AD ASTRA: Propuneri privind criteriile de evaluare a cercetării ştiinţifice în disciplinele umaniste

Grupul de lucru al Asociatiei „Ad Astra” pentru disciplinele umaniste a realizat o analiză a cercetării umaniste în România. În documentul ataşat, propunem o serie de criterii pentru a evalua performanţa acesteia, într-un mod eficient, echitabil, şi aliniat pe cât posibil standardelor internaţionale. În redactarea documentului, membrii Ad Astra au colaborat şi cu cercetători din afara Asociaţiei pentru a obţine un punct de vedere cât mai echilibrat asupra criteriilor elaborate.

Acest document reprezintă poziţia oficială a Asociaţiei Ad Astra referitoare la evaluarea cercetării din domeniile umaniste din România. Asociaţia lansează aceste idei spre dezbatere publică, în speranţa de a putea influenţa procesul de reformă a sistemului românesc de cercetare şi învăţământ superior, în direcţia unei alinieri a acestuia cu nivelul, practicile şi standardele internaţionale.

Documentul poate fi accesat la link-ul de mai jos:

http://docs.ad-astra.ro/Propuneri_stiinte_umaniste_Ad-Astra_22-02-2010.pdf

Fişierul Microsoft Excel(R) de mai jos este de asemenea furnizat pentru a facilita calculul punctajului.

http://docs.ad-astra.ro/20-02-2010_calculare_punctaj_humanities.xls

Vă invit sa trimiteţi documentele ataşate colegilor care ar putea fi interesaţi, în special cercetătorilor din disciplinele umaniste.

Cu cele mai bune gânduri,


Dr. Cristian CIOCAN
Executive President of the Romanian Society for Phenomenology
www.phenomenology.ro
Editor-in-Chief of Studia Phaenomenologica
www.studia-phaenomenologica.com
Mailing address:
49 Kogălniceanu Blvd., ap. 45
RO-050104, Bucureşti, România
Email: cristian.ciocan@phenomenology.ro
Phone:  (+40)213117977
Mobile: (+40)726745559
Fax: 0040318166782
Webpage: http://www.romanian-philosophy.ro/ro/index.php?title=Cristian_Ciocan

2. LEGEA FUNERIU ŞI CRITICA LIBERALĂ

CONTESTAREA Legii Educaţiei de pe poziţii liberale este un fapt care, în sine, ar trebui să atragă atenţia celor care iubesc democraţia. Democraţia s-a născut, în timpurile moderne, în legătură cu o viziune liberală care presupunea afirmarea şi apărarea unor valori fără care, astăzi, ne pare greu să vorbim despre democraţie. Libertatea cuvântului şi abolirea cenzurii, dreptul la iniţiativă individuală sunt printre preceptele liberale care articulează nu doar un cadru al evoluţiilor democrate din politică şi societate, ci şi orizontul de aşteptare practic, neteoretic, al unei majorităţi de cetăţeni ai Europei şi Statelor Unite. De la aceste realităţi psihologice nu face excepţie nici România, chiar dacă destui oameni născuţi şi crescuţi aici nu au un bagaj de cunoştinţe teoretice care să le permită să formuleze explicit şi clar aceste expectanţe. Dar nu carenţele în materie de discurs sunt ilustrative pentru ceea ce spun, ci realităţile constatabile nemijlocit. Foamea manifestă a românilor pentru exercitarea dreptului de a călători, prezenţa substanţială la vot a românilor în decursul ultimilor douăzeci de ani, punerea fără ezitare în practică a dreptului la o viaţă mai bună prin căutarea de slujbe pe toate pieţele competitive ale lumii sunt câteva argumente cuantificabile în cifre şi procente. Acestea dau o imagine suficient de precisă şi de pregnantă asupra năzuinţei de realizare personală, exprimată tocmai în punerea în joc a drepturilor fundamentale ale omului şi cetăţeanului, statuate în documente precum istorica Declaraţie a drepturilor omului şi cetăţeanului adoptată de revoluţionarii francezi ai anului 1789.

Unul dintre drepturile asupra căruia nu se stăruie, în general, destul rămâne însă acela la educaţie şi cultură neîngrădită. În calitatea lor de garanţi de principiu ai respectării năzuinţei fiinţei umane la împlinire spirituală şi avans în cunoaştere, ca şi al perfecţionării viziunii despre lume şi viaţă ori la nivelul fiecărei profesii, cele două drepturi amintite sunt cruciale. Neglijarea, tratarea necorespunzătoare sau sabotarea lor sunt atentate grave la însăşi condiţia umană, indiferent dinspre ce forţe politice şi sociale s-ar produce indiferenţa, tratarea superficială sau căutarea voluntară de efecte obstrucţionante şi contraproductive.

