georgiana BRANDT,
Vasile LUPȘA JUDE
Punerea împreună a imaginilor vizuale și a celor conținute de cuvinte reface un traseu arhetipal, ducând către resursa primară a revelării artisticității în lume. Mister al istoricității umane sau al condiției transistorice a omului arta se naște în circumstanțe efemer, dar poate dura în timp și poate comunica dincolo de contexte date.
Ovidiupecican's Blog 