Mircea ELIADE: Creativitate științifică și creativitate artistică

 „Clișeul „omului de știință” terorizează încă mediile academice. Mulți cred că imaginația poetică, creativitatea literară nu se împacă cu cercetările științifice „obiective”. (Clișeul este moștenit din epoca pozitivistă, dar încă nu și-a pierdut prestigiul.) Foarte puțini știu că „adevărații” oameni de știință gândesc tocmai contrariul. (…)

Vor trebui să mai treacă zece-cincisprezece ani până ce omologarea creativității științifice cu creativitatea artistică va deveni evidentă pentru toată lumea, inclusiv mediile academice. Curând după aceea, observațiile de față vor părea truisme…”

(Jurnal, vol. 2, 8 aprilie 1976)

 

P.S. Cum contribuie un joc pe computer la învingerea uneia dintre cele mai grave boli letale a zilelor noastre, SIDA (articol din Jurnalul național): http://www.jurnalul.ro/stiinta-tehnica/stiinta/un-joc-online-a-dezlegat-saptamana-trecuta-o-mare-enigma-a-sida-premiera-mondiala-gamerii-considerati-coautori-ai-unui-studiu-stiintific-590901.html

AMEDEO (1): Ceva

 

CITITOR, DIN CÂND ÎN CÂND, al acestui blog, ziaristul de vocație care este amicul Tiberiu Fărcaș îmi reproșează că nu dau la iveală aici, mai deloc, texte vizând actualitatea politică sau culturală. Invitându-l pe el să susțină de câte ori are chef o asemenea rubrică – fără succes, de altfel, deocamdată, fiindcă nu întrezărește, din câte spune, nici un motiv pentru a-și lăsa propriul blog și a contribui la altul -, mă gândesc că solicitarea lui nu va fi fiind de complezență.

La urma urmei, de ce nu? Opiniile pe care le public de mai mulți ani – odinioară în Ziua de Cluj, mai recent, de câțiva ani, în România Liberă (ediția națională și singura) – nu țin locul celor care ar vertebra oarecum aparițiile de pe blog și nici nu scutesc autorul de alte tipuri de însemnări cu relevanță în actualitate.

Iată deci că, începând chiar de acum, notez câte ceva din faptele, spusele, fenomenele din proximitatea noastră menite să jaloneze niște atitudini și, de ce nu, o conduită civică, intelectuală și personală a celui care scrie.

Inaugurez, deci, o nouă rubrică – intitulată Amedeo, după modelul unei colecții propuse, înainte de marele tsunami al crizei actuale, editurii timișorene Bastion, acceptate ca atare, onorate prin primul mănunchi de proiecte și, ulterior, dispărute în planul ficțiunii ideale –, convins de impactul pe care cultura alternativă ca spațiu de expresie îl poate avea într-un sistem în care instituțiile culturale au devenit nefuncționale sau confiscă instrumentele comunității pentru a așeza pe agendă idei și proiecte unilaterale, depășite ori vag orientate. Voi exprima aici idei, opinii, proiecte și critici în nume personal, cu speranța că ele vor interesa.

 

Sigla Amedeo este creația lui Alexandru Pecican