Cărțile mele (46): volumul aniversar Șerban FOARȚĂ 70

 Editura Paralela 45

 Simona POPESCU (coord.)

 ȘERBAN FOARȚĂ 70

marți 17 iulie 2012, de la orele 18,

va avea loc la Timișoara

lansarea celor doua volume aniversare consacrate lui Serban Foarta, care a împlinit 70 de ani pe 8 iulie 2012.

Este vorba despre volumele „Șerban Foarță – 70„, coordonat de Simona Popescu și „Foarță-n față. Omagiu lumii la XIV lustri de Șerban Foarță„, coordonat de Călin-Andrei Mihăilescu, apărut la Editura Brumar.

Cuvînt înainte

Simona Popescu – Bătrînăr? Ba tînăr!

Prolog (poem colectiv 1)

Alături, sincer, calm, un dromader.

Un joc de (haz)zar(d)uri

La aniversară

Andrei Bodiu – Legea Conservării Energiei lui Foarţă

Magda Cârneci – Şerban Foarţă – limba pentru zburare

Livius Ciocârlie – E greu, cu Şerban…

Al. Cistelecan – Şerban Foarţă

Tudor Creţu – Şerban. Cu şi despre.

Viorel Marineasa – Un palpit. „Şi aşa mai aproape”

Călin-Andrei Mihăilescu – Chit

Mircea Pora – O scrisoare

William Totok – Flora aus den „schwarzen Wäldern”/ „schwarze Wälder” aus der Flora

Radu Vancu – Pean la Şerban

 

Dedicaţii

Emil Brumaru – Dragă Şerban Foarţă,

Romulus Bucur (şi o punere în pagină de Călin Man)

Ruxandra Cesereanu – enăbel li

Traian T. Coşovei – Negîndirea pe degeaba

Vasile Leac – scene dintr-un film personal

Simona Popescu – Petrecere pe barcă

Sebastian Reichmann – Cartierul lunii

Dan Stanciu – Şirag de ziceri înţelepte la îndemîna oricui

Robert Şerban – Nici măcar o umbră

Dorin Tudoran – Triptic omagial

Călin Vlasie – Lîngă păpădia lui Şerban

Ernest Wichner – O traducere (Şerban Foarţă – Farfalla Amorosa)

Lecturi/ relecturi

Ion Buzera – Fugacele cifru/ ascuns prin Cipru

Mircea A. Diaconu – Heraldica şi humoristul. Cuvinte despre poezia lui Şerban Foarţă

Nicolae Manolescu – Ingeniosul (bine?) temperat

Ioan Moldovan – FOARŢĂ, Şerban

Eugen Negrici – Enciclopedia parodică a limbajului poetic

Ovidiu Pecican – Greutatea uşurinţei. În aur

Vasile Spiridon – Tipo-grafii similare

Daniel Vighi – Opium cu Şerban

 

Imagini din viitor

Florin Balotescu – Diamantul, banchetul şi un drum de nigredo

Irina Balotescu – Urma limbajului şi ritmul care face sensul

Cosmin Ciotloş – The Ballad of Reading Chamber

Luminiţa Corneanu – Şerban Foarţă, un domn cu personalitate

Dan Gulea – Imagini din viitor

Marieva Ionescu – Istoriile unui matroz, palindromuri şi alte poveşti pentru copii şi rafinaţi

Doris Mironescu – O înşurupare în poezie

Tiberiu Stamate – Privire asupra operei unui poet atipic

Emanuel Ulubeanu – 926 de cuvinte pentru Şerban Foarţă. O dizertaţie

Mana Chirculete – Poetul călător în versuri.

 

Şerban Foarţă: textul şi intertextul

Interviuri

„Sînt un cal de curse cu obstacole, cînd nu sînt, eventual,

un cal de circ”. Interviu de Marius Chivu

„Sînt unii, totuşi, pentru care nu-s numai un perife(e)ric”. Interviu de Emilian Galaicu-Păun

„Nu pot scrie’n nefericire”. Interviu de Andra Rotaru

„Nu spun că asupra mea au fîlfîit îngeri, nici că a fost Duhul Sfînt, dar, probabil, ceva a fost”. Interviu de Ana Ocoleanu

„Umorul e o stare lirică”. Interviu de Elena Vlădăreanu

 

 

Fotograme Ş.F.