Din nefericire, la mai vechile neglijenţe, incongruenţe, ezitări şi ambiguităţi ale actelor fundamentale în materie de educaţie din România celor două decenii din urmă, se adaugă, în aceste zile, noul proiect de reformă elaborat de actualul guvern al României. Criticile curg gârlă la adresa lui din diverse direcţii: ONG-uri, presă şi partidele de opoziţie. Chiar şi din rândul UDMR, partenerul PDL la guvernare, s-au auzit formulându-se rezerve la adresa proiectului. Dar cel mai radical document de dezavuare a iniţiativei prin care ministeriatul la Educaţie al domnului Funeriu va rămâne în istoria românească a acestor ani l-a produs PNL. În formulările acestuia, proiectul de îmbunătăţire a învăţământului româneasc pe care îl sprijină guvernul Boc IV „rămâne sub nivelul nevoilor României şi în discordanţă cu practica europeană şi va aduce daune elevilor, studenţilor, dascălilor şi familiilor de cetăţeni români“. Liberalii nu recunosc acestui proiect relevanţa nici în raport cu orizontul de aşteptare al românilor, nici cu exigenţa compatibilizării dintre România şi UE. Cu alte cuvinte, adoptarea unei legi precum cea a Educaţiei în termenii propuşi de guvernanţi, fie şi viabilă în formă, ar fi lovită de nulitate, de facto, încă din chiar momentul publicării în Monitorul Oficial.

În practicile politice româneşti curente, un asemenea ton ferm este o premieră. În general, discursul documentelor de linie este mai moderat şi mai concesiv. Lucrul a şi fost remarcat de unele voci din presă, care s-au grăbit să constate că replierea pe poziţii atât de critice ar putea avea efecte contrare celor dorite, împiedicând dialogul la masa tratativelor între susţinătorii şi contestatarii Legii Funeriu. Cu toate acestea, dezvoltările argumentate ale criticii liberalilor, în chiar cuprinsul aceluiaşi document, sunt convingătoare şi întemeiate. În asemenea condiţii, fermitatea abordării critice nu putea fi evitată, orice laxitate în domeniu însemnând, pur şi simplu, concesie şi consimţire la o linie de conduită greşită în reformarea învăţământului nostru.

Deocamdată, perspectivele rămân sumbre, iar problemele educaţiei, dreptului la studiu şi la cunoaştere – intră aici şi domeniul cercetării ştiinţifice – par să se înmulţească, nu să scadă.

ROMÂNIA INTERBELICĂ: ISTORIE ŞI ISTORIOGRAFIE

Volumul cu titlul de mai sus, pe care îl coordonez, însumează o serie de analize istorice datorate unor cercetători din generaţii diverse, majoritatea universitari, provenind din Cluj-Napoca, Iaşi, Alba Iulia şi Timişoara. Lor li se adaugă un expert spaniol şi doi tineri români încadraţi în programe de studiu şi didactice din Budapesta şi Leyden. Cartea este pe punctul de a fi predată unei edituri prestigioase. Titlurile din cuprins sunt cele care urmează:

Cătălina Mihalache, O lecţie de istorie în perioada interbelică: 1 decembrie 1918

Amalia Lumei, Masculinitate interbelică. Aproximări preliminare şi fragmentare

Laura Stanciu, Secolul al XVIII-lea în istoriografia română interbelică. Opţiuni – repere – perspective

Lucian Nastasă, „Universitarii literari” – fiinţe sentimentale

Andi Mihalache, Metaforă şi monumentalitate în proza de călătorie a lui Nicolae Iorga

Sergiu Gherghina, Mihail Chiru, Cât de departe era România interbelică de democraţie? Un exemplu de manipulare a procedurilor electorale

Mihai Chioveanu, Istoricii şi politica în România interbelică

Tudor Sălăgean, Cultură, politică şi francmasonerie în România interbelică. Istoria francmasoneriei româneşti în viziunea filologului ieşean Giorge Pascu (1936)

Mirela Ioana Lazăr, Aspecte ale fascismului românesc şi spaniol. Două portrete în oglindă: Zelea Codreanu şi Primo de Rivera

Amalia Lumei, “Năismul” lui Nae Ionescu: ortodoxism răsăritean şi seducţie occidentală

Ovidiu Pecican, Fantasme cruciate. Izvoare medievale occidentale ale legionarismului

Raluca Rus, Moshe Carmilly-Weinberger şi „drumul vieţii”

Mariano Martín Rodríguez, Istoria ficţională faţă în faţă cu absurdul istoriei: Trifoiul cu patru foi (1934), de Eugene Ionesco, în contextul său

Anca Stângaciu, Contribuţia capitalului italian în economia românească interbelică văzută din perspectiva istoriografiei române şi italiene

Ovidiu Pecican, Identitate şi strategii: istorici transilvăneni interbelici (1918 – 1945)

Gabriel Moisa, Repere privind istoriogafia bihoreană în perioada interbelică şi în anii celui de-al doilea război mondial

Andreea Mârza, Iacob Mârza, Istorie şi naţiune la Zenovie Pâclişanu (1886-1957): a treia etapă a discursului (deceniile 5-6)

Victor Neumann, Istoriografia română şi reforma curriculei universitare

 

Published in: on 11 februarie 2010 at 4:14 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,