POEZIA

 

 

 

 

 

Poezia-i reflexivă ca un râu de vară

Când cu bulbuci printre stânci iute el coboară

Dând, ici de un ciot de lemn, colo de o barcă,

Survolat de pescăruși, săgetat de-o țarcă

 

La câmpie e domol nimeni nu-și dă seama

Că, pe sub spinări de val, unda-i poartă taina

Înstelată-n nopți fierbinți, dar de prund ascunsă,

O triremă din Bizanț veșnic nerăpusă…

 

Când să pui mâna pe ea, s-a și sfărâmat,

Ca scafandu poți să-ți spui: „- Nici nu s-a-ntâmplat!…”

E și veche, dacă e, ce poți să-i mai faci?!

Iar revii la postmoderni și-i citești în draci…