Ion Bogdan Lefter – Jurnal de vernisaj cu Şerban şi mulţi Şerbani

Mihaela Tărhuna – Eu fotografiind, Şerban Foarţă pozînd

Album foto: Şerban Foarţă văzut de Mihaela Tărhuna

 

Epilog (poem colectiv 2)

Alături, sincer, calm, un dromader. Hazard alphabetic-obiectiv

ANIVERSARE: Elena CESAR von SACHSE: Ziua Leului

Ziua de 28 iulie este, în calendarul acestui blog, Ziua Leului (deci a Leoaicei). O aniversare ca aceasta nu poate trece neobservată, mai cu seamă când Leoaica s-a convertit, de la o vreme, în cel mai vestit bucătar-povestitor al toposului de față. Nu va trece mult până când un prim volum de povestiri-rețete va putea fi înmânat unei edituri dornice de răsfățuri narative și culinare.

Deocamdată, cel care scrie are privilegiul de a scoate la iveală două documente fotografice din arhivele imaginarului scriitoarei Elena Cesar von Sachse, vorbind despre trecuturi trăite sau/și alternative, de utopiile ficțiunii și de realitățile subiectivității atotstăpânitoare.

O ipostază posibilă, din vremea tensiunilor altui continent între Nord și Sud; o reconstituire ipotetică, pătrunsă însă de spiritul acelor vremuri…

Și un portret de grup din periferia anilor 60, probă de neorealism italian la Carpați și pe Mureș, acut în prezentul pe care îl iscă și nostalgic precum orice privire a viitorului asupra Cartierului de Vest dintr-un odinioară personalizat.

… Și, pentru a veni în prezentul etern, indestructibil și continuu, să o urmăm, cu voia voastră, prieteni, pe autoare în lumea fanteziei artistice unde muza nu adoarme și nu se preschimbă niciodată: un profil de monedă, împreună cu o modă care nu a venit încă deși va mai trecut pe aici, și o prezență contextualizată într-un concurs internațional de coafură, unde divele aduc o incredibilă savoare și o aromă de San Remo (Elena la dreapta).

Minunate monade din care proza, poezia, vibrația cresc fără ezitare, neîncetat, regenerându-se de la sine… În mod cu totul misterios – ori, cel puțin, inexplicabil, imaginile ajung să se instaleze princiar în conștiința privitorului, crescând și dobândind în amintire reliefuri epice.

Probabil frumusețea are un singur chip și mereu pe acesta îl modelează lumina interioară. Bine întreținută, ea arde nestinsă și își transmite puterea chiar și dincolo de convențiile pixelilor. Zic dar numai atât:

La mulți ani, prietenei tuturor copiilor, mari și mici!

Lansare de carte dublă și aniversare: poetul, criticul și istoricul literar Ion POP la 70 de ani

 Uniunea Scriitorilor din România, filiala Cluj & Univ. Babeș-Bolyai, Facultatea de Litere,

 invită la dubla lansare de carte și aniversarea scriitorului și profesorului universitar

 ION POP

 cu prilejul împlinirii a șapte decenii de viață

 vineri 1 iulie 2011, orele 12

 la sediul filialei Uniunii Scriitorilor din Cluj-Napoca,

 str. Universității nr. 1, etaj 1,

 pentru a celebra apariția volumelor colective:

Sanda CORDOȘ (coord.), Ion Pop 70, Pitești, Ed. Paralela 45

și

Ștefan Borbely (coord.), Ion Pop. Șapte decenii de melancolie și literatură, Cluj-Napoca, Ed. Eikon

Prezentarea cărților revine criticilor: Adriana Teodorescu, Constantina Raveca Buleu, Alex Goldiș și Cosmin Borza

ANIVERSARE: POMPILIU TEODOR – 8 decenii de la naştere

 În vara aceasta se împlinesc 80 de ani de la naşterea istoricului, profesorului universitar clujean, membru corespondent al Academiei Române, Pompiliu Teodor (19 iulie 1930 – septembrie 2001). În amintirea excelentului dascăl şi om de suflet transcriu de pe casetă înregistrarea până acum inedită pe care am făcut-o în 19 iulie 1990, în patio-ul Casei Universitarilor din Cluj, unde mă aflam, printre alţii, ca invitat al dascălului meu, cu ocazia celebrării împlinirii a şase decenii de viaţă. Adevărată profesiune de credinţă umană şi profesională, scurta alocuţiune a distinsului magistru merită adusă la lumină în acest moment aniversar (O.P.)

