PROFEȚIE ȘI ISTORIE: Ieremia (4: 23-30), Rebreanu, Cioran

 „Că așa a zis Domnul: „Toată țara va fi pustiită, dar nu o voi nimici de tot. Va plânge de aceasta pământul și cerurile sus se vor întuneca, pentru că Eu am zis, Eu am hotărât și nu Mă voi căi, nici Mă voi întoarce de la aceasta. De strigătele călăreților și ale arcașilor țara întreagă este pusă pe fugă; toți vor fugi în pădurile cele dese și se vor sui pe stânci; toate cetățile vor fi părăsite și nici un locuitor nu va mai fi în acestea. Și tu, pustiito, ce vei face?” (Ieremia, 4: 23-30)

*

“Poporul nostru e în momentul de faţă în ipostaza lui Parsifal care se deşteaptă la lumină. Acum, după ce timp de o mie de ani o mare mulţime de români au trăit sub pământ, abia acum a ieşit la lumină” (“Liviu Rebreanu, cincizeci de ani de viaţă [II]”, în L. Rebreanu, Opere, vol 21, Bucureşti, Ed. Minerva, 2000, ed. de Niculae Gheran, p. 272; interviu apărut iniţial în Credinţa, III, nr. 603, 30 nov. 1935, p. 5).

*

„O tristeţe infinită mă cuprinde de câte ori mă gândesc cum o mie şi atâta de ani ne ascundeam prin păduri şi munţi de frica duşmanului, adică de propria noastră frică” (E.M. Cioran)

În imagine: Târfa Babilonului, ilustrație a Apocalipsei lui Ioan de Lucas Cranach

Published in: on 17 iunie 2011 at 12:32 pm  Comments (2)  
Tags: , , , , , , , , ,