Imberia
roman de Ovidiu Pecican
Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2006
Coperta: Amalia Lumei
Romanul surprinde, într-o manieră neconcesivă, răscrucea existenţială a protagonistului, consumată între silă, speranţă, tembelism şi degradare, pe fondul contradictoriu al tranziţiei româneşti. Acest roman abrupt, lipsit de eroi şi eroism ori de personaje „pozitive”, respiră o ciudată autenticitate.
„Cred că romanul e un cosmos compensator, o uriaţă revanţă la mediocritatea existenţei, a cărei frumuseţe se destramă în timpi exasperant de descompuşi, ce se lasă reconstituiţi cu greu şi numai câteodată. Cred, de asemenea, că romanul îţi taie respiraţia, te întoarce pe dos şi te face să visezi la el multă vreme.” (Ovidiu Pecican)
Ovidiu Pecican scrie enervant de bine. După ce citeşti câteva pagini în care nu ai nimic de reproşat scriiturii, fără să vrei, de nervi critici ce eşti cuprins, pui mâna pe creion ca pe un detector de noduri în papura. Dar recolta e atât de neînsemnată, încât nu merită consemnată aci. Pecican ştie foarte bine, ca la carte, ca un profesionist viclean ce se află, toate trucurile meseriei. (…) Ovidiu Pecican a scris o carte pentru primul raft al prozei de azi. (Ion MUREȘAN)