Aş vrea să spun şi eu câteva cuvinte şi aş vrea să fiu foarte scurt, cum am să şi fiu. Vă rog să mă credeţi că părerea mea despre mine nu este dintre cele mai confortabile. Pentru că anii au trecut şi m-am pomenit cu ei în acest moment. Sigur că colegul şi prietenul meu [Nicolae] Edroiu a spus foarte multe lucruri şi sigur că nu am nimic de adăugat. De aceea, v-aş spune doar că despre ceea ce noi facem, să ]i lăsăm pe alţii să observe sau să lăsăm timpul să confirme câte ceva, dacă este de confirmat.

Aş vrea să vă spun însă câteva lucruri – repet, foarte succint -, şi anume că am venit spre această disciplină, pe care m-am străduit să o onorez (şi acesta a fost gândul meu), dintr-un respect faţă de un trecut cu care m-am simţit solidar şi care mi-a venit de acasă.

Am ajuns la această universitate în nişte momente destul de complexe şi, aşa cum o pot confirma destui dintre cei prezenţi aicea, foarte complicate chiar, şi care nu erau uşor de traversat. Totuşi, această universitate, cu care m-am simţit mereu solidar, peste timp, prin cei mai buni dintre profesori, s-a consolidat. M-am străduit, fireşte – atunci când mi-am început o carieră, după vreo zece ani, la universitate -, gândind să fiu, înainte de toate, profesor şi să continuu respectul pentru trecut şi pentru reconstituirea lui corectă. Este, poate, o opţiune legitimă, pentru că am socotit că mă reprezintă în cea mai mare măsură.

Ca cercetător, sigur, omul îşi propune să facă multe, dar până la urmă face mai puţin decât a vrut. În orice caz, am văzut în trecut nu o modalitate de afirmare proprie, ci o modalitate de afirmare a unei culturi; a unei culturi istorice, a unei culturi în general.

Am plecat către şi m-am străduit de la această catedră – lucru care este bine ştiut – să-i fac pe studenţii mei să creadă în valorile lor, care erau acelea ale românilor, indiferent de profesiunea căreia îi aparţineau şi confesiunea pe care o profesează.

Sigur că, acum, în acest moment, să zicem, dar care este – oricum – unul de bilanţ, m-am întrebat dacă sunt mulţumit.

În mare măsură, fireşte că nu. Dar tot în mare măsură, şi da, pentru că am încercat, spuneam, să fiu eu însumi, şi din acest punct de vedere aceasta cred că este o supremă, să zicem, mângâiere pentru un profesor sau un cercetător.

Mă întreb dacă am fost, dacă sunt fericit. Fireşte că aicea pot să spun cu mai multă tărie că da, pentru că mi-am găsit, să zicem, satisfacţie în lucrurile aparent mărunte: într-o carte, în tot ce reprezenta meseria pe care am profesat-o şi pe care o profesez. Sigur că fericirile sunt relative, dar cred că anii ăştia pe care i-am împlinit acum (sau îi împlinesc mâine) coincid cu un moment de deschidere, de satisfacţie pentru mine, pentru că există, să zicem, în tot ceea ce trăim în aceste momente, poate, un prilej reconfortant, nădejdi de viitor. Să sperăm împreună că intelectualitatea românească, căreia noi îi aparţinem, nu va întârzia să profite de acest moment pentru a ne integra acolo unde, de fapt, culturii româneşti i-a fost întotdeauna locul.

Eu ţin să vă mulţumesc. Ţin să mulţumesc profesorilor mei, dumneavoastră tuturor, foştilor mei studenţi, pentru că de activitatea lor se leagă, poate, una din speranţele mele pentru tot ceea ce ar putea să reprezinte cândva o istoriografie pe care noi o dorim, în respectul tradiţiilor noastre şi a tradiţiilor general europene şi universale.

Eu vă mulţumesc şi vă rămân îndatorat.

Cluj-Napoca, 18 iulie 1990, ora 17.15  – 17.20

Fotografii obţinute prin bunăvoinţa istoricului Ovidiu Ghitta din arhiva familiei.

Elogiul istoricului timişorean Victor Neumann la adresa profesorului Pompiliu Teodor în revista Observator cultural:

http://www.observatorcultural.ro/Profesorul-Pompiliu-Teodor*articleID_2709-articles_details